'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În 30 decembrie 2013, Prea Sfinţitul Părinte Episcop-Vicar Vasile Flueraş Someşanul, împlineşte 65 de ani de viaţă. Prea Sfinţia Sa a văzut lumina zilei la 30 decembrie 1948, în oraşul Cluj, din părinţii Constantin şi Rozalia Flueraş, la botez primind numele Vasile; era o familie de muncitori cinstiţi şi cu frică de Dumnezeu, care îşi aveau „rădăcini adânci” în satul Mănăştur, din vecinătatea capitalei culturale a Transilvaniei, azi cartierul Mănăştur, din Cluj-Napoca.

La timpul potrivit, a urmat Şcoala generală din Mănăştur (1955 – 1962), după care, Şcoala profesională „16 Februarie” din Cluj, între anii 1962 – 1965; la absolvirea ei s-a angajat la „Uzina 16 Februarie”, muncind în producţie ca strungar, în metale, vreme de peste şapte ani (1965 – 1972).

Munca de fiecare zi a îngemănat-o cu pregătirea intelectuală, urmând, în paralel, cursuri serale la Liceul nr. 12 din Cluj, în perioada 1965 – 1971; la încheierea cursurilor a obţinut şi bacalaureatul; tot în această etapă a satisfăcut şi stagiul militar (1968 – 1970).

Cu toate că, din fragedă pruncie, era un copil cuminte şi cu frică de Dumnezeu, îndemnul de a se apropia mai mult de Biserica lui Hristos l-a simţit în toamna anului 1968, în urma unei vizite la Mănăstirile de pe Valea Oltului; era la vârsta maturităţii, când omul percepe şi înţelege mai bine prezenţa lui Dumnezeu în viaţa sa; acelaşi lucru s-a întâmplat şi în viaţa tânărului Vasile, care, mai apoi, a fost îndrumat duhovniceşte, de către vrednicul de pomenire, pe atunci, preot – paroh în Mănăştur – Cluj, protopopul (pensionar) Romul Popa.

Vreme de patru ani (1968 – 1972), dialogul cu Părintele Romul, participările la Sfintele Slujbe, ascultarea cuvintelor de învăţătură, citirea de cărţi folositoare pentru suflet, au dus la sporirea duhovnicească a tânărului Vasile.

S-a ajuns, astfel, în anul 1972, unul crucial pentru viaţa sa de mai târziu; mânat de „un glas lăuntric”, după o perioadă de pregătire, s-a prezentat la examenul de admitere la Institutul Teologic de grad Universitar din Sibiu, în urma căruia a fost declarat admis.

Cei patru ani (1972 – 1976) i-a petrecut în studiu intens, dar şi în urcuş pe trepte duhovniceşti; la finalizarea cursurilor a obţinut licenţa în Teologie (iunie 1976), cu lucrarea: Probleme sociale în scrierile Părinţilor Capadochieni, la catedra de Bizantinologie, sub îndrumarea distinsului Preot Prof. Dr. Teodor Bodogae.

Câteva luni mai târziu, în 27 noiembrie 1976, a fost hirotonit preot celib, pe seama Parohiei Tureni, Protopopiatul Turda, judeţul Cluj, de către Prea Sfinţitul Părinte Episcop-Vicar de atunci al Arhiepiscopiei Clujului, Justinian Chira Maramureşanul. La scurtă vreme, însă, (la 1 ianuarie 1977) a fost detaşat ca preot slujitor la Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din cartierul Grigorescu, Municipiul Cluj-Napoca.

După o jumătate de an de intensă activitate misionar – pastorală a fost numit preot slujitor la Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din cartierul Mănăştur, la biserica din apropierea casei părinteşti; era o bucurie împlinită şi pentru credincioasa sa mamă, Rozalia, care-i putea mai uşor vedea şi asculta Sfintele Slujbe şi cuvintele de învăţătură, dar şi a se ruga împreună, pentru cel plecat mai repede dintre ei, soţul şi tatăl Constantin.

