--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul August 2014, nr. 8 (292), an XXV (serie nouă)
Cuvântul Ierarhului
--- pagina: 1-2

Preasfânta îi iubeşte pe cei ce păzesc poruncile lui Hristos

de Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

Este mişcător momentul cu nunta de la Cana Galileii, la care a fost invitat Domnul Hristos, Preasfânta Sa Maică şi Sfinţii Apostoli. La un moment dat, vinul s-a terminat. După ce a intervenit la Mântuitorul, Maica Domnului le-a zis slujitorilor: Faceţi orice vă va spune (Ioan 2,5). Şi ştim sfârşitul: toate lucrurile s-au rezolvat. Ascultarea de poruncile lui Hristos ne scoate din toate situaţiile dificile.

Maica Domnului face mereu acest lucru. Iubirea ei îmbrăţişează întreaga lume şi, ca şi Fiul ei, simte milă faţă de toţi oamenii. Cei ce duc o viaţă duhovnicească simt acest lucru. De exemplu, Sfântul Siluan exclamă: Ah, dacă am şti cum iubeşte Preasfânta pe toţi cei ce păzesc poruncile lui Hristos şi cum compătimeşte şi suferă pentru cei ce nu se căiesc[1]. La un moment dat, în duh, Sfântul Siluan a întâlnit-o pe Fecioara, care i-a spus: Nu-mi place să văd ceea ce faci![2] Această mustrare blândă l-a marcat pentru totdeauna şi a adus roade duhovniceşti în viaţa lui. Aceste cuvinte liniştite şi blânde l-au determinat să împlinească poruncile lui Hristos.

Dacă încercăm şi noi cu sinceritate să ducem un dialog cu Maica Domnului vom vedea câte motive are să ne facă reproşuri blânde, dar categorice. Multe lucruri pe care le facem noi nu-i plac Maicii Domnului. Şi dacă dorim să fim în graţiile ei, trebuie să împlinim poruncile lui Hristos. Însă mai trist este că nici nu prea ştim poruncile Lui. De aceea, ne-am hotărât ca în Postul Maicii Domnului, seară de seară, după Paraclis, să medităm la poruncile lui Dumnezeu ca, apoi, să le şi punem în practică. Sfântul Marcu Ascetul ne spune că Domnul e ascuns în poruncile Sale. Şi cei ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor[3].

Poruncile Domnului trebuie studiate până ce devin substanţa sufletului nostru; numai atunci va deveni posibilă împlinirea constantă şi dreaptă a poruncilor Evanghelice aşa cum cere Domnul[4]. Şi atunci cel ce împlineşte poruncile cu ochii inimii, cu mintea, acela Îl vedeîn el însuşipe Domnul, Îl vede în gândurile şi sentimentele sale pătrunse de Duhul Sfânt.

Pericolul ce-l paşte pe cel ce neglijează împlinirea poruncilor este de a ajunge la o sterilitate spirituală, la îndepărtarea de Dumnezeu. Căci Domnul a zis: fără de Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi o adună şi o aruncă în foc şi arde... rămâneţi în iubirea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în iubire Mea (Ioan 15, 5-6, 9-10). Şi, adăugăm noi conform viziunii Sfântului Siluan, dacă păzim poruncile rămânem în iubirea Maicii Domnului.

Cuvintele Evangheliei, împlinirea poruncilor, ne vor judeca la Parusie: Pe cel care se leapădă de Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, zice Domnul, are cine să-l judece: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua cea de apoi. Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a poruncit ce să spun şi ce să vorbesc. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică (Ioan 12, 48-50).

Normal ar fi să împlinim cu toată grija poruncile Evangheliei, pentru că nu ştim când vine moartea. Putem fi chemaţi la judecată atunci când ne aşteptăm cel mai puţin. Cei ce duc o viaţă conformă cu Evanghelia sunt oameni fericiţi. Cel ce şi-a întemeiat viaţa pe cercetarea Evangheliei şi pe împlinirea poruncilor Evangheliei, şi-a întemeiat-o pe o stâncă nezdruncinată. Oricare ar fi condițiile în care l-au plasat împrejurările vieţii, el nu-şi împuţinează lupta duhovnicească. El este neîncetat în lucrare, el luptă şi înaintează mereu, chiar dacă lucrarea sa, lupta şi progresul său, rămân necunoscute şi neînţelese de către ceilalţi[5].

