--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Iulie 2013, nr. 7 (279), an XXIV (serie nouă)
Filocalia - supliment
--- pagina: 13-14

Clujenii l-au cunoscut pe Arhimandritul Sofronie aşa cum a fost Arhimandritul Sofronie – schiţe de portret trasate la Cluj de ucenicul său, Părintele Rafail Noica

de Tatiana Onilov

După o pauză de mai mulţi ani, Părintele Rafail Noica a coborât la sfârşit de Florar în Capitala Transilvaniei pentru a fi în mijlocul celor însetaţi de cuvântul şi de prezenţa omului duhovnicesc retras în Munţii Apuseni. Clujenii au avut posibilitatea să-l asculte timp de două ore pe Părintele Rafial Noica vorbind într-o conferinţă intitulată S-a dus să-L vadă precum este despre părintele său duhovnicesc, Arhimandritul Sofronie Saharov. Evenimentul a fost organizat de Arhiepiscopia Clujului şi Facultatea de Teologie Ortodoxă cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la mutarea la cele veşnice a cunoscutului duhovnic de la Essex.

În deschiderea conferinţei, a fost lansată cartea cu acelaşi nume, S-a dus să-L vadă precum este, îngrijită şi tipărită de editura clujeană Renaşterea. Cartea realizată cu binecuvântarea şi directa participare a Mitropolitului Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Înaltpreasfinţitul (ÎPS) Andrei Andreicuţ, conţine o prefaţă a ierarhului de la Cluj şi un cuvânt al Părintelui Rafail Noica despre Arhimandritul Sofronie.

Invitat să vorbească despre virtuţile celui care l-a călăuzit şi format duhovniceşte timp de 30 de ani, Părintele Rafail Noica l-a făcut cunoscut publicului pe Părintele Sofronie Saharov prin delicate atribute şi amintiri vii din viaţa şi activitatea sa la Essex, Anglia.

Căldura şi dragostea topeau gheţari de indiferenţă

Dragostea ucenicului faţă de duhovnicul său s-a revărsat de-a lungul serii în valuri de cuvinte delicate. Greu a fost pentru Părintele Rafail Noica să vorbească despre o singură trăsătură care l-a impresionat cel mai mult la Părintele Sofronie. Totuşi, după scurte momente de respiro, într-un cadru prietenesc, de un firesc copleşitor, monahul român a schiţat cu măiestria cuvântului bine pus la locul lui, destinat să plinească vorba, să adeverească mărturia, portretul urmaşului Sfântului Siluan Athonitul, aşezat de Pronia lui Dumnezeu pe tărâmuri îndepărtate, într-o Anglie cu valori prea reci pentru un povăţuitor prea cald, prea plin de iubire ca Părintele Sofronie. Dar, aşa cum a evocat Părintele Rafail, dragostea duhovnicului său topea gheţari de indiferenţă şi de nepăsare, convingea „până şi oasele”. De aceea, nu a fost imposibil să cucerească duhovniceşte chiar şi o tumultuoasă Anglie a anilor ‘60-90, unde Ortodoxia era situată mai degrabă la periferie.

Relatând momente biografice concrete, invitatul serii a mărturisit că la vârsta de 20 de ani, atunci când râvnea să găsească Adevărul şi când a trebuit să treacă prin mai multe experienţe pentru a ajunge la Ortodoxie şi pentru a cunoaşte bucuria convertirii, s-a izbit frontal de căldura Părintelui Sofronie. L-a copleşit starea pe care nu o mai simţise nicăieri şi nicicând în viaţa lui. Impactul zdrobitor l-a făcut să rămână la Essex, chiar dacă nu-şi propusese acest lucru. A urmat o binecuvântată împreună-trăire cu şi alături de Părintele Sofronie. Timp de trei decenii, alături de alţi monahi, a încercat să-l descopere, să-i cunoască înălţimile duhovniceşti „de la care nu cobora nicicum la cele trecătoare, dar pe care nu le dispreţuia”, să-i rămână alături şi să-şi potolească setea duhovnicească la fântâna dragostei, a căldurii şi a libertăţii dumnezeieşti în care se sălăşluia pe deplin smeritul stareţ.

