'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Se împlinesc pe 30 septembrie 2014 șapte ani de când Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a fost întronizat ca Întâistătător al Bisericii noastre. Cifră simbolică, dublată de realizări pe măsură, pe care e dificil să le rezumăm într-un articol omagial.

Atunci când a fost ales, în urma plecării la Domnul a Patriarhului Teoctist, pe 12 septembrie 2007, am scris un articol intitulat „Noul nostru Patriarh, deschis înspre lume și înrădăcinat în Tradiție” și n-am greșit. N-am greșit pentru că toate problemele grave cu care se confruntă lumea noastră sunt în atenția Preafericirii Sale, este în dialog cu toate confesiunile creștine și religiile contemporane, dar rămâne credincios cu acrivie învățăturii ortodoxe și Tradiției Bisericii noastre.

În materialele deja tipărite sunt rezumate datele biografice ale Preafericirii Sale, itinerariile academice și duhovnicești pe care le-a parcurs, dar și realizările științifice, pastorale și edilitare de excepție pe care le-a obținut. Credem că, pe primul loc, stă punerea pietrei de temelie a Catedralei Mântuirii Neamului, la 29 noiembrie 2007. Faptul că „această ctitorie pentru veșnicie” se ridică pe zi ce trece îi bucură pe toți credincioșii Bisericii noastre.

Celelalte lucrări, de restaurare a vechii Catedrale și a Reședinței Patriarhale, se adaugă mulțimii de biserici ridicate și de instituții înființate. A venit de la Iași cu deviza „Nici un sat fără biserică și casă parohială!”. Pe plan misionar se știe că șase episcopii au fost ridicate la rangul de arhiepiscopie, că a fost înființată Episcopia Devei și Hunedoarei și că diaspora ortodoxă română a fost totalmente reorganizată. Și acesta e un lucru mare când știm câtă lume este plecată la muncă în străinătate.

Pe când era Mitropolit la Iași, a adus în țară multe moaște și odoare sfinte, lucru pe care l-a continuat și ca Patriarh al Bisericii noastre. De Florii a instituit pelerinaje în marile orașe, au fost aduse la București moaștele Sfântului Pavel, moaștele Sfântului Sofronie, Patriarhul Constantinopolului, moaștele Sfântului Vasile cel Mare, lemn din Sfânta Cruce, moaștele Sfântului Andrei, moaștele Sfântului Nectarie de la Eghina, moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, moaștele Sfinților Ioachim și Ana.

Mulțimea așezămintelor sociale și a programelor culturale și educaționale este însemnată. Au avut loc canonizări de sfinți și s-a organizat sfințirea Marelui Mir. Anii liturgici au fost dedicați unor momente mântuitoare și evenimente însemnate. La toate acestea se adaugă organizarea unor evenimente academice sau primirea unor mari distincții. La lucrările publicate înainte de slujirea patriarhală s-au adăugat acum multe altele.

A fost întronizat Patriarh într-o zi blândă de toamnă. Cu nostalgie îmi aduc aminte că tot într-o asemenea zi l-am întâlnit pentru prima dată pe când era consilier patriarhal. Cu multă bunăvoință și ospitalitate m-a primit în chilia sa de la Mănăstirea Antim, dându-mi sfaturi inteligente, într-un moment mai dificil de pe calea vieții.

Apoi Mântuitorul Hristos ne-a chemat la slujirea arhierească în aceeași zi din luna februarie 1990, iar în luna iunie a aceluiași an, și în aceeași zi, Preafericirea Sa era ales Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, iar eu Episcop al Alba Iuliei. Pe când eram Arhiepiscop la Alba Iulia ne-am bucurate de vizitele Preafericirii Sale și în calitate de Mitropolit și în calitate de Patriarh.

Pe 25 martie 2011, la Bunavestire, am avut onoarea de a fi întronizat de Preafericirea Sa ca Mitropolit al Clujului. Ne-a făcut apoi mai multe vizite canonice, toate fiind prilejuri de bucurie.

E greu ca acum, la aniversarea a șapte ani de Patriarhat, să enumerăm toate realizările pe care acest mare și activ Patriarh le-a obținut. În grai liturgic, însă, Îl rugăm pe Dumnezeu să-l păzească „întreg, cu cinste, sănătos, îndelungat în zile, drept învățând cuvântul adevărului Său!”

† ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului,

Mitropolitul Clujului, Maramureşului și Sălajului