'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

După Liturghia praznicului Pogorârii Sfântului Duh, tinerii comunităţii Bisericii Studenţilor din Haşdeu, îmbrăcaţi în straie populare, au prezentat o serie de obiceiuri sin străbuni legate de perioada secerişului, atunci când lanurile de grâu sunt doldora de roade multe. În această zi, mai ales în comunităţile rurale, preotul ieşea cu toţi credincioşii în câmp şi sfinţea holdele mănoase. Un crâmpei din această tradiţie a fost prezentat de către tinerii comunităţii Bisericii Studenţilor în cadrul spectacolului Cununa Secerişului.

Tinerii s-au pregătit din timp pentru acest eveniment. După o documentare minuţioasă în prealabil şi după întâlniri zilnice pentru repetiţii, grupul de iubitori ai datinilor străbune au încercat să refacă ceremonialul agrar, întâlnit în majoritatea satelor din Transilvania, numit Cununa Secerişului.

Acest ceremonial se făcea în mod tradiţional în perioada dintre Pogorârea Sfântului Duh şi sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, atunci când grâul era gata de secerat. Cei mai harnici gospodari invitau consătenii la secerat. Invitaţia se lansa, de obicei, duminică, după Liturghie, iar cei mai vizaţi şi mai aşteptaţi ajutători erau fetele şi feciorii satului. Lor li se spunea că sunt aşteptaţi de gospodarul care are cele mai mănoase holde, pentru a-i secera grâul şi pentru a-i împleti Cununa.

Aşa se face că în ziua aleasă, de cu dimineaţă, tinerii porneau la holdă şi începeau seceratul, fiind însoţiţi şi de câţiva bătrâni care îi învăţau cum să lege snopii, iar pe fete cum să împletească Cununa şi Buzduganul (Crucea). Toată munca lor se făcea cu cântec şi cu povestiri despre obiceiurile secerişului. Mai spre după-masă, când era gata Cununa, alaiul de secerători pornea de pe holdă la casa gazdei, unde se pregăteau mese întinse. La plecare se cânta Dealul Mohului, cântec străvechi ce aminteşte de elementele esenţiale ce ţin de lucrul pământului şi de recoltarea roadelor. Apropiindu-se de casa gazdelor, se cânta De unde Cununa vine, iar odată ajunşi în ogradă, începeau urări din ce în ce mai frumoase: Deschide gazdă poartă/ Că-ţi aducem Cununa… Apoi, gazda îi invită pe secerători la joc, dar nu înainte de a duce Cununa şi Buzduganul la sfinţit, la preotul din sat.

Din acest frumos ceremonial tinerii comunităţii Bisericii Studenţilor au reprodus un fragment, cel care cuprinde momentele în care ceata de secerători pleacă de la holdă spre gazda care îi omeneşte şi cel în care fetele şi feciorii se prind în horă, încheind cu dansurile Feciorescul şi Învârtita din Transilvania, pe care tinerii le-au învăţat pe parcursul anului universitar care a trecut, în cadrul cursului de dansuri populare, împreună cu profesorii Camelia şi Neluţu Motoc.

Deşi obiceiul secerişului s-a pierdut de-a lungul anilor, aşa cum s-a întâmplat cu multe din tradiţiile frumoase ale poporului român, tinerii au adus multă bucurie şi voie bună întregii comunităţi prin revigorarea acestei datini.