'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?> Pe 12 octombrie 2013 s-au împlinit o sută de ani de la naşterea părintelui profesor dr. Ene Branişte, unul din marii dascăli ai teologiei academice româneşti din secolul trecut. Profesor timp de aproape cinci decenii (1938-1982) la catedra de Teologie liturgică, Teologie pastorală şi Artă creştină de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pr. Ene Branişte a marcat zeci de generaţii de cântăreţi bisericeşti, elevi seminarişti, studenţi teologi şi preoţi din ţara noastră prin publicarea a trei manuale sistematice consistente dedicate mediului teologic liceal (Liturgica teoretică, ed. I, Bucureşti, 1978) şi universitar (Liturgica specială, ed. I, Bucureşti, 1980; Liturgica generală, ed. I, Bucureşti, 1985). Devenite normative şi apărute în mai multe ediţii, manualele de liturgică ale părintelui Branişte rămân în continuare repere bibliografice indispensabile oricărei persoane aflate în cursul formării teologice, precum şi fiecărui cleric care doreşte să aprofundeze această disciplină imperios necesară înţelegerii adânci, deopotrivă ştiinţifice şi duhovniceşti, a ansamblului cultului şi a actelor liturgice ale Bisericii Ortodoxe, cu bogatul lor sens şi cu multiplele semnificaţii istorice, doctrinare şi mistice.

Alături de cele trei manuale trebuie amintită o altă carte valoroasă pentru conturarea vieţii duhovniceşti a oricărui creştin ortodox, accesibilizată şi tâlcuită mediului românesc prin eforturile cercetărilor doctorale ale pr. Ene Branişte. Este vorba despre „Explicarea Sfintei Liturghii după Sfântul Nicolae Cabasila”, publicată la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii noastre în nu mai puţin de patru ediţii (1946, 1989, 1997, 2011), care au pus în valoare această operă deosebită a spiritualităţii ortodoxe şi au evidenţiat utilitatea studiului academic care o însoţeşte, dovedind încă o dată erudiţia şi acribia academică a autorului.

Pe lângă aceste cărţi, părintele Branişte a publicat în cursul lungii sale activităţi didactice în periodicele centrale ale patriarhiei (Biserica Ortodoxă Română, Studii Teologice, Ortodoxia), în cele regionale ale mitropoliilor (Glasul Bisericii, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Olteniei, Mitropolia Banatului, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Telegraful Român) şi în volume colective, alte 175 de studii de specialitate, articole, panegirice, predici, rapoarte despre activitatea bisericească şi didactică a Institutului Teologic Universitar din Bucureşti şi peste 90 de recenzii la lucrări străine şi româneşti. Dintre aceste materiale aproximativ 90 sunt lucrări ştiinţifice care abordează teme de teologie liturgică, pastorală, catehetică şi omiletică, de iconografie şi de literatură, menite să aprofundeze disciplinele predate şi să îmbogăţească patrimoniul literaturii teologice româneşti de specialitate. Prezentând un mare interes practic, deoarece dezbat şi oferă sugestii, propuneri, soluţii şi concluzii pertinente şi preţioase nu numai pentru mersul înainte al teologiei academice, cât mai ales pentru îndrumarea activităţii pastorale a preoţimii, respectiv aprofundarea vieţii religioase şi liturgice a tuturor credincioşilor, cu ocazia acestui an aniversar şi spre pomenirea veşnică a părintelui Branişte, doi dintre ucenicii direcţi ai acestuia, IPS Mitropolit Laurenţiu al Ardealului şi părintele profesor universitar doctor Nicolae D. Necula de la Bucureşti, au iniţiat şi îngrijit un proiect editorial de anvergură care restituie în mod sistematic opera completă a distinsului lor magistru. Cuprinzând toate studiile, articolele şi cuvântările sale, publicate în periodicele bisericeşti amintite mai sus, editorii oferă în cuprinsul a patru volume masive, editate în condiţii grafice foarte bune la editura Andreiana din Sibiu, posibilitatea unei accesări facile şi cercetări uşoare şi complete a bogatei opere publicistice a părintelui Branişte.

Apărut în toamna anului trecut şi intitulat Liturghia – sufletul etern al Ortodoxiei în rugăciune. Studii de Teologie Liturgică, Vol. 1, Editura Andreiana, Sibiu, 2013, 749 p., primul volum se deschide cu două medalioane biografice ale părintelui Ene Branişte, semnate de iniţiatorii şi editorii volumului, părintele mitropolit Laurenţiu şi părintele profesor Necula, care îl evocă nu numai din perspectiva moştenirii sale teologice sau a erudiţiei academice, ci și din cea a ucenicilor care s-au „bucurat de dragostea părintească a preotului, duhovnicului şi profesorului” Ene Branişte, cel ce şi i-a apropiat şi îndrumat „ca pe copiii săi”.

Din punct de vedere structural, volumul este împărţit tematic în patru capitole: I. Literatura liturgică, cu două studii despre cercetările de teologie liturgică în spaţiul românesc; II. Cultul divin, cu 16 studii, în care sunt analizate originile, dezvoltarea, varietatea, unitatea şi importanţa cultului ortodox, uniformitatea tipicului săvârşirii acestuia, inovaţiile strecurate de-a lungul vremii în diferitele zone ale ţării şi necesitatea înlăturării acestora printr-o respectare mai adecvată a prevederilor tipiconale din cărţile bisericeşti publicate la Bucureşti pentru întreaga Patriarhie Română, o serie de opinii, atitudini şi propuneri referitoare la problema „revizuirii” cultului, precum şi câteva aspecte vizând ritul, ritualul şi ritualismul, tradiţia şi tradiţiile cultice; III. Preacinstirea Maicii Domnului şi cultul sfinţilor, însumând cinci studii dedicate exprimării cultice, imnografice şi iconografice a mariologiei şi a hagiografiei Sfinţilor Trei Ierarhi şi a martirilor dobrogeni; IV. Timpul liturgic, cuprinzând zece articole ştiinţifice referitoare la anul bisericesc, la zilele pomenirii morţilor, la posturile de peste an, la problema calendarului, la desfăşurarea sărbătorilor pascale şi ale nativităţii în Ierusalimul veacului al patrulea.

