'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În aria răsăriteană s-a încetăţenit, după tradiţie, ca şi părinţii Născătoarei de Dumnezeu, Drepţii Ioachim şi Ana, să fie cinstiţi cu praznic la data de 9 septembrie. Este cunoscut faptul că întotdeauna înainte sau după un praznic împărătesc sunt celebrate şi acei sfinți care au directă legătură cu sărbătoarea. În acest caz avem Naşterea Maicii Domnului, ţinută la 8 septembrie, după care urmează sărbătoriți cei care i-au dat naștere. Lor li s-au dedicat şi alte zile de prăznuire care sunt consemnate în calendarul răsăritean: la data de 9 decembrie - Zămislirea Sfintei Ana^[1] şi la 25 iulie Adormirea Sfintei Ana^[2]. În tradiţia Bisericii Romano-Catolice ei sunt serbaţi în ziua de 26 iulie.

Existenţa numelui celor doi sfinţi nu este consemnată în Sfânta Scriptură ei fiind menţionaţi în Evangheliile Apocrife, Protoevanghelia lui Iacob, Evanghelia lui Pseudo-Matei.

SfântulThe holy and righteous Joachim was descended from the tribe of Judah, from the house of David. Ioachim provenea din seminţia lui Iuda, trăgându-şi neamul din casa lui David. His genealogy is as follows: from the line of David's son Nathan, Levi was born, and he begot Melchus and Pamphir, Pamphir begot Barpatherus, Barpatherus begot Joachim, the father of the Mother of God.Mama Maicii lui Dumnezeu a fost dată în căsătorie Dreptului Ioachim în pământul Galileei, în cetatea Nazaret. This couple, Joachim and Anna, descending from a noble lineage, acquired knowledge in the law of the Lord and were righteous before God.Ajungând la bătrâneţe, aceşti doi credincioşi tovarăşi de viaţă, duceau un trai drept, în întregime închinat lui Dumnezeu – făceau rugăciuni lungi şi zăboveau în casa Domnului. Singuri, fără urmaşi de parte bărbătească sau femeiască, înaintaţi în vârstă, Ioachim şi Ana nu încetau a se ruga lui Dumnezeu să le dăruiască un copil. Nici bătrâneţile, nici stârpiciunea Anei nu i-au deznădăjduit, în rugăminţile lor către Dumnezeu; ei făgăduiesc că, de vor primi de la Domnul un fiu sau o fiică, îl vor închina templului. Dumnezeu în necuprinsa Lui bunătate rodeşte această ramură stearpă şi uscată din tulpina lui David, Sfânta Ana, care rămâne însărcinată şi naşte o fiică, căreia îi pune numele de Maria. Această fiică a lui David nu este asemenea celorlalte fiice ale oamenilor, ci este una fără seamăn, e femeia pe care a făgăduit-o Dumnezeu protopărinţilor noştri Adam şi Eva. Un nou orizont se deschide de acum omenirii, începe a se scrie istoria mântuirii^[3].

In the very same way his wife also, being at home and hearing that the high priest, reproaching them for barrenness, did not want to accept their gifts, and that her husband from great sorrow had withdrawn into the desert, wept with inconsolable tears. The parents took care of the growing Virgin Mary as the apple of their eye, knowing, by the special revelation of God, that She would be a light to all the world and the renewal of human nature. Părinţii au avut grijă de creşterea Fecioarei Maria ca lumina ochilor lor, ştiind prin revelaţie divină că ea este plină de har precum soarele cu razele sale. For this reason they brought Her up with such careful circumspection, as was proper for the One Who was to be the Mother of our Savior.When the child Mary reached the age of three, Her parents led Her with glory into the temple of the Lord, accompanying Her with lighted lamps, and consecrated Her to the service of God, as they had promised.Când Maria ajuns la vârsta de trei ani, părinţii ei au dus cu slavă în biserica Domnului, însoţindu-o pe ea cu făclii aprinse, consacrându-o lui Dumnezeu, aşa cum au promis. After the passing of several years following the presentation of May into the temple, holy Joachim died, eighty years from his birth.Ioachim a fost chemat la Domnul la vârsta de optzeci de ani, iar Sfânta Ana a rămas văduvă şi a mai trăit până când a fost de şaptezeci şi nouă de ani^[4].

