--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Ianuarie 2014, nr. 1 (285), an XXV (serie nouă)
Theologica
--- pagina: 7

Iisus Hristos, Icoana împlinirii umanului!

de Arhim. Dumitru Cobzaru

Nașterea Domnului Iisus Hristos la „plinirea vremii”[1] reprezintă reconsiderarea potențialului uman, de a deveni „asemenea lui Dumnezeu”!

Colindul românesc învață că „strămoșii iară, prin Sfânta Fecioară, s-au înnoit”! Ceea ce înseamnă că, datorită ei, există șansa izbăvirii, dar și a înnoirii, a regenerării...!

Această însușire a Maicii Domnului trebuie să devină un deziderat pentru orice creștin adevărat. Responsabilitatea umană trebuie să se răsfrângă asupra întregului Adam. Maica Domnului este rezultatul generațiilor anterioare ei și, în același timp, regenerarea arborelui genealogic și, nu mai puțin „începutul mântuirii noastre”[2], a generațiilor de după ea, dacă punem la socoteală timpul, deși ea transcende orice dimensiune limitată.

Revenind la potențialul și idealul creștin, orice om botezat în numele Sfintei Treimi trebuie să aibă în vedere împlinirea umanului realizat de Mântuitorul Hristos – Fiul lui Dumnezeu, de Maica Domnului, de Sfinți – și să nu uităm că primii creștini se numeau așa – și, de ce nu, de Monahi, care iau în serios acest deziderat.

Așadar, Praznicele Împărătești care ne stau în față, Nașterea, Tăierea împrejur și Botezul Domnului, ne redescoperă dimensiunea – dacă vreți, „raiul cel închis, (ce) azi iar s-a deschis” –, în care, asemenea protopărinților Adam și Eva, trebuie să viem spre a se împlini în noi voia primordială a lui Dumnezeu în ce-l privește pe om, hotărâtă în comuniunea de iubire a Sfintei și de Viață Făcătoarei Treimi: „să facem pe om după Chipul și Asemănarea Noastră!”[3].

În același timp și în aceeași măsură, să nu-i uităm pe înaintașii noștri care se înnoiesc prin noi, care cu „suspine negrăite”[4] imploră această lucrare; Îl imploră pe Dumnezeu, dar și pe noi, care putem fi șansa regenerării lor.

În același timp și în aceeași măsură, să nu uităm generațiile de după noi, datori fiind să naștem fii ai lui Dumnezeu, devenind astfel „născători de dumnezeu”; să naștem sfinți; să naștem monahi; să naștem oameni adevărați, așa cum și-I dorește Dumnezeu! Să încercăm uimirea Maicii Domnului din stihira Şi acum... a vecerniei Duminicii Sfinților Părinți după trup ai Domnului: „Izbăvitorule al meu şi Dumnezeule, cum Te-ai semănat și ai rodit întru mine, şi cum ai odrăslit din mine?”[5], măcar atunci când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului!

În lumina acestor adevăruri eterne, în numele tuturor monahilor și monahiilor din mânăstirile Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, nevoitori în lucrarea mântuirii personale, dar cu responsabilitate pentru generațiile anterioare și cele viitoare, Vă îndemnăm să vă alăturați nouă în rugăciune, în lupta cea duhovnicească, sub aripa Duhului, ca împreună să izbândim, ajungând să cunoaștem și să trăim experiența comuniunii de iubire a Sfintei și de Viață Făcătoarei Treimi, asemenea Fratelui nostru mai mare, născut în Betleemul Iudeii, Care a așezat făptura omenească de-a dreapta Tatălui...! Iar timpul vieții pământești, atât cât ne-a mai rămas de trăit, să-l facem dar de mare preț Domnului Iisus, asemenea magilor de la Răsărit bunăvoire față de semenii noștri și rug aprins de iubire pentru Cel de Sus, a Căruia fie slava în veci. Amin!



[1] Gal. 4, 4.

[2] Mineiul pe martie, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001, p. 187.

[3] Fac. 1, 26.

[4] Rom. 8, 26.

[5] Mineiul pe decembrie, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1991, pp. 248-249.