'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

De curând a trecut la cele veşnice, în vârstă de 89 de ani, inginerul Ioan Corneliu Oniţiu, creştin ortodox practicant, om de nădejde al Bisericii, distins şi preţuit colaborator al Centrului Eparhial, în calitatea sa de membru în Adunarea Eparhială şi în Consiliul Eparhial ale Arhiepiscopiei Clujului, în mai multe legislaturi.

Dăruit de Dumnezeu cu o prezenţă impunătoare, cu un chip solemn, armonios şi senin, cu ţinută morală şi intelectuală impecabile, a fost preţuit şi iubit de toţi cei care l-au cunoscut, între care mă număr şi eu.

În plan profesional, ca licenţiat al Facultăţii de Construcţii a Politehnicii din Bucureşti (promoţia 1947), a fost considerat unul din cei mai buni specialişti ai ţării în construcţii de drumuri şi poduri. Vreme de 40 de ani a lucrat pe şantierele din: Urziceni, Canalul Dunăre - Marea Neagră, Deva, Cluj şi Câmpeni-Roşia Poieni, pornind de la prima treaptă profesională, cea de inginer, şi ajungând până la cea de inginer şef al Grupului de Şantiere drumuri şi poduri, cu lucrări în toată Transilvania, fiind respectat, apreciat şi admirat atât de către colaboratori, cât şi de cei din subordine.

În calitatea de membru în Consiliul Eparhial, a fost foarte importantă experienţa şi competenţa domniei sale în Comisia restrânsă care a coordonat şi supravegheat lucrările complexe de restaurare şi completare a Catedralei mitropolitane din Cluj Napoca, lucrări iniţiate de către vrednicul de pomenire Mitropolitul BARTOLOMEU ANANIA. Competenţa şi profesionalismul au fost cele pentru care, în anul 1990, deşi pensionar, a fost chemat şi angajat ca director al filialei de construcţii CONTRANSIMEX din Germania (München) până în anul 1993.

Căsătoria în anul 1958, cu LIA TODORAN (fiica binecunoscutului profesor de teologie, părintele Isidor Todoran) s-a dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu nu numai prin cei doi copii minunaţi: Ileana şi Ionuţ, ci şi prin viaţa armonioasă şi pilduitoare pe care au petrecut-o în cei 55 de ani de căsnicie. Omul bun, binevoitor şi deschis spre zonele pozitive şi luminoase ale vieţii şi-a pus amprenta şi asupra nepoţilor Ana, Hersilia şi Alexandru, care au simţit din belşug iubirea, bunătatea, înţelepciunea, răbdarea şi grija bunicului.

A trăit şi a primit cu demnitate, fără să cârtească şi fără să se plângă, de greutăţile şi încercările vieţii sau de inconvenientele pricinuite de problemele de sănătate ivite odată cu trecerea anilor. A rămas acelaşi bărbat demn şi când a fost destituit din funcţia de conducere pentru „vina” de a fi cumnatul doctorului Florin Todoran, care a ales sa trăiască în lumea liberă, acelaşi creştin înţelept, când o boală necruţătoare i-a răpit de timpuriu nora Mărgărita, acelaşi bărbat demn şi creştin răbdător când suferinţele trupeşti s-au înmulţit.

Plecarea unui astfel de OM, care a fost Nunu Onuţiu - cum îi spuneau apropiaţii, lasă în urmă nu numai inima sângerândă a familiei, ci şi pământul mai sărac. Pământul mai sărac, dar cerul mai bogat.

Slujba înmormântării a fost oficiată în ziua de 7 noiembrie, în Cimitirul Central al Clujului, de către P.S. Episcop vicar Vasile Someşanul împreună cu Pr. Iustin Tira – vicar eparhial, Pr. Cristian Baciu – consilier bisericesc şi Pr. Ioan Jeler – protopopul Clujului.

Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii Săi!