Cel de-al doilea volum, apărut în primăvara anului curent şi intitulat „Vremea este a face Domnului...”. Studii de Teologie Liturgică şi Artă creştină, Vol. II, Editura Andreiana, Sibiu, 2014, 593 p., cuprinde patru părţi tematice mari şi restituie studiile părintelui Branişte focalizate asupra laudelor bisericeşti, a cărţilor de cult, a îndrumărilor tipiconale, a artei, arhitecturii şi teologiei iconografice a Bisericii Ortodoxe. Prima parte descoperă preocupările speciale ale liturgistului român pentru „istoria şi explicarea” celor mai des săvârşite laude bisericeşti, Vecernia şi Utrenia, alte două materiale fiind dedicate serviciului liturgic al Litiei. În toate aceste lucrări, pr. prof. Ene Branişte arată o vădită preocupare nu numai în a urmări dezvoltarea istorică a ritualului acestora, cât mai ales în a explica în mod amănunţit simbolismul doctrinar şi mistagogic al celor două laude bisericeşti, insistând însă şi asupra rânduielii tipiconale corecte a săvârşirii lor, exprimând astfel în mod clar străduinţele sale continue privind uniformizarea cultului liturgic al Bisericii Ortodoxe Române. Deosebit de interesantă şi relevantă pentru clerul şi laicatul zilelor noastre este şi meditaţia sa intitulată „Câteva cuvinte despre «lungimea» slujbelor sfinte ortodoxe”. Prezentând cele două direcţii de manifestare, valabile şi astăzi, de scurtare sau restructurare totală a unor slujbe, respectiv de conservare integrală a tipicului monahal pentru întreaga Biserică, autorul operează câteva critici punctuale ambelor viziuni, amendează abuzurile săvârşite în virtutea dreptului tradiţiei tipiconale rezervate „celui mai mare”, atrăgând atenţia asupra a două principii esenţiale pe care întreaga Biserică trebuie să le aibă în vedere în momentul luării unei decizii în această chestiune: modificarea cultului liturgic este de competenţa exclusivă a conducerii bisericeşti, iar hotărârile de asemenea natură nu pot fi luate la nivelul fiecărei Biserici autocefale în parte, ci numai de întreaga Ortodoxie ecumenică în duh de pace şi înţelegere pentru a nu se distruge unitatea liturgică inter- şi intraortodoxă. Cinci din cele şase studii dedicate cărţilor liturgice tematizează ediţiile Liturghierului românesc într-o manieră dragă autorului: studiul comparat. Cele cinci articole care vizează chestiuni de natură tipiconală practică răspund unei necesităţi pastorale mereu actuale: desfăşurarea în bună rânduială a slujbelor în sobor şi regulile tipiconale ale slujbei Sf. Gheorghe în perioada Postului Mare şi a Penticostarului. Cele şapte studii ale ultimei părţi vizează cea de a treia disciplină aflată între preocupările didactice ale autorului: iconografia ortodoxă. Părintele Branişte oferă astfel preoţilor şi iconarilor multiple noţiuni legate de erminia picturii bizantine, schiţează programul iconografic canonic al bisericilor ortodoxe, sintetizează o serie de observaţii pertinente referitoare la arhitectura bisericească şi evocă evenimentele liturgice deosebite la care a luat parte cu ocazia sfinţirii bisericilor Şerban Vodă din Bucureşti şi Adormirea Maicii Domnului din Rodna, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Intitulat Bucuria sfinţitoare a Liturghiei. Studii de Teologie Liturgică, Vol. III, Editura Andreiana, Sibiu, 2014, 587 p., cel de-al treilea volum al operei publicistice a pr. Ene Branişte urmează o structură tripartită, fiind axat tematic asupra Sfintei Liturghii, a Sfintelor Taine şi asupra unui capitol nou în disciplina pe care a slujit-o: liturgica comparată. Prima parte conţine nouă studii care întregesc, completează şi sintetizează o serie de subiecte abordate în cuprinsul tezei sale de doctorat şi a manualelor de liturgică. A doua parte cuprinde 11 materiale care explică Tainele iniţierii creştine în lumina scrierilor sfinţilor Nicolae Cabasila, Ambrozie al Milanului şi Ioan Gură de Aur, tratează în chip omiletic însemnătatea Sfântului şi Marelui Mir în viaţa Bisericii şi a credincioşilor şi restituie un foarte frumos cuvânt de îndemn la Spovedanie scris de autor în 1958. A treia parte a fost rezervată unui număr de şase studii de liturgică comparată care prezintă elementele comune, diferenţele, corespondenţele şi analogiile patrimoniului liturgic ortodox întâi cu liturghiile şi cultul Bisericii Romano-catolice, apoi cu cele ale Bisericilor Vechi-orientale necalcedoniene, autorul insistând, în trei materiale deosebite, asupra Bisericii Monofizite Copte şi asupra bazelor „liturgice comune între Biserica Armeană şi Biserica Ortodoxă Română”, ilustrând de asemenea şi viziunile interconfesionale diferite cu privire la Sfintele Taine.

Ultimul şi cel mai masiