--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2014, nr. 3 (287), an XXV (serie nouă)
Actualitate
--- pagina: 2

Un respectuos gând de recunoştinţă ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuţ

de Pr. Alexandru Moraru
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Există uneori, în viaţă, binecuvântarea de la Bunul Dumnezeu de a ne întâlni cu oameni aleşi, care ne pot lăsa o amprentă pozitivă, covârşitoare asupra fiinţei noastre, în „călătoria” în această lume; unul dintre aceşti „beneficiari” mă consider şi eu, autorul acestor puţine gânduri, dar de aleasă recunoştinţă faţă de ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei al Clujului.

La început l-am cunoscut doar din auzite, de la socrul meu, Părintele Onisie Morar, care şi-a încununat misiunea preoţească prin demnitatea de vicar adminis­trativ al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului; Cucernicia Sa mi l-a descris pe tânărul Ioan Andreicuţ, licenţiat în cele inginereşti la Bucureşti (în 1972), care după o scurtă perioadă de muncă serioasă în producţie, a ajuns student teolog la Institutul Teologic Universitar din Sibiu; aici s-a dovedit nu numai un student sârguincios la învăţătură, dar, mai cu seamă, de la un an la altul, cu un vizibil spor duhovnicesc; seriozitatea şi temeinicia cunoştinţelor acumulate, dar şi faptul că avea la bază încă o facultate cu licenţă, i-au permis, legal, să absolve Teologia din Sibiu în doi ani de studiu, tot cu o bună licenţă (în 1978); îndată după absolvire a cerut să fie hirotonit pentru o parohie din Arhiepiscopia Clujului; cu toate că, şi la acea vreme, Arhiepiscopul Teofil avea reţineri faţă de tinerii care doreau hirotonia ca preoţi celibi sau ca unii să fie şi călugăriţi, de această dată, fostul vlădică de la Cluj, fără să mai stea mult pe gânduri, i-a acordat această şansă tânărului teolog Ioan Andreicuţ, hirotonindu-l preot celib pentru Parohia Turda Nouă, cu hramul „Sfânta Treime” (din str. Salinelor nr. 10), în prezenta Turda Nouă 1 (str. Dorobanţilor nr. 1), trecut mai apoi la Parohia Turda – Fabrici, de pe str. Armata Roşie, un nume semnificativ şi pentru viaţa sa de paroh de aici; hotărârea ierarhului de la Cluj n-a fost una întâmplătoare, ci bazată pe o bună psihologie a acestuia, care a intuit în tânărul Ioan Andreicuţ un om de înaltă ţinută morală şi bine pregătit din punct de vedere teologic; viaţa pastorală de la Turda a Părintelui Ioan n-a fost una uşoară, din pricina neprietenilor credinţei noastre din acele vremi, care i-au pus nenumărate piedici în calea misiunii sale preoţeşti între credincioşi; cu toate opreliştile a „zidit” aici o biserică vie, în care s-au putut vedea numeroşi tineri, pe care i-a catehizat, le-a fost duhovnic, i-a spovedit, i-a împărtăşit, i-a cununat şi i-a năşit, pe unii dintre ei; a întemeiat, cu adevărat, familii trainice şi care, mai apoi, au ajuns oameni de vază în Biserică şi în Societate.

Roadele alese ale misiunii sale preoţeşti de la Turda l-au făcut să fie promovat ca preot slujitor şi apoi vicar administrativ la Eparhia Alba Iulia; Revoluţia din Decembrie 1989 l-a găsit aici, ca un vajnic apărător al Bisericii noastre, ceea ce i-a impulsionat pe preoţii Eparhiei să solicite alegerea Prea Cucerniciei Sale ca arhiereu-vicar, fapt întâmplat în 12 februarie 1990, iar, în 18 iunie 1990, ca episcop titular, tot aici.

