'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă este o carte excepţională, pe care criticii literari o consideră o capodoperă a memorialisticii concentraţionare. Reeditată a patra oară, după aproape 20 de ani de la prima apariţie care avea titlul 20 de ani în Siberia. Destin Bucovinean, cartea este la fel de căutată şi citită de tinerii din generaţiile de astăzi.

Autoarea cărţii, Aniţa Nandriş-Cudla, este o ţărancă bucovineancă prinsă de tăvălugul istoriei. După invazia şi anexarea Bucovinei de către URSS, Aniţa Nandriş-Cudla şi familia ei trăiesc drama ţăranului român smuls de către sistemul sovietic ucigător de pe meleagurile natale şi deportat în „Siberii de gheaţă”.

Deşi este scrisă de o femeie fără nici un fel de studii, cartea are meritul de a-l captiva şi de a-l ţine pe cititor prins de fiecare cuvânt, datorită descrierii fireşti a desfăşurării acțiunii şi datorită limbajului simplu, dar foarte emotiv şi plin de tâlc, pe alocuri cu învăţături ce pot fi asemuite filelor de Pateric. În spatele condeiului de o simplitate aparte, se dezvăluie chipul unei femei puternice, dârze, necârtitoare, jertfelnice şi încrezătoare întru totul în Dumnezeu. Anița Nandriş-Cudla nu se plânge niciodată și nu își face planuri. Ea doar Îi cere ajutorul lui Dumnezeu și face tot ce îi stă în putință pentru a supraviețui şi pentru a-i ocroti pe cei trei copiii ai săi în asprele condiţii de viață petrecută aproape de cercul polar. Se creionează, astfel, prototipul omului care şi-a asumat drama şi pe care a transfigurat-o, asemenea multor altor pătimitori ai neamului românesc. De altfel, autoarea şi eroina memoriilor nu ezită în nicio împrejurare să dea dovadă de curaj, mai ales când este vorba despre identitatea naţională. Căci atunci când este întrebată care îi este naţionalitatea, Anița Nandriş-Cudla declară cu neînfricare că este româncă, fapt ce a dus la prelungirea termenului de deportare.

Prin exemple concrete, din viaţa de zi cu zi petrecută în Siberia, se conturează drama acelor vremuri tulburi pe care au trăit-o românii deportaţi, după cedarea, fără nici un foc de armă, a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Cititorul poate vedea lumea acelor timpuri prin ochii țăranului bucovinean de o „netă statură aristocratică”, după cum frumos se exprima Monica Lovinescu în prefața acestei cărți, subliniind că 20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă ar trebuie să fie prezentă în biblioteca fiecărui român, deoarece după ce o citești orice complex de inferioritate ca popor, dacă există, ar trebui ca să dispară.

Prima dată am auzit de această carte la un curs de „Teologia icoanei”, susţinut de Părintele profesor Ioan Bizău. Am citit cartea şi, privind retrospectiv, pot spune că 20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă poate fi considerată icoana sufletului românesc mult pătimitor.