--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul August 2014, nr. 8 (292), an XXV (serie nouă)
Filocalia - supliment
--- pagina: 14

Poetul este o fereastră

de Redacţia Revistei Arthos

- interviu luat Episcopului Paul de la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare, Franţa –

Interviu realizat de redacţia revistei Arthos în colaborare cu Tiberiu Raţiu

Preasfinţitul Paul de Tracheia s-a născut în 1942, în timpul războiului, în Hollesley, un sătuc din regiunea Suffolk din Marea Britanie. După ce a fost educat în şcoli din Anglia şi Scoţia a plecat la Paris pentru a studia la Institutul Teologic Ortodox Sfântul Serghie. Hirotonit diacon şi apoi preot în 1967, va sluji la parohia cimitirului rus din Sainte Genevieve-des-Bois, nu departe de Paris. După trecerea la Domnul a soţiei sale va depune în 1988 voturile monahale, iar în 1991 va fi ales Episcop de Tracheia de către Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. După o slujire de 10 ani ca episcop se retrage, din motive de sănătate, la Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare din munţii Vercors, Franţa (metoc al Mănăstirii Simonos Petra din Muntele Athos). Acum duce o viaţă retrasă, dar oricând este bucuros să primească credincioşi şi mai ales să-i bucure cu poeziile sfinţiei sale pline de lumină şi de nădejde.

Impresia pe care ţi-o dă PS Paul când îl întâlneşti este că Dumnezeu este viu, iar orice urmă de îndoială sau teamă păleşte când ajungi în prezenţa sfinţiei sale. Întrebările interviului se concentrează asupra naturii poeziei, fiindcă Episcopul Paul, odată cu liniştea monahală, descoperă poezia, modalitate de a clarifica şi de a adânci frumuseţea legăturii cu Dumnezeu într-o rugăciune personală şi atent lucrată.

Ce înseamnă teologia practică?

Teologia este în permanenţă practică. Teologia nu este nici o ideologie, nici un tip de filosofie. Este viaţa însăşi. De aceea, toată teologia este practică. Practică înseamnă că nu este teoretică. Domnul Iisus, în Sfânta Scriptură, ne învaţă cum ar trebui să ne purtăm, cum ar trebui să acţionăm, nu cum ar trebui să gândim. Şi este interesant că niciunde în Noul Testament nu este scris cum Domnul Iisus ar fi gândit despre ceva anume. În acelaşi fel, El ne învaţă pe noi să acţionăm, să fiinţăm. Din acest motiv, pentru mine teologia este întotdeauna practică.

Cum se ajunge la punerea teologiei practice în versuri, în poezie?

Nu ştiu să vă spun prea multe despre aceasta, pentru că scrisul îmi vine într-un mod natural. M-am mai gândit la aceasta... Nu scriu poezii decât de când m-am retras din serviciul activ din Biserică, din cauza bolii mele. Pur şi simplu am început să scriu şi nu ştiu ce să vă spun mai mult. Tot ce ştiu este că trebuie să fie ceva frumos, teologia este foarte frumoasă. De aceea, cuvintele pe care le alegi trebuie chiar să pietrifice muzica. Compunerea unei simfonii este precum compunerea unei poezii. Şi aş mai spune, în plus, că nu sunt un bun exemplu, deoarece sunt un autodidact. N-am învăţat niciodată să scriu poezie; este ceva ce fac într-un mod destul de natural, de firesc. Şi sper să o fac astfel încât oamenii să poată învăţa uşor poeziile mele pe de rost, bineînţeles în engleză. Şi engleza este o limbă foarte frumoasă pentru poezie. Aş încheia acest subiect spunând că teologia este, de asemenea, foarte precisă, deoarece este vorba despre Adevăr; iar Adevărul nu poate fi exprimat niciodată prin cuvinte omeneşti. De aceea, Adevărul este ceva legat de frumuseţe, frumuseţe care nu este din lumea aceasta. Teologia este cunoaşterea lui Dumnezeu, iar poezia este un mod de a exprima acea întâlnire între Dumnezeu şi om. Sunt foarte bucuros dacă unor oameni le place poezia pe care eu o scriu, dar nu scriu atât de mult pentru aceasta, cât pentru încercarea de a explica sau de a exprima un fel de întâlnire teologică sau, mai bine zis, în duh cu Dumnezeu.

V-aţi inspirat şi din faptul că o parte din Sfânta Scriptură e scrisă în versuri, precum Psalmii lui David?

Da, este ceva ce ţine de Anglia: mulţi poeţi englezi au scris opere foarte spirituale, în special în secolele XV-XVII. Avem câţiva mari poeţi care au scris multe cărţi sfinte şi bineînţeles că se inspiră din Sfânta Scriptură, dar eu nu simt aceasta aşa de mult. Eu încerc doar să exprim ceea ce Dumnezeu a pus în inima mea pentru a dărui şi celorlalţi oameni.

Şi cum se potriveşte poezia cu practica?

Poezia este un fel de privire spre cum oamenii aplică teologia în viaţa lor. Poemele pe care le scriu tocmai despre aceasta vorbesc: despre cum să aplicăm Evanghelia în viaţa noastră. Acesta e cel mai important lucru.

Cum se poate crea o poezie teologică în Franţa modernă, în care poezia este văzută ca o simplă artă şi încă o artă a negativismului, a revoltei sau a plictisului (a spleen-ului)?

Nu cred că scriu atât de mult pentru oamenii din Franţa, cât pentru cei din Anglia, America sau Australia, pentru că tot ce scriu este în engleză.

Cred că putem generaliza întrebarea pentru Occident.

Da, înţeleg. Nu cred că pot răspunde la întrebarea aceasta. Cred că am o anumită chemare pentru a face aceasta şi o fac pentru Hristos, nu pentru mine. Nu mă preocupă atât de mult numărul oamenilor care vor citi. Important pentru mine este să exprim ceea ce vreau să exprim, să scriu ceea ce pot scrie şi poate că, într-un răstimp de cincizeci de ani, oamenii vor începe să înţeleagă şi să se intereseze. Nu sunt foarte mulţi oameni foarte interesaţi. Cel mai important lucru este ca oamenii să-L iubească pe Dumnezeu, iar eu, în poezia mea, încerc să transmit două mesaje. În primul rând, că Dumnezeu este Iubire, nu este un dumnezeu care judecă şi care vrea să pedepsească oamenii. Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să ne mântuiască. Acesta este primul lucru. Iar al doilea mesaj este: niciodată să nu deznădăjduieşti, niciodată nu e prea târziu. Niciodată să nu deznădăjduieşti, pentru că Iisus Hristos a făcut din tâlharul de pe cruce primul om care a intrat în Rai. Aceasta înseamnă că nu e niciodată prea târziu să te pocăieşti, niciodată, nu e prea târziu să te rogi. Acestea sunt cele două mari mesaje pe care încerc să le transmit prin poemele mele: Dumnezeu este Iubire şi niciodată nu e prea târziu, niciodată să nu deznădăjduieşti.

Cum aţi descoperit Ortodoxia, cum de aţi ales această cale?

S-a întâmplat să intru într-o biserică ortodoxă din Londra pe când eram tânăr şi în zece secunde toată viaţa mea s-a schimbat pentru că am întâlnit Adevărul în Biserica Ortodoxă. Cred că Biserica Ortodoxă este una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Şi s-a întâmplat să vin la o biserică ortodoxă rusă din Londra, într-o duminică dimineaţă. Nu am stat în pragul uşii, ci am intrat în biserică. Am ştiut din prima clipă că aici este Adevărul. Aşa am devenit ortodox, am studiat la Paris, m-am însurat. Soţia mea, care era imigrantă rusă, nu a vrut să se întoarcă în Anglia, aşa că am rămas împreună în Franţa. Am fost preot pentru mult timp, am devenit episcop şi apoi m-am retras din această funcţie. Acum sunt văduv.

Aţi trăit două moduri de viaţă. Aţi fost însurat şi apoi aţi devenit monah. Care credeţi că sunt diferenţele între cele două căi?

Nu cred că sunt mari diferenţe. Sunt două căi de a ajunge în Rai, două căi pe care Biserica le binecuvântează. Nu pot fi comparate. Fiecare este pozitivă, ambele sunt binecuvântate de Dumnezeu şi nu vreau să le compar. Pentru mine, faptul că am devenit monah reprezintă încoronarea vieţii mele.

Cum devine poezia rugăciune?

Poezia este rugăciune. Nu-mi pot imagina poezia nefiind rugăciune. Din acest motiv, trebuie să fie frumoasă, trebuie să explice în puţine cuvinte mari adevăruri şi vă citesc ceva care să vă arate înţelesul acestor afirmaţii.