Buna pregătire inginerească şi teologică l-au făcut să vadă şi unele nevoi ale Eparhiei sale: a intuit că, pentru a avea preoţi bine pregătiţi, dar mai ales, duhovnici, trebuia să întemeieze şcoli teologice la Alba Iulia, sub stricta sa supraveghere, dar să nu neglijeze nici activitatea de asistenţă socială în Eparhie; astfel că, în 1991, cu multă stăruinţă pe lângă autorităţile locale, dar şi la cele Centrale bisericeşti, a reuşit să întemeieze un Seminar Teologic şi o Secţie de Teologie – Asistenţă Socială, în cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia; cu vremea, au luat fiinţă şi alte Secţii: Teologie Pastorală şi Teologie – Litere, devenind, astfel, Facultate de Teologie în aceeaşi universitate; pentru cele două şcoli teologice a promovat bune cadre didactice, care au dat şi dau prestigiu acestora; pentru facultate a ctitorit o modernă clădire şi a pus bazele pentru o alta, şi pentru Seminarul Teologic, terminată mai apoi.

În mod direct, l-am cunoscut pe arhiereul Andrei, la Alegerea sa ca episcop eparhiot la Alba Iulia, în calitate de membru de drept electoral (ca director al Semi­narului Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca) în Adunarea Naţională Biseri­cească de la Bucureşti; m-a impresionat blândeţea, mesajul duhovnicesc şi profun­zimea teologică din cuvântul său de atunci.

După înfiinţarea Secţiei de Teologie Ortodoxă – Asistenţă Socială la Alba Iulia în 1991, am fost solicitat de Prea Sfinţia Sa să predau Istoria Bisericii Ortodoxe Române; astfel că, în două etape: 1991 – 1993 şi 2000 – 2003, am fost şi eu cadru didactic suplinitor la Facultate de Teologie, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, la disciplina pomenită; prin urmare, vreme de cinci ani universitari, din două în două săptămâni, în zi de joi, de la 8,00 – 14,00 şi de la 15,00 – 17,00, am predat cursurile respective la Alba Iulia, aceleaşi pe care le aveam pentru Institutul, respectiv, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.

Numeroasele zile din cei cinci ani universitari de la Alba Iulia, au fost unele benefice pentru mine din punct de vedere spiritual, având şansa de a sta mult în preajma Înalt Prea Sfinţiei Sale, un duhovnic ales, un ierarh care primea cu multă bucurie şi frăţietate pe clericii care îl vizitau, unii cu probleme oficiale, alţii cu diferite situaţii de familie, iar o altă „categorie” doar să-i mulţumească pentru sprijinul pe care, cândva, i l-au acordat; profesorii suplinitor de la facultate, din alte părţi decât cei din Alba Iulia, între care m-am numărat şi eu, s-au bucurat de o deosebită atenţie, ospitalitate, respect dar şi de dialoguri îndelungate, pe diferite teme teologice, de cultură generală, de istorie, benefice şi pentru noi; am constatat o atmosferă de pace, prietenie, bună înţelegere şi respect reciproc, care a fost, de fapt, şi succesul arhipăstoririi sale la Alba Iulia; acelaşi duh al responsabilităţii, al vieţii spirituale reale, al susţinerii învăţământului teologic seminarial şi universitar, acum, de la Cluj-Napoca, în calitate de arhiepiscop şi mitropolit, se observă şi prin promovarea de cadre didactice bine pregătite, cărora le-a creat prin Campusul „Nicolae Ivan” de la facultate sau cele de la seminar, evidente condiţii excepţionale de trăire duhovnicească şi de studiu; un deosebit accent se pune pe selecţia corectă a clerului în parohii, a îmbunătăţirii vieţii lor duhovniceşti, pe promovarea valorilor morale şi culturale ortodoxe şi româneşti; întreaga sa activitate este o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru Mitropolia noastră, una din vechile şi prestigioasele Eparhii din Biserica Ortodoxă Română.

Întru mulţi şi fericiţi ani, Înalt Prea Sfinţite Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei!


'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>