Iconografia Sfântului Ioachim

Istoria reprezentărilor Dreptului Ioachim a fost deseori asociată cu scenele ce redau viaţa Sfintei Ana sau a Mariei, alteori este inclus în temele genealogice, precum cea a Arborelui lui Ieseu. Chipul său este asemenea unui cuvios trecut de tinereţe, înveşmântat în tunică lungă şi manta. După Dionisie el este cu cărunțele, cu barba rotundă^[5]. În unele reprezentări, hainele sale sunt similare cu cele ale păstorilor, cu pălărie sau căciulă (fes, turban), pantaloni şi tunică scurtă, atributele sale fiind un toiag specific păstorilor, ori doi porumbei.

Iconografia Sfintei Ana

Cultul Sfintei Ana era cunoscut încă din primele veacuri, astfel se menţionează că la Ierusalim exista o biserică închinată ei în apropiere de cea presupusă a Naşterii Fecioarei. De asemenea în timpul împăratului Justinian i s-a construit o altă biserică la Constantinopol. Din anul 710 erau venerate moaştele şi moforionul său.

Atributele ei sunt o carte - deschisă ori închisă, crinul şi Fecioara Maria ce avea pe piept chipul lui Iisus, asemeni unei viitoare naşteri. Din Erminie ea este descrisă asemenea unei femei bătrâne, purtând chiton, veşmânt roşu dedesupt şi himation verde deasupra^[6]. Ea este patroana femeilor văduve, a celor tinere necăsătorite, a pelerinilor ce călătoresc pe mare şi în munţi, a gospodarilor, croitorilor, morarilor, etc.

În Erminia de pictură bizantină a lui Dionisie, ei sunt redaţi în următoarele scene: Zămislirea Fecioarei, Naşterea Maicii Domnului, Preoţii binecuvântându-o pe Sfânta Fecioară, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Iosif primind pe Prea Sfânta Fecioară, Iosif văzându-o îngreunată (pe Ana), Întâlnirea cu Elisabeta, Adormirea Sfintei Ana^[7]. În unele locaşuri de cult apar şi alte două scene legate de Rugăciunea Dreptei Ana şi a lui Ioachim. Sfânta Ana este zugrăvită purtând-o în braţe pe Maica Domnului pruncă, iar uneori sunt zugrăviţi amândoi drepţii Ioachim şi Ana cu Fecioara, copilă, între dânşii. Mai rar, Sfânta Ana se zugrăveşte şi singură^[8].

În spaţiul interior al bisericilor ortodoxe ei se regăsesc pictaţi înaintea Sfântului Altar pe peretele de nord şi de sud, dinpreună cu Sfinţii Zaharia şi Elisabeta.

Printre cele mai frumoase exemple pot fi numite cele de la Biserica Mănăstirii Chora din Constantinopol, unde se păstrează cu multă preţiozitate cel mai amplu ciclu care îi cuprinde pe Sfinţii Ioachim şi Ana. Scena ce poartă denumirea Alintarea Maicii Domnului îi redă împreună, sus ţinându-o pe prunca Maria, ce îi priveşte cu bucurie. Figurile sfinţilor părinţi stau faţă în faţă, compunând prin atitudinea şi mişcarea lor o formă ovoidală, închisă, definind unitatea, echilibrul şi armonia dintre ei. Dreapta Ana se reliefează prin veşmintele colorate în roşu stins şi albastru, ce ne amintesc de maforionul Născătoarei de Dumnezeu, în vreme ce Dreptul Ioachim este îmbrăcat într-o tunică lungă, în nuanţe rafinate ale sienei naturale. Compoziţia e profilată pe fondul de aur, fiind mărginită de o clădire scundă, secondată de alte două figuri, de o parte şi de cealaltă.

Îi celebrăm şi îi cinstim împreună cu sacerdoţii bisericii la sfârşitul serviciilor divine, pomenindu-i pe ei ca adevăraţi părinţi ai noştri, rugându-i să ducă jerfa credincioşilor lui Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru: pentru rugăciunile... Sfinţilor, drepţilor şi dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor. Amin.

---

[1] Mineiul pe luna Decembrie, Ed Vânători-Neamţ, Mănăstirea Sihastria, 2006, p. 176, 177.

[2] Mineiul pe luna Iulie, Ed Vânători-Neamţ, Mănăstirea Sihastria, 2006, p. 133.

[3] Pr. Prof. Petru Rezuş, Mariologia Ortodoxă, în rev. „Ortodoxia”, (1950), nr. 4 , p. 517.

[4] Ibidem, p. 136.

[5] Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, p. 89.

[6] Ibidem, pp. 89, 279.

[7] Ibidem, pp. 138, 139.

[8] Ibidem, pp. 89, 138, 184, 210.