'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În perioada 15-16 februarie, 18 ascorişti au luat parte la pelerinajul organizat de ASCOR Cluj în amintirea mărturisitorului Valeriu Gafencu, cunoscut şi ca Sfântul închisorilor.

Primul popas a fost la mănăstirea cu cea mai mare suprafaţă pictată din România – Izvorul Mureşul din judeţul Harghita. Maicile de acolo au multiple îndeletniciri, precum pictura, sculptura, tâmplăria, confecţionarea de balamale metalice pentru diptice, punţi pentru candele etc.

Ajunşi la Târgu Ocna, ne-am bucurat de cuvintele unui fost coleg de celulă al lui Valeriu Gafencu, care ne-a amintit de felul de a fi al martirului. „Mă primea mereu cu un zâmbet ce îi lumina toată faţa” – îşi aminteşte bătrânul. De asemenea, am avut parte şi de vorbele întăritoare în credinţă şi în dorul pentru mărturisirea Ortodoxiei rostite de scriitorul Danion Vasile.

În seara zilei de 15 februarie am asistat la slujba de Priveghere de la Mănăstirea Diaconeşti, unde am remarcat frumuseţea cântărilor intonate de maici, după care Părintele Amfilohie Brânză, duhovnicul mănăstirii, ne-a amintit că „Dumnezeu, în multa Sa iubire de oameni vrea ca toţi să ne mântuim” şi ne-a îndemnat să ne sârguim să simţim „prezenţa vie şi continuă a lui Dumnezeu”. A doua zi, atât înainte, cât şi după Sfânta Liturghie, fiecare a primit câte un cuvânt întăritor de la Părintele Amfilohie şi am fost îndemnaţi să nu risipim şi să nu cheltuim pe orice „diamantul pe care ni l-a încredinţat Dumnezeu”, să nu pierdem vremea şi să citim cât mai mult despre mărturisirea martirilor din închisori.

În drum spre casă, ne-am oprit la Mănăstirea Sighişoara, care adăposteşte moaştele multor sfinţi, precum Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, Sfânta Muceniţă Salomina, dar şi o părticică din lemnul Sfintei Cruci a Mântuitorului.

Ultimul popas a fost Mănăstirea Recea, unde Părintele Nectarie ne-a învăţat că „pocăinţa care aduce deznădejde nu e adevărata pocăinţă” şi că e nevoie să avem o „pocăinţă înveselitoare”. De asemenea, ne-a vorbit şi despre Părintele Ioan Iovan, un alt pătimitor al închisorilor comuniste, care a iubit mult Sfânta Liturghie şi care a propovăduit împărtăşirea cât mai deasă atât în temniţele prin care a trecut, cât şi tuturor credincioşilor pe care i-a oblăduit ulterior. Părintele Nectarie ne-a relatat şi mărturisirile repetate ale maicilor şi ale unei credincioase, dar şi experienţa sa personală când a simţit o mireasmă deosebită ce venea dinspre mormântului Părintelui Ioan Iovan, aflat la Mănăstirea Recea.

Ca şi multe alte pelerinaje organizate de ASCOR, drumeţia duhovnicească de la mijlocul lui februarie s-a dovedit a fi o sursă neîncetată de întărire în credinţă şi de cunoaştere mai îndeaproape a celor care au trecut prin vremuri grele, dar care nu încetat să-L mărturisească pe Dumnezeu şi nu s-au lepădat de Ortodoxie.