Libertatea dumnezeiască lipsită de manierismele veacurilor de pe urmă

Părintele Rafail Noica a mărturisit că ucenicii care nu l-au părăsit, dar şi toţi cei care l-au descoperit pe parcurs pe Părintele Sofronie, au avut marea şansă să vadă un om liber, un om egal cu sine însuşi în toate împrejurimile, nestingherit de manierismele veacurilor de pe urmă şi de acel „politic corect”. „Nu înţelegeam de ce în preajma Părintelui Sofronie trăiesc acest simţământ de libertate totală, diferită de orice alt fel de libertate. Mi s-a spus mai târziu că trăirea exista pentru că Părintele Sofronie era un om liber, învăluit în libertatea dumnezeiască la care voia să ne aducă pe toţi cu foarte multă delicateţe, prin cuvânt şi poveţe, fără urmă de silnicie”, a spus Părintele Rafail Noica.

„Toată nevoinţa se face pentru a dobândi dragostea”

S-a vorbit mult şi despre delicateţea, fineţea şi maxima atenţie a duhovnicului de la Essex. În orice împrejurare manifesta o grabnică aplecare spre nevoile aproapelui, atât spre cele duhovniceşti, cât şi spre orice alt fel de trebuinţă. Părintele Rafail a exemplificat numeroase situaţii când nobilul duhovnic îşi manifesta dragostea jertfelnică faţă de semeni, capitol asupra căruia invitatul serii a insistat mai mult, explicând că jertfelnicia este o calitate a dragostei lui Dumnezeu şi pe care Arhimandritul Sofronie a cultivat-o în timp, spunând că „toată nevoinţa se face pentru a dobândi dragostea”. Tot din dragoste şi din nobleţe duhovnicească „nu încerca să înjosească autoritatea persoanei. Îi respecta convingerile şi felul de a fi, dar, treptat, se străduia prin feluri nebănuite, doar cum el ştia, prin vorbe de Duh, să-l aducă pe căutător la dreapta credinţă”.

Trăia omenirea ca pe un singur om

Omul cuvântului, aşa cum îl numeşte fiul duhovnicesc pe titanul spiritual de la Essex, a fost şi omul revelării a ceea ce este persoana. Din experienţa de o viaţă, Părintele Sofronie a înţeles şi a transmis mai departe că persoana este omul duhovnicesc apt de a se jertfi pentru aproapele, încercând să se autodepăşească, să râvnească spre mai multe, pentru ca în final să se asemene cu Dumnezeu în dobândirea dragostei jertfelnice şi pentru recunoaşterea Persoanei. Mai mult decât atât, asemenea Sfântului Siluan, Părintele Sofronie era rugător pentru tot Adamul şi „trăia omenirea ca pe un singur om”. În acest context, Părintele Rafail a explicat că toţi oamenii sunt mădulare ale Aceluiaşi Trup şi sunt chemaţi să fie în veşnicie Un Tot întreg în sânul Persoanei, afirmând că „Persoana, Cuvântul, Dragostea, Veşnicia, Mântuirea – sunt sinonime. Sunt un singur lucru.”

La finalul conferinţei, Părintele Rafail Noica a punctat foarte atent că Biserica este Trupul lui Hristos pe pământ, iar oamenii au marea şansă de a fi în Biserică, de a cunoaşte Tainele ei, de a descoperi frumuseţea „arhitecturii liturgice” şi, astfel, să fie Una chiar şi înainte de a trece în veşnicie. „Dacă am înţelege Biserica, nu am avea nevoie de cele lumeşti. Toate în Biserică sunt inteligent făcute. Cu toate acestea, Biserica este doar o pistă de decolare. Lucruri mult mai mari ne aşteaptă!”, a conchis distinsul ucenic al Părintelui Sofronie.

Ceea ce a copleşit publicul clujean a fost firescul Părintelui Rafail. Mulţi mărturisesc că întâlnirea cu Părintele Rafail a fost ca un festin duhovnicesc, ca o reîntâlnire între prieteni dragi. Iar mult aşteptatul invitat nu a pregetat să împartă daruri duhovniceşti şi, mai presus de toate, să-l facă cunoscut aşa cum a fost pe duhovnicul său, Arhimandritul Sofronie Saharov.