--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2014, nr. 3 (287), an XXV (serie nouă)
Theologica
--- pagina: 5

Buna Vestire

de Pr. Valer Bel
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Noi, creştinii, serbăm în fiecare an la 25 martie acea zi fericită, plină de binecuvântare dumnezeiască şi bucurie duhovnicească pentru întreg neamul omenesc, în care îngerul Gavriil a venit la Fecioara Maria şi i-a adus vestea cea mare şi binefăcătoare că va aduce în lume şi va purta în braţe pe însuşi Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.

Vestirea naşterii lui Iisus, ca şi cea a lui Ioan Botezătorul este prezentată după modelul vestirilor şi chemărilor vechi-testamentare ale marilor conducători ai poporului ales: Isaac (Fac. 17, 16-20), Moise (Ieş.3, 10-12), Ghedeon (Jud. 6, 11-24), Samson (Jud. 13), Ioan Botezătorul (Lc. 1, 5-25). Vestirea naşterii lui Iisus este aşezată în acest şir de vestiri dar le depăşeşte pe toate. Mamele eroilor din istoria mântuirii amintiţi erau femei credincioase dar erau sterpe. Dumnezeu le-a binecuvântat însă şi au născut fii pe care i-au zămislit împreună cu bărbaţii lor. Fecioara Maria le depăşeşte pe toate, căci ea este mamă şi fecioară în acelaşi timp. Omeneşte este imposibil aceasta, ”la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă” (Mt. 19, 26; Lc.1, 37). Vestirea naşterii lui Iisus şi a chemării Fecioarei Maria de a fi mama lui Mesia atinge punctul culminant atunci când îngerul anunţă viitorul pruncului făgăduit (Lc.1, 32-35; cf. Isaia 7, 14; Mt.1, 21-23). Iisus este zămislit în pântecele mamei Sale de Duhul Sfânt (Mt.1, 18-20; Lc.1,35), El este Fiul lui Dumnezeu, Mesia a cărui împărăţie nu va avea sfârşit (Lc.1, 32-33).

Nicicând nu a răsunat pe pământ o veste atât de bună ca aceasta şi nimeni dintre fiii oamenilor nu a fost preamărit ca Fecioara Maria ! O, cât de minunată şi plină de taină este această veste bună, pe care noi o întâmpinăm cu cântarea: „Binevestește pământule bucurie mare, lăudați ceruri mărirea lui Dumnezeu!” . Este vestea prin care se descoperă lumii taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută că Fiul lui Dumnezeu însuși Se sălășluiește în pântecele Fecioarei și astfel Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul Omului, Fratele și Mântuitorul nostru.

Imnele sărbătorii evidențiază mai întâi mirarea îngerului, la auzirea acestei taine minunate: „Trimis a fost din cer Gavriil Arhanghelul să binevestească Fecioarei zămislirea. Și venind în Nazaret cugeta întru sine, de minune spăimântându-se: Cum Cel ce este necuprins, întru cele de sus, din Fecioara va să Se nască? Cel ce are scaun cerul și așternut picioarelor pământul în pântecele de Fecioară încape. Spre Care cei cu câte șase aripi și cei cu ochi mulți a privi nu pot. Acela numai prin cuvânt a Se întrupa dintr-însa a binevoit! Al lui Dumnezeu este cuvântul acesta. Deci, pentru ce stau și nu grăiesc Fecioarei: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine? Bucură-te curată Fecioară! Bucură-te mireasă care nu știi de mire! Bucură-te Maica Vieții! Binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Mărire..., Și acum..., la Doamne strigat-am...). Apoi subliniază bucuria întregului univers creat și chenoza Fiului lui Dumnezeu, Care din iubire milostivă de oameni Se face om întrupându-Se din Fecioara: „Să se veselească cerurile și să se bucure pământul! Că Cel împreună veșnic cu Tatăl și împreună fără de început, și împreună pe scaun șezător, îndurare și milă plină de iubire de oameni arătând, după bunăvoința și sfatul părintesc S-a coborât spre deșertare și S-a sălășluit în pântecele fecioresc, mai înainte curățit de Duhul. O, minune! Dumnezeu printre oameni, Cel neîncăput, în pântece; Cel fără de ani, sub ani! Și lucru minunat este că zămislirea a fost fără de sămânță și deșertarea de negrăit și taina cât de mare! Căci Dumnezeu Se deșartă, Se întrupează și Se zidește, iar îngerul grăiește zămislirea Fecioarei: Bucură-te, ceea ce ești plină de har! Domnul este cu tine, Cel ce are mare milă”(Mărire..., la Litie).