În perioada interbelică teologul T`th Tihamér a scris o carte foarte gustată în epocă, despre Cele zece porunci. Autorul relatează o întâmplare emoţionantă din timpul studenţiei sale la Viena. La un colţ de stradă o cerşetoare, îndoită de spate și zbârcită la faţă şi-a întins mâna şi i-a zis în franţuzeşte: Ayez pitié de moi! (Fie-vă milă de mine!) Şi a întrebat-o: Parlez-vous français? (Vorbiţi franceza?). Şi în cea mai ireproşabilă franceză i-a răspuns: Da, vorbesc. Vorbesc şi engleza (Do you speak English? Yes, I do!)[6] A rămas contrariat. Bătrâna i s-a destăinuit: a fost tânără, bogată, frumoasă, dar n-a păzit poruncile. Şi iată finalul.

Acelaşi autor ne propune un exerciţiu de imaginaţie: presupunem că, de astăzi înainte, toţi oamenii s-au hotărât să împlinească cele zece porunci. Se face ziuă… oamenii se scoală și nu-ți vine să crezi: nici un strigăt, nici o gălăgie, Toți se îmbracă liniștiți, se spală, se roagă, iau micul dejun, merg la serviciu… Elevii merg liniștiți la școală, bine dispuși, voioși și cuminți. Nici gând să-și mintă dascălii, să copieze… Studenții sunt preocupați de studiu, sunt eleganți, fără vorbe vulgare, fără preocupări indecente. Pe stradă, mașinile circulă corect, șoferii nu sunt nervoși, își dau prioritate unii altora. Publicațiile n-au articole de scandal, nu fac publicitate mincinoasă, nu au imagini imorale. Afișele publicitare cheamă la spectacole și concerte care zidesc spiritual. După masă, toată familia se întoarce acasă. Iau masa împreună și se simt bine. La televiziune? Au dispărut emisiunile pline de răutate și de otravă, politicienii nu se mai batjocoresc unii pe alții și nu mai duc o luptă pentru putere lipsită de morală. Seara pe stradă, sunt mulți tineri, dar, plini de bunăcuviință, cultivă prietenii frumoase, care-i ajută să se desăvârșească, să se îmbogățească sufletește, iar apoi să poată întemeia familii sănătoase… Și am putea continua. N-ar fi frumos?

Din nefericire, nu se respectă poruncile Domnului. Ispitele sunt multe și variate. Iubirea de avere și de plăcere trupească sunt devastatoare. Se bea, se fumează, se folosesc droguri, tinerii devin dependenți de calculator, de jocurile de noroc și de multe altele…

Din cauza lipsei locurilor de muncă mulți tineri capabili pleacă la muncă în străinătate, familiile se destramă, se ajunge la divorț și copiii suferă. Pe deasupra, țara îmbătrânește. Iar această plagă a divorțurilor nu-i atinge doar pe cei ce au plecat, ci și pe cei de acasă.

În această situație tristă, dacă avem câtuși de puțină sensibilitate sufletească, o vedem pe Maica Domnului, ca și Sfântul Siluan, spunându-ne: Nu-mi place ce faci tu! Numai că noi nu avem tăria pe care a avut-o acesta, pentru a ne lăsa de păcate.

De aceea, o rugăm tot pe Maica Domnului, să ne întărească cu rugăciunile ei. Cu nostalgie îmi aduc aminte, că, în anii tinereții, când făceam pelerinajul în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, o imploram cântând: Să te rogi lui Dumnezeu,/ Și Preasfânt Fiului tău,/ Să ne spele de păcate,/ De greșeli și răutate,/ Raiul să ni-l dăruiască,/ Și de iad să ne ferească!



[1] Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Alba Iulia, 1994, p. 156.

[2] Ibidem.

[3] Filocalia 1, Sibiu, 1947, p. 247.

[4] Ignatie Braincianinov, Fărâmiturile ospăţului, Alba Iulia, 1996, p. 11.

[5] Ibidem, p.15.

[6] T`th Tihamér, Cele zece porunci, Presa Bună, Iaşi, 2006, p. 4.