--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Iulie 2014, nr. 7 (291), an XXV (serie nouă)
In memoriam
--- pagina: 8

In memoriam: Părintele Florin Cătălişan (1958-2014)

de Dacian But-Căpuşan

În perioada binecuvântată dintre Înviere şi Înălţare a fost chemat la Domnul, după o suferinţă îndelungată şi din ce în ce mai grea, asumată cu multă răbdare, părintele Florinel-Cornel Cătălişan.

S-a născut în 26 martie 1958 în satul Pruneni, com. Aluniş, jud. Cluj, ca fiu al lui Gherasim şi Eugenia Cătălişan. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, iar clasele V-VIII la Şcoala Generală Nr. 3 din Cluj-Napoca unde se mută împreună cu familia. Se înscrie apoi la şcoala profesională „Unirea”, iar după absolvire este angajat ca lăcătuş mecanic la Întreprinderea „Unirea”, a muncit 6 luni şi la Şantierul naval din Constanţa fiind detaşat.

A absolvit cursurile Liceului Industrial „Traian Vuia” (azi Anghel Saligni) din Cluj-Napoca, cu examen de bacalaureat. A satisfăcit stagiul militar la Roman, Sibiu şi Mârşa

Răspunzând unei vocaţii târzii, după ce este timp de un an frate de mânăstire la Sâmbăta de Sus, susţine examen de admitere la Institutul Teologic Ortodox Universitar din Sibiu, ale cărui cursuri le urmează între anii 1985-1989, fiind declarat licenţiat în sesiunea iunie 1989, susţinând teza cu titlul: Sfânta Taină a Mărturisirii în lumina sfintelor canoane, la catedra de Drept bisericesc, sub îndrumarea Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca.

Între 1 februarie şi 1 octombrie 1990 este funcţionar la centrul eparhial al Episcopiei Oradiei.

Începând cu 1 octombrie 1990 devine secretar, iar din 1 iulie 1991 secretar-şef al Institutului Teologic Universitar Ortodox din Cluj-Napoca, din 1992 Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai”. A activat aici într-o perioadă foarte grea, cea a începuturilor reînfiinţatei instituţii de învăţământ teologic superior. Acum au fost înfiinţate şi acreditate noi specializări, Institutul s-a integrat în Universitatea clujeană (1 octombrie 1992), s-au organizat studii aprofundate, cursuri de doctorat, au avut loc primele manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, a fost introdus sistemul european de credite transferabile, etc.

În calitate de cadru didactic auxiliar a cunoscut, a sprijinit şi a consiliat foarte mulţi studenţi, azi episcopi, preoţi, profesori, asistenţi sociali, etc (a înmatriculat peste 1000 de studenţi teologi). Datorită seriozităţii şi corectitudinii sale a fost apreciat nu numai de către colegii din facultate, ci şi de cei din universitate (Rectorat, Direcţia Generală Administrativă) care îşi exprimă regretul pentru plecarea sa prematură dintre noi.

A fost hirotonit diacon vineri 19 aprilie 1990 de sărbătoarea Izvorul tămăduirii, la mânăstirea Izbuc de către Arhiereul vicar al Episcopiei Oradiei Ioan Mihălţan Crişanul şi preot în 26 martie 1995 în biserica Schimbarea la Faţă din municipiul Cluj-Napoca de către P. S. Sa Irineu Bistriţeanul, pe atunci Episcop Vicar al Arhiepiscipiei Vadului, Feleacului şi Clujului (azi Arhiepiscop al Alba Iuliei), fiind îmbisericit la parohia „Sf. Ioan Botezătorul” din Cluj-Napoca. A urmat cursurile de definitivare în anul 1996, iar pe cele de promovare în 1997.

În anul 2001 îşi încheie activitatea la facultate, continuând-o cu aceeaşi râvnă pe cea misionar-pastorală. Acum apar şi primele semne ale bolii, care îl împiedică să urmeze cursurile de la studii aprofundate, secţia Teologie istorică, la care susţinuse examen de admitere, cu succes, în toamna anului 2000. În această perioadă îşi descoperă talentul de iconar, realizând câteva frumoase icoane pe sticlă.

Credincioşii l-au iubit pentru răbdarea sa, vocea plăcută, predicile bine pregătite, modul elegant de a sluji, cuvintele de mângâiere, de îmbărbătare pe care le spunea tuturor, pentru felul cum răspundea oricăror solicitări.

În anul 2010 se pensionează pe caz de boală, iar starea de sănătate nu i-a mai permis să slujească decât ocazional.

Deşi nu a depus voturile monahale, fiind preot celib, a trăit toată viaţa în ascultare, castitate şi sărăcie.

În ziua de 27 mai 2014 inima sa suferindă, dar atât de plină de modestie, de altruism a încetat să mai bată. Trupul neînsufleţit a fost depus în biserica din comuna Aluniş, iar slujba înmormântării s-a săvârşit în curtea bisericii monument istoric cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” de la Pruneni, vineri 30 mai 2014 de către P. S. Sa Vasile Someşanul, înconjurat de un sobor de 16 preoţi, între care Pr. prof. univ. dr. Alexandru Moraru şi Pr. Paul-Iulian Isip, protopop al Protoieriei Gherla. Sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale părintelui Florin, după ce a fost purtat în procesiune, în jurul bisericii a fost aşezat spre veşnică odihnă în cimitirul satului natal, după dorinţa sa.

Hristos să te odihnească în latura celor vii, şi uşile raiului să-ţi deschidă şi moştenitor împărăţiei Sale să te arate, şi iertare să-ţi dăruiască de cele ce ai greşit în viaţă, iubitorule de Hristos!