În imnele sărbătorii este exprimat și scopul întrupării Fiului, Care vine în planul nostru de existență, asumându-Și condiția noastră omenească, în întregimea ei, pe care o experiază în forma ei maximală, necamuflată, în tot întunericul îndepărtării de Dumnezeu, dând, prin aceasta, întrupării caracterul total și ireversibil, pentru a ne elibera din păcat, din stricăciune și din moarte și a ne face fii ai lui Dumnezeu după har. „Taina cea din veac se descoperă astăzi și Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Omului Se face, ca părtaș fiind la ceea ce este mai rău, să mă împărtășească pe mine de ceea ce este mai bun. Amăgit a fost odinioară Adam și dorind să fie dumnezeu, nu a fost. Iar Dumnezeu Se face om, ca pe Adam să-l facă dumnezeu. Să se veselească făptura și să salte firea, că Arhanghelul stă cu frică înaintea Fecioarei și-i aduce veste de bucurie, împotriva întristării. Cel ce Te-ai întrupat din milostivirea milei, Dumnezeul nostru, mărire Ție” (Mărire..., Și acum..., la Laude).

La auzirea bunei vestiri, Fecioara Maria, neînțelegând taina cea neînțeleasă de minte, se tulbură și se uimește, dar nu se împotrivește: „Gavriil, din cer, a strigat către cea cinstită: Bucură-te, că vei zămisli în pântece pe Dumnezeul cel mai înainte de veci, Care, prin cuvânt, a alcătuit marginile. Pentru care Maria a răspuns: Fără bărbat sunt eu și cum voi naște Fiu? Naștere fără sămânță cine a văzut? Și tâlcuindu-i acestea, îngerul a zis către Născătoarea de Dumnezeu și Fecioara: Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui preaînalt te va umbri” (Sedelna, glas 4). Atunci ea s-a pus cu toată ființa ei preacurată la dispoziția lui Dumnezeu zicând: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Lc. 1, 38). Și în clipa în care Fecioara Maria rostește acest „fie”, dându-și acordul, căci mântuirea nu se realizează fără participarea omului, taina cea mare se înfăptuiește. Firea dumnezeiască se unește cu firea omenească în unica Persoană a Fiului lui Dumnezeu, Care „ Se pogoară aplecând cerurile, adică smerindu-Se fără să smerească înălțimea Lui cea nesmerită, Se pogoară spre robii Lui printr-o coborâre de negrăit și de necuprins. Căci aceasta înseamnă pogorârea. Și fiind Dumnezeu desăvârșit, Se face om desăvârșit și săvârșește cea mai mare noutate din toate noutățile, singurul lucru nou sub soare, prin care se arată puterea lui Dumnezeu. Căci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu să Se facă om? Și Cuvântul S-a făcut fără schimbare trup din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, Prea Sfânta Pururea Fecioară Născătoare de Dumnezeu. Și singur iubitor de oameni Se face Mijlocitor între om și Dumnezeu și rămâne supus Tatălui prin luarea firii noastre, vindecând neascultarea noastră și făcându-Se pildă de ascultare, în afară de care nu este cu putință să dobândim mântuirea”(Sfântul Ioan Damaschin, Tratat despre întruparea Cuvântului).

Astfel începe taina cea mare a mântuirii în Hristos. Biserica dreptmăritoare cântă de aceea cu bucurie și cu mulțumire, lăudând pe Dumnezeu și pe Născătoarea de Dumnezeu: „Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu fiul Fecioarei Se face, și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine.”(Troparul Bunei Vestiri). Buna Vestire luminează de atunci, peste veacuri, viaţa omenirii şi viaţa noastră. Acum ştim că «Hristos este viaţa noastră» şi că «viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu» (Col. 3, 3-4).


'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>