'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În 1912, la Caransebeş, preotul Vasile Popovici publica, pe spese proprii, Monografia Comunei Pătaş. În 2007, Societatea culturală „Ţara Almajului” a republicat volumul în editura Worldpress, din Timişoara, sub îngrijirea Ilenei Craşovan. Această apariţie publicistică are o valoare excepţională nu numai pentru Ţara Almajului, ci pentru afirmarea identităţii locale româneşti, a „specificului” românesc, în general.

Părintele Vasile Popovici, autorul monografiei, a păstorit în satul Pătaș, din ultimul sfert al veacului al XIX-lea până în 1929. Era coborâtor dintr-un şir de preoţi „grăniceri”, tată şi bunic de preot şi învăţător. Pătașul este un sat aşezat în Valea Almajului, din Banatul muntos, o „ţară” românească, „un cnezat de vale”, al cărui început nu poate fi aşezat altunde decât în vremea imediat post-edenică. De altfel, autorul arată limpede că satul, pomenit în documente încă în veacul al XV-lea, s-a alcătuit din aşezări anterioare, care au „roit” după modelul satelor româneşti. Urmele acelor aşezări anterioare erau vizibile la data când părintele Vasile Popovici îşi alcătuia monografia.

Lucrarea abordează aspecte diverse: istorie, statistică, viaţa economică, viaţă socială, viaţă culturală. Numeroasele statistici, informaţie exactă (nume de familie, de locuri), informaţiile despre port, obiceiuri culinare etc. fac din această lucrare un document istoric cu valoare şi semnificaţie cărturărească veşnică. Fără îndoială că cele mai emoţionante sunt paginile care cuprind descrierea obiceiurilor locale la naştere, nuntă, moarte şi la diferite ocazii: Crăciun, An Nou, Paşte, Sfântul Gheorghe, Sânziene etc.

Monografia comunei Pătaș este un document istoric excepţional. Ea este, de fapt, o cronică de sat realizată cu smerenie şi cu o dragoste şi înţelegere a vieţii româneşti pe care puţini o mai au azi. Împrejurarea că monografia a fost scrisă în superba şi eroica limbă a intelectualităţii ardealo-banatice de dinainte de „Marea Unire” îi conferă o dimensiune specială. Preotul Vasile Popovici nu a făcut istorie, el a făcut ceea ce doar marii poeţi pot înfăptui: „cu-n fir pe care-l trag din stele/ ei leagă vremile-ntre ele”.