'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În al 71-lea an de viaţă, 41 de preoţie şi 16 ani de tratament cu dializă de trei ori pe săptămână, în 29 ianuarie a.c. părintele Iosif Cadar a plecat dintre cei dragi: soţie, fiice, gineri şi nepot.

S-a născut pe meleagurile bistriţene, în localitatea Viţa, la 22 mai 1943. Urmează clasele gimnaziale la Beclean, iar liceul seral “Petru Maior”

la Gherla (1963-1967), timp în care a lucrat ca muncitor necalificat în construcţii pentru a-şi câştiga existenţa şi continua şcoala.

Doi ani mai târziu se înscrie la Institutul Teologic de grad Universitar de la Sibiu, promoţia 1973, devenind licenţiat cu teza “Viaţa bisericească a satelor din nord-estul Transilvaniei”.

În anul în care termină Teologia se căsătoreşte cu Maria Beudan şi este hirotonit preot pentru credincioşii ortodocşi din parohia Urmeniş, Protopopiatul Bistriţa.

În Urmeniş reuşeste să construiască clopotniţa, casa parohială cu anexele şi să refacă biserica, depăşind greutăţile pe care le-a întâmpinat din partea autorităţilor de atunci. În dorinţa de a finaliza cele trei proiecte cât mai repede s-a implicat nu numai afectiv, ci şi efectiv, prin efortul fizic pe care l-a depus.

Pe plan pastoral reuşeşte pe lângă slujbele şi predicile susţinute să mobilizeze copiii din parohie, iar Liliana –Paula - fiica mijlocie atunci elevă- actualmente lector universitar la Academia de Muzică ”Gheorghe Dima” şi dirijorul corului de la biserica “Înălţarea Domnului” din Cluj-Napoca, să formeze corul parohiei care va da răspunsurile la Sfânta Liturghie.

Transferat la Cojocna (1995-2000), sub supravegherea lui s-a construit casa parohială, s-a sfinţit locul şi s-a pus piatra de temelie la noua biserică ce se va edifica ulterior sub conducerea şi supravegherea succesorului său.

Deşi a avut o viaţă grea, cu sănătatea tot mai şubredă, cu fiecare an ce se adăuga pe răbojul vieţii sale, a căutat să-şi desfăşoare activitatea cu acelaşi zel şi cu umorul sănătos care nu l-a părăsit.

Ca şi laUrmeniş şi la Cojocna, fiica Liliana-Paula, susţinută de părintele Iosif a înfiinţat corul mixt al bisericii care va înfrumuseţa desfăşurarea Sfintei Liturghii.

Ca preot misionar - din anul 2000 - la cele două Centre de plasament “Bucheţelul ” şi “Prichindelul”, pe lângă activitatea depusă aici, în duminici şi sărbătorile religioase de peste an a servit la mai multe biserici din Cluj-Napoca, realizând puncte de legătură atât cu preoţii de aici, cât şi cu credincioşii acestor locaşuri.

În anul 2012 a fost pensionat, s-a retras la casa sa ducându-şi viaţa în luptă cu boala până în 29 ianuarie.

În pedagogia Sa, Dumnezeu are raţionamentele Sale pe care noi oamenii nu întotdeauna le percepem şi nici nu le sesizăm. Părintele Iosif nu s-a bucurat de o sănătate fizică care să-i permită o realizare profesională pe măsura potenţialului său intelectual şi nici de un confort material ce l-ar fi îndreptăţit. Dar, Dumnezeu a aplicat legea compensaţiei faţă de fiicele sale, ajutându-le să se realizeze profesional, cea mare ajungând medic în Germania, cea mijlocie lector la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca şi cea mică profesoară du muzică în Germania.

Slujba înmormântării a fost oficiată în data de 1 februarie de un sobor de preoţi avându-l în frunte pe Înaltpreasfinţitul Mitropolit Andrei în biserica “Intrarea în Biserică” din cartierul Cordoş.

În cuvântul său, Înaltul Ierarh a scos în evidenţă datoriile pe care le are slujitorul altarului faţă de enoriaşii săi, de a transmite învăţătura divină, iar enoriaşii de a-l asculta şi a o împlini (I Petru 5: 1 şi următoarele).

Aşezat în cimitirul clujean al Bisericii din cartierul cu acelaşi nume, părintele Iosif îşi doarme somnul de veci aşteptând sunetul trâmbiţei îngerului deşteptării şi judecata cu bunăvoinţă a lui Hristos.

Dumnezeu să-l odihnească şi să-l aşeze în Câmpiile Elizee, în sânurile lui Avraam, unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!