--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Ianuarie 2014, nr. 1 (285), an XXV (serie nouă)
Eseu
--- pagina: 7

În cel care dă cu piatră, dă cu pâine!

de Pr. Bogdan Marian

Mântuitorul Hristos, în cunoscuta-I Predică de pe munte aminteşte printre altele: „cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide; că oricine cere, primeşte; cel ce caută află; şi celui ce bate i se va deschide. Cine este oare omul acela dintre voi căruia fiul său îi va cere pâine şi el îi va da piatră sau de-i va cere peşte, el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, că cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor ce cer de la El!” (Mat. 7, 7-12).

Legat de aceste cuvinte, un proverb arab spune următoarele: „În cel care dă cu piatră în tine, tu dă cu pâine.” Nu ştim dacă acesta exista înainte de rostirea minunatelor cuvinte de către Domnul Iisus sau a luat naştere după. Cert este faptul că ambele sintagme sunt îndeobşte cunoscute. Dar sunt ele aplicate? Sau mai bine zis, aplicabile? Vom încerca să oferim un răspuns concret în cele ce urmează.

S-a întâmplat la sfârşitul toamnei lui 1990, mai exact în 11 noiembrie. Era o zi de duminică. Dar nu ca ori care alta. Ci una specială: înscăunarea Prea Sfinţitului Justinian Chira Maramureşanul ca episcop titular al reînfiinţatei Episcopii a Maramureşului şi Sătmarului. În mod firesc, o zi de bucurie, o zi aşteptată cu emoţie de locuitorii meleagurilor din această parte de ţară şi nu numai. O zi la care au participat mulţi clerici şi mireni. ÎPS Andrei, pe atunci Episcop al Alba Iuliei, nu a putut fi prezent în mod fizic, din binecuvântate pricini. Şi-ar fi dorit să fie acolo... Dar pentru unii nu a fost o zi de bucurie...

Cei care au fost de faţă cu acest prilej la Sfânta Liturghie săvârşită în faţa Catedralei din Baia Mare de către ÎPS Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi îşi aduc aminte cum că, înainte de începutul dumnezeieştii slujbe, s-au produs anumite altercaţii între fraţii de acelaşi neam. Unii n-au fost lăsaţi să intre în biserică pentru a se pregăti de săvârşirea Sfintei Liturghii. Până la urmă, se aud cuvintele „Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor...” A început slujba! Dar, se aude ceva... Huiduieli, fluierături? Ce să fie? Chiar şi în timpul citirii Sfintei Evanghelii? Într-un final, producătorii de zgomot se liniştesc sau mai bine zis sunt liniştiţi de către forţele de ordine şi, după „Heruvic”, frumoasa rânduială bisericească îşi continuă cursul firesc. Astfel, unii au ştiut să ofere hrană duhovnicească („pâine”), în timp ce alţii au aruncat cu „piatră”, având un comportament neadecvat.

După mai bine de 20 de ani, istoria se repetă. În alt oraş, cu alte personaje, dar cam în aceleaşi împrejurări. Tot la un moment festiv. Şi tot între fraţii aceluiaşi neam. De această dată n-au mai fost motive religioase, ci de altă natură. Fiecare le numeşte cum vrea: interese economice, politice, sociale...

Tot o sărbătoare era pe 6 decembrie 2013, de această dată vineri: prăznuirea cunoscutului Sf. Nicolae, dar şi inaugurarea Campusului Teologic din Cluj-Napoca. Şi de această dată mulţi ierarhi, printre care 4 mitropoliţi. Printre cei prezenţi şi prim-ministrul României. Dar şi mulţi credincioşi şi oameni cu diferite interese. Nu dorim să acuzăm pe nimeni în ceea ce priveşte participarea sau nu la anumite evenimente. Important este cum reacţionezi la ce se întâmplă acolo!

La acest moment de bucurie pentru unii, s-a produs un lucru mai puţin obişnuit sau mai bine zis neaşteptat, pentru a nu folosi cuvântul surprinzător. De această dată, după săvârşirea Sfintei Liturghii în capela Facultăţii de Teologie, se iese în faţa clădirii pentru a fi inaugurată în mod oficial. Lume multă, îmbulzeală... Şi aici fluierături, huiduieli... Din nou... Şi, spre surprinderea celor ce au văzut, asupra ÎPS Andrei, de această dată Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sătmarului, se aruncă cu un pumn de bani (monede de 0,10 lei)!!! Să fi fost cel vizat? Nu credem. Şi de această dată, forţele de ordine îi calmează pe cei care au conturbat bunul mers al sărbătorii.

Arhiereul nu schiţează nici cel mai mic gest de nemulţumire sau de revoltă. Îşi păstrează calmul şi continuă cele trebuincioase. Nu ştie cine a săvârşit aceasta. Nu caută făptuitorul să-l dojenească. Este important? Nu se uită în stânga, în dreapta, înapoi. Numai înainte! Cum îi stă bine unui om al lui Dumnezeu! Hristos spune la un moment dat: „Nici unul care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.” (Lc. 9, 62)

Vlădica Andrei oferă „pâine”, adică căldura calmului şi a cumpătării celui care a aruncat cu „piatră”, arătând încă o dată, dacă mai era nevoie, că cele duhovniceşti sunt superioare celor materiale. Un adevărat exemplu pentru cei care sunt pe calea spre Împărăţia lui Dumnezeu!

Înalt Prea Sfinţia Voastră, dacă ajungeţi în Rai, puneţi o vorbă bună pentru noi păcătoşii! Să ne trăiţi întru mulţi ani!