--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Iulie 2013, nr. 7 (279), an XXIV (serie nouă)
Filocalia - supliment
--- pagina: 14

Fotografia – „o joacă cu lumina”

de Romina Sopoian

Fotografia înseamnă pasiune şi multă dedicaţie, dar acest lucru îl ştiam într-o oarecare măsură. O nouă definiţie a acestei arte s-a conturat pe parcursul atelierul foto la care am participat timp de mai multe luni. Fotografia reprezintă „o joacă cu lumina” în accepţiunea lui Dragoş Luduşan, fotograful care a dorit să împărtăşească din pasiunea şi cunoştinţele sale alături de soţia sa, Laura Luduşan. Împreună, cei doi tineri frumoşi şi plini de entuziasm formează o adevărată echipă de fotografi profesionişti. Calitatea fotografiilor de nuntă (şi nu numai), la care lucrează într-un mod atât de unitar, este redată atât de exaltarea lor pentru fotografie, cât şi de iubirea curată care îi uneşte şi care transcende prin fiecare album pe care îl realizează.

Bagajul imens de talent, dăruire şi voie bună încă nu a ajuns la o anumită destinaţie. Deocamdată călătoreşte, acumulează, se dezvoltă, creşte, dar şi împarte cu alţii din ce are mai bun. Dragoş şi Laura au vrut să dăruiască ceva special comunităţii din cadrul Bisericuţei studenţilor din Haşdeu, aşa că s-au hotărât să împărtăşească cât mai multe din ceea ce fac ei cel mai bine: fotografie. Treptat, s-a conturat ideea unui atelier foto, la care s-au adunat cu mare entuziasm persoane de vârste şi ocupaţii diferite. Vestea despre organizarea atelierului foto s-a răspândit foarte rapid, chiar de la prima întâlnire făcându-şi prezenţa un număr neaşteptat de mare de doritori, atât din cadrul Bisericuţei, cât şi din afara ei. Anul 2013 a început cum nu se putea mai bine pentru participanţii iubitori de fotografie, care până atunci nu au mai avut ocazia de a decripta substraturile acestei arte. Cei deja familiarizaţi cu tehnicile de fotografiere, care redau o cu totul altă calitate şi viziune imaginii, au reprezentat un stimul şi un ajutor permanent pentru începători.

Profesori talentaţi şi dedicaţi au fost, cursanţi interesaţi şi implicaţi de asemenea, aşa că treaba a mers ca pe roate. După câteva întâlniri mai teoretice, au urmat şi câteva ieşiri prin oraş, răstimp în care participanţii au avut ocazia de a pune în aplicare teoria prezentată iniţial. A fost o experienţă mai greoaie pentru novici, mai ales când trebuiau să înţeleagă cum funcţionează aparatele DSLR, dar efortul a meritat fără doar şi poate. Treptat şi prin multă practică, pixelii, diafragma, ISO-ul, timpul de expunere, şi multe alte elemente aparent abstracte au început să prindă contur, importanţa tehnicilor prezentate de Dragoş devenind tot mai evidentă pentru învăţăcei. Vizionarea şi analizarea fotografiilor realizate de la un curs la altul a fost o altă etapă necesară şi mult savurată de toţi. Comentariile constructive ne-au ajutat să îmbunătăţim şi mai mult calitatea fotografiilor noastre. Am dezvoltat astfel un simţ estetic şi vizual de care nu eram atât de conştienţi înainte. În plus, atmosfera a fost întotdeauna una foarte plăcută şi plină de energie, acea o oră şi jumătate de curs prestabilită devenind aproape de fiecare dată insuficientă.

Prin urmare, acest atelier foto a depăşit cu mult aşteptările noastre; am devenit mai bogaţi, nu doar artistic, dar şi uman. Am câştigat mulţi prieteni frumoşi şi talentaţi alături de care am avut ocazia de a imortaliza locuri şi persoane speciale. În cadrul atelierului, totul s-a întâmplat la un nivel înalt şi dintr-o altă perspectivă, una mult mai originală şi mai calitativă faţă de cea cu care fuseserăm obişnuiţi anterior. Continuăm să fim nişte amatori într-ale fotografiei, dar, repet, la un alt nivel. Performanţele la care am ajuns prin ajutor şi multă muncă nu au rămas cunoscute doar nouă. Realizările fiecărui cursant au fost prezentate în cadrul unei expoziţii organizate în luna iunie la subsolul Bisericuţei din Haşdeu, care ne-a găzduit şi pe parcursul acestui modul de 12 întâlniri. Tema expoziţiei a fost portretul, fiecare dintre fotografi având ocazia de a prezenta cel mai bun cadru cu cel mai bun portret al unei persoane dragi, sau cele mai bune imortalizări portretistice ale oamenilor de pe stradă.

Noi, fericiţii participanţi la acest atelier, sperăm că lucrurile nu se vor opri aici şi că în curând vom avea bucuria de a participa la un al doilea modul în cadrul căruia să creştem tot mai mult. Suntem recunoscători celor doi fotografi, Dragoş şi Laura Luduşan, care au demonstrat frumuseţea de a aparţine unei comunităţi în care fiecare contribuie cu ceea ce are mai bun şi mai special. Daruri sunt multe, ne-a înzestrat Dumnezeu cu ele, iar tânăra familie de fotografi a reuşit să evidenţieze acest aspect neîncetat.