'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Pe Preasfinţitul Justin Hodea îl ştiu de multă vreme. De pe când era frate începător la Mănăstirea Rohia. Avea pe atunci 14 ani, dar făptura lui ageră, cu bunăcuviinţă şi ascultare, însă şi cu personalitate, promitea mult.

A fost un ucenic de nădejde al Părintelui Serafim Man, dar, mai ales, al Înaltpreasfinţitului Justinian Chira. În Mănăstirea Rohia – care, pentru noi, maramureşenii, pe lângă importanţa ei spirituală, are şi o importanţă emoţional-sentimentală – s-a format până la măsura bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos (Efeseni 4, 13).

Şi a avut şi în jurul cui se forma. Căci, pe lângă Arhiepiscopul Justinian, părintele duhovnicesc de mare prestanță – pe care l-a slujit şi-l slujeşte cu credincioşie –, i-a avut acolo şi pe Părintele Serafim Man şi pe Părintele Nicolae Steinhardt. După ce a ucenicit pe lângă aceşti oameni de talie duhovnicească deosebită, a devenit el însuşi maestru spiritual, formator de conştiinţe, părinte duhovnicesc sau, în graiul părinţilor, avvă. Pentru că, dacă în anul 1985 a fost tuns în monahism, avându-l naş de călugărie pe IPS Justinian, din anul 1988 devine stareţ al Mănăstirii Rohia, având grijă ca, pe lângă administrarea cu destoinicie a lavrei, să-i formeze pe noii ucenici ce doreau viaţă călugărească.

Pe lângă această iniţiere duhovnicească, de importanţă unică pentru un călugăr, şi pe lângă călirea la care l-a supus viaţa de mănăstire, cu rigorile şi încercările ei, n-a fost lipsit nici de pregătirea academică. Seminarul Teologic, început la Craiova şi terminat la Cluj, s-a continuat cu studiile superioare la Sibiu. Iar încununarea lor s-a făcut cu doctoratul, luat la Facultatea de Teologie din Cluj.

Îmi aduc aminte cu nostalgie că, pe când era seminarist la Cluj, iar eu preot la Turda, mi-a făcut o vizită, a cântat la strană, şi, în mod deosebit, s-a remarcat ca un tânăr cu bună formare duhovnicească şi cu prestanţă. Cu toată deschiderea înspre lume, avea seriozitatea ucenicului format în buna tradiţie monahală.

Mai apoi, l-am întâlnit mereu la Rohia, în vizite oficiale sau particulare, mai întâi ca preot, iar apoi ca episcop. Praznicele de la Mănăstirea Rohia aveau grandoarea lor, iar când plecai acasă, o fărâmă din suflet îţi rămânea acolo. De fapt, Mănăstirea Rohia era mănăstirea adolescenţei şi tinereții mele. Mergeam acolo să-mi încarc bateriile sufletului şi să-l ascult pe harismaticul Vlădică Justinian. Ba, într-un rând, l-am însoţit, în calitate de vicar administrativ, şi pe Episcopul Emilian Birdaş. Au rămas de atunci poze de grup în care, pe lângă IPS Justinian şi PS Emilian, erau prezenţi și ieromonahii Justin şi Serafim, precum şi monahul Nicolae Steinhardt.

În 1993, la propunerea PS Justinian, ieromonahul Justin era ridicat la rangul de arhimandrit. În luna martie 1994, la propunerea aceluiaşi ierarh, Sfântul Sinod îl alege arhiereu vicar, iar pe 17 aprilie este hirotonit episcop, într-o atmosferă de profundă şi solemnă duhovnicie, la Mănăstirea Rohia. Au făcut parte din soborul de ierarhi hirotonisitori IPS Mitropolit Antonie Plămădeală al Sibiului, IPS Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului, PS Episcop Justinian al Maramureşului şi Sătmarului şi eu.

În cronica bisericească a revistei „Credinţa străbună”, de pe luna iunie 1994, la pagina 5, Părintele Petru Pleşa consemna: Ziua de 17 aprilie a prilejuit PS Andrei participarea la hirotonia Cuviosului Arhim. Justin Hodea, fost stareţ al mănăstirii „Sf. Ana” din Rohia, întru arhiereu vicar la Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, moment de înaltă trăire duhovnicească pentru toţi cei prezenţi. Înaltă trăire duhovnicească, atunci, şi roade de-a lungul timpului, care greu se pot contabiliza. Mai ales cele spirituale. Dintre cele edilitare, lucrările de la Mănăstirea Rohia, cu minunata şi zvelta biserică, dar mai ales Catedrala de la Baia Mare merită menţionate ca realizări ale PS Justin.

Demisolul monumentalei catedrale s-a sfinţit în prezenţa Sanctităţii Sale Petru al VII-lea, Patriarhul Alexandriei, şi a Patriarhului Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, care-l avea pe cel dintâi ca oaspete, în septembrie 2013. Tot atunci a fost proclamată festiv canonizarea Sfântului Iosif Mărturisitorul.

Mai putem aminti organizarea sfinţirii bisericii Mănăstirii Bârsana, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, şi a catedralei din Negreşti. În câteva rânduri şi eu l-am însoţit cu mult drag, fie la Baia Mare sau la Rozavlea, sau la Seini, sau în altă parte.

Preasfinţitul Justin, însă, i-a fost de un real sprijin Înaltpreasfinţitului Justinian. Nu numai că i-a dublat misiunea, dar când puterile fizice i s-au împuţinat, i-a preluat sarcina multor activităţi care cer deplasare şi prezenţă pe baricadele duhovnicești.

Tandemul spiritual Justinian – Justin, avva cel înţelept şi ucenicul viguros, care preia steagul, ne-a fascinat pe toţi şi-l admirăm. Vatra duhovnicească creată de Justinian la Rohia a fost preluată din mers de Justin, sporindu-i patrimoniul edilitar și spiritual.

Și încă un lucru care nu trebuie uitat: implicarea în mișcarea de tineret. A demarat la Baia Mare o acțiune cu răsunet: „Asociația Tinerilor Creștini Ortodocși”. Organizată întâi în Episcopia Maramureșului și Sătmarului, a fost extinsă apoi în toată Mitropolia. Iar prima activitate cu impact a fost „Festivalul tinerilor”, care a adunat peste 2.000 de participanți la Baia Mare. Intenția este ca anul acesta să se adune 3.000.

La toate acestea adaug un lucru cu aspect subiectiv: satul Oarța de Sus, în care m-am născut, face parte din Eparhia Maramureșului și Sătmarului. Sunt foarte legat de sat, particip la multe manifestări de acolo, iar Preasfințitul Justin îmi este gazdă chiriarhală, chiar dacă fizic nu poate fi întotdeauna prezent.

Am evocat doar parte din motivele pentru care acum, când se împlinesc douăzeci de ani de la hirotonia întru arhiereu a Preasfințitului Justin, dăm slavă lui Dumnezeu că în ținuturile Maramureșului și Sătmarului avem un Vlădică după inima lui Hristos. Râvna și implicarea lui ne asigură că aici mulți ani misiunea Bisericii e pe mâini bune.

Întru mulți ani, Preasfinția Voastră!