'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

La începutul lunii iunie, Biserica Studenţilor din Cluj-Napoca a găzduit o conferinţă ad-hoc susţinută de unul din foştii ascorişti şi membri ai acestei comunităţi din Campusul Universitar Hşdeu. Evenimentul a fost o frumoasă reîntâlnire cu Ovidiu Bagdasar, matematician cu formare clujeană, în prezent lector universitar la Nottingham şi Liverpool, în Marea Britanie şi membru activ al comunităţii româneşti din Anglia, fiind cântăreţ la două dintre parohiile ortodoxe din Regatul Unit. Matematica frumuseţii. O doxologie în formule şi ecuaţii a fost tema centrală a discursului matematicianului Ovidiu Bagdasar, care timp de două ore şi jumătate a ţinut publicul cu respiraţia la gură, demonstrând o teoremă a frumuseţii matematicii.

Despre matematică se spune că este „ştiinţa ştiinţelor” sau că este „regina ştiinţelor”. Afirmaţia poate fi lesne de înţeles pentru iubitorii de logaritmi, sinusuri şi cosinusuri, asimptote şi limite. De fapt, în cazul acestor experţi, creierul lor nu are limite în a vedea soluţiile şi rezolvările unor probleme mult prea complicate. Dar, pentru ceilalţi, majoritari în a nu înţelege tainele radicalilor, matricelor sau a elementelor ce ţin de fractar, matematica este, de cele mai multe ori, o ştiinţă de neînţeles, de neatins, imposibil de îndrăgit. Tehnici mult prea greoaie de predare, neputinţă de asimilare, oroare faţă de exerciţiile interminabile sunt piedicile şi sechelele cu care se aleg mulţi în urma confruntării cu matematica în şcoli şi licee.

Cu toate acestea, Ovidiu Bagdasar a reuşit să combată multe stereotipuri vizavi de ceea ce înseamnă matematica şi a putut să deschidă cu adevărat noi înţelesuri şi orizonturi pentru „ştiinţa ştiinţelor”. Mai mult decât atât, publicul prezent a avut marea şansă să descopere că există o strânsă legătură între matematică, viaţa duhovnicească şi descoperirea lui Dumnezeu prin formule, aparent greu de înţeles.

Potrivit invitatului, Sfinţii Părinţi, mai ales din primele secole ale creştinismului, precum Sfinţii Vasile cel Mare, Ioane Gură de Aur, Grigorie, dar şi mulţi alţii, studiind la şcolile greceşti de mare rafinament şi de înaltă ţinută morală, aveau printre materiile obligatorii şi matematica. Se adevereşte, astfel, că teologia şi matematica nu se exclud deloc, din potrivă se completează armonios, dând sens şi mai profund atât noţiunilor teologice, cât şi descoperirilor matematice. „Infinitul, convergenţa, fractar şi dimensiune, şiruri, ciclicitate sunt noţiuni pe care teologii le-au înţeles şi asupra cărora au contemplat, iar matematicienii le-au explicat”, a afirmat Ovidiu Bagdasar, subliniind că şi unii, şi alţii prin contemplaţie sau prin cercetare au ajuns să îi dea Slavă lui Dumnezeu pentru toate legităţile pe care le-a stabilit încă de la Facere.

În prezent, pe lângă orele de la universitate, Ovidiu Bagdasar desfăşoară o amplă activitate de cercetare explorând şi descoperind tainele numerelor Fibonacci. A reuşit să descopere o legitate a numerelor Fibonacci pe care o aplică pentru a ajunge la rezultate uluitoare care pot fi aplicate în diverse domenii. De exemplu, datorită cercetărilor în această direcţie şi, mai ales a aplicaţiilor care au rezultat din găsirea tainelor matematice a acestor numere, Ovidiu Bagdasar susţine că există o transpunere practică a rezultatelor obţinute, mai ales în domenii precum biologia, informatica, în administraţie publică, ba chiar şi în muzică. În biologie numerele Fibonacci şi-au găsit rostul într-o cercetare ce ţinea de aderarea celulelor, urmând ca pe baza unui model matematic să se purceadă la elaborarea unui medicament revoluţionar. În ceea ce priveşte administraţia publică, funcţionarii britanici din oraşul Derby au pus în funcţie o aplicaţie matematică gândită pe baza numerelor Fibonacci, un întreg sistem folosit la optimizarea şi colectarea deşeurilor.

Invitatul a reuşit să capteze atenţia tuturor celor prezenţi la eveniment, iar multiplele întrebări care i s-au adresat au dat dovadă de faptul că matematica poate stârni interes şi poate cataliza oamenii spre a folosi această ştiinţă în viaţa cotidiană, în cercetări inovatoare, dar, de asemenea, matematica mai poate ridica mintea spre Creatorul a toate, spre descoperirea Lui în minunatele legităţi fizice, matematice, informatice şi în multe alte ramuri ale ştiinţei.