'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În perioada luminată de după Sfintele Sărbători de Paşti, ASCOR Cluj a antrenat tinerii în mai multe activităţi. S-au redeschis atelierele, s-a mers în pelerinaje, au fost organizate ieşiri la Grădina Botanică, pe Cetăţuie şi în Parcul Mare. De asemenea, tinerii nu au uitat de copiii nevăzători şi de micuţii din spitale ţintuiţi la pat.

Împreuna petrecere a timpului liber oferă posibilitatea şi bucuria de închegare a unor prietenii noi şi de sudare a celor mai vechi. Unii preferă activităţi mai antrenante, cum ar fi, de exemplu, organizarea competiţiilor sportive, aşa cum s-a întâmplat la mijloc de florar, când aproape 20 de tineri au mers pe Cetăţuie pentru a juca fotbal, volei, badminton sau tenis. „A fost frumos pentru că noii veniţi sau începătorii au avut parte de un tratament aparte, fiind avantajaţi în cursul jocului”, a menţionat Alexandru Coman, organizatorul întâlnirii.

Alţii se bucură de întâlnirile mai artistice organizate de ASCOR, venind cu drag la atelierele de toacă, de chitară sau la cel de litografii. La iniţiativa Oanei Raluca, vice-preşedinta ASCOR, la sfârşitul lunii mai s-au organizat 3 întâlniri pentru atelierul de litografii, care a avut drept scop realizarea mai multor icoane ce urmează a fi dăruite unor biserici cu posibilităţi financiare reduse sau unor mănăstiri care găzduiesc tinerii de la ASCOR atunci când merg în pelerinaje. Atmosfera de lucru în cadrul atelierului de litografii este una foarte frumoasă şi constructivă, iar rezultatul pe măsură: la penultima întâlnire s-au făcut peste 20 de icoane.

De asemenea, ASCOR se implică foarte activ în activităţile pentru copii. Merg prin spitale, oferindu-le mici daruri şi cuvinte de mângâiere. Atunci când administraţia spitalului le permite, tinerii cântă la chitară şi, de curând, în calitate de actori amatori bucură copilaşii cu o scenetă duhovnicească regizată de ei înşişi.

În timpul sesiunii studenţii se apleacă asupra cursurilor şi depun efortul maxim pentru a lua toate examenele. După această perioadă mai ostenitoare din punct de vedere intelectual, tinerii sunt din nou aşteptaţi să se implice în activităţile ASCOR. Vara ei au posibilitatea să participe la toate taberele organizate pentru copii, adolescenţi, dar şi cea pentru studenţi, care se desfăşoară în luna august.

O zi tihnită sub aripile locaşurilor sfinte

Întărire înainte de sesiune - ASCOR în pelerinaj la Lupşa, Prislop şi Aiud

Sâmbătă, 25 mai, dis de dimineaţă, un grup de 40 de membri ai ASCOR Cluj, studenţi şi absolvenţi, s-a îmbarcat în microbuze, fiecare aducând cu sine propriile aşteptări, dar având în comun dorinţa – tainică, nedesluşită încă sau dimpotrivă, chiar vădită – de a merge la mormântul Părintelui Arsenie Boca şi la celelalte locuri sfinte care aveau să fie vizitate în cadrul pelerinajului de o zi.

Am avut parte de Sfânta Liturghie la Mănăstirea Lupşa, unde am putut vizita biserica veche şi unde pangarul ne-a ţinut „prizonieri” pentru câteva zeci de minute bune. Desigur, nici frumuseţea locului nu a putut fi trecută cu vederea de cei ce au ales o plimbare pe aleile ce străbăteau marea de verdeaţă din curtea mănăstirii şi nici de cei ce au ales să ia masa pe unele din „insuliţele” acesteia (băncuţe de lemn, butuci etc.).

Lăsând în urmă Lupşa, am plecat spre Mănăstirea Prislop, unde Părintele Arsenie ne-a primit iar şi ne-a oferit multe din darurile sale. Ca de obicei, „atracţiile” au fost multiple: izvorul cu apă tămăduitoare, biserica, pictura, peştera Sfântului Ioan… La mormântul Părintelui se putea ajunge cu greu, iar grupul s-a alăturat celorlalte sute de pelerini care merseseră să se închine şi care împânzeau aleea ce duce spre tot mai căutatul loc de închinare.

La Aiud, moaştele mărturisitorilor din temniţele comuniste ne-au întâmpinat cu mireasma lor grăitoare de sfinţenie. Biserica era închisă din cauza unor lucrări, astfel că am avut şansa de a petrece mai mult timp în osuar. Versurile lui Radu Gyr ne-au amintit iar de jertfa acestor mărturisitori, de neputinţa firii omeneşti, de darul lui Dumnezeu şi de importanţa faptului de a avea nădejde: „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane” – îndemna poetul într-unul din poeziile sale. La un moment dat, glasurile firave ale pelerinilor s-au unit în cântări închinate Sfinţilor Mucenici şi Sfintei Învieri. „Era linişte şi mirosea frumos” – şopti amintirea proaspăt înmugurită în mintea unui pelerin după ce am urcat în microbuz pentru a ne continua drumul.

Pelerinajul s-a încheiat cu vizitarea neprogramată a Mănăstirii Dumbrava („minunată”, s-ar putea adăuga), deoarece mai rămăsese destul timp pentru descoperirea locaşului. Acolo am participat la o parte din Vecernie şi ne-am putut bucura de paleta largă de culori a florilor ce împodobesc curtea Mănăstirii şi de stilul aparte al ornamentelor de lemn. Nici chipurile copiilor îngrijiţi de maicile de acolo, măcar că au fost văzute în treacăt de către unii dintre noi, nu au putut fi trecute neobservate.

La sosirea în Cluj, grupul s-a răsfirat, dar a rămas nădejdea că fiecare a dobândit cel puţin o amintire frumoasă înrămată în gânduri bune, pe care să o ducă cu sine acasă, în orice zonă a oraşului ar locui, în orice zi, în orice clipă.