Clericii şi credincioşii din parohiile în care a slujit l-au cunoscut ca un preot vrednic, de vocaţie, blând, înţelept, modest, de o bunătate pilduitoare, coleg de nădejde pentru confraţii preoţi, echilibrat, mult milostiv şi iertător, duhovnic ales, cu o viaţă morală exemplară. Aceste calităţi l-au făcut să fie remarcat în rândul preoţimii clujene şi să fie solicitat, adeseori, în probleme duhovniceşti şi pentru elevii Seminarului Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca; pentru activitatea misionar – pastorală aleasă, Arhiepiscopul Teofil Herineanu i-a acordat distincţia bisericească de „iconom”, în cursul anului 1987.

La solicitarea Părintelui rector de atunci, Prof. Alexandru Moraru, Prea Cucernicia Sa, Vasile Flueraş, a funcţionat în anul universitar 1990 – 1991 ca duhovnic – asistent la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Cluj-Napoca (azi Facultatea de Teologie Ortodoxă), fiind un preot model pentru studenţii teologi.

Viaţa aleasă ca preot celib a fost un pas important către îmbrăţişarea trăirii monahale; astfel că, la 25 martie 1995, Părintele Vasile a fost tuns în monahism, la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia, însă păstrându-şi acelaşi nume şi avându-l ca naş de călugărie pe Prea Sfinţitul Părinte Episcop Andrei (mai apoi Arhiepiscop), ierarhul locului, iar acum Arhiepiscop şi Mitropolit la Cluj-Napoca; de aici înainte a înaintat pe treptele ierarhiei bisericeşti: stareţ la Mănăstirea Nicula (1991-1994); eclesiarh la Catedrala Arhiepiscopală din Cluj-Napoca (1994-1998); episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului (1998-azi). În responsabilitatea Sa de ierarh, Î.P.S. Bartolomeu i-a încredinţat Sectorul Misionar-Social; în misiunea Sa se aflau o seamă de sarcini legate de coordonarea activităţilor preoţilor cu slujire specială în unităţile din structura statului, ca armată, internele, penitenciarele, casele de bătrâni, leagănele de copii, precum şi înfiinţarea şi organizarea unor instituţii şi activităţi bisericeşti, în vederea ocrotirii şi ajutorării persoanelor defavorizate, colaborarea şi îndrumarea activităţilor asociaţiilor şi fundaţiilor bisericeşti: Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi (ASCOR), Liga Tineretului Creştin Ortodox, Societatea Femeilor Ortodoxe din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, Asociaţia Oastea Domnului, dar şi asociaţii caritabile înfiinţate de unii preoţi parohi din aceeaşi Eparhie; în ultimii ani P.S. Sa a înfiinţat Centrul de Îngrijiri Paliative „Sf. Nectarie” din Cluj-Napoca, un loc de mângâiere sufletească pentru cei care îşi trăiesc ultimele clipe ale vieţii lor pământeşti.

În calitate de preot celib, de călugăr şi de ierarh, Prea Sfinţia Sa a slujit zilnic Sfânta Liturghie şi Slujba Vecerniei (de multe ori şi Utrenii), în afară de celelalte slujbe religioase ce se pot ivi într-o parohie: botezuri, cununii, înmormântări, parastase, sfeştanii, masluri, acatiste, paraclise, la care se adaugă nenumărate cuvinte de zidire sufletească ş.a., fapte mai puţin obişnuite în slujirea arhierească.

La împlinirea celor 65 de ani de viaţă, a 22 de ani de preoţie, şi 15 ani de arhierie, Vă dorim, din suflet, Prea Sfinţite Părinte Episcop – Vicar, Vasile, multă sănătate şi alese bucurii duhovniceşti, ca să puteţi, în continuare, să-i mângâiaţi pe cei nevoiaşi şi să-i statorniciţi pe credincioşi în dreapta credinţă.

Întru mulţi şi fericiţi ani, Prea Sfinţite Părinte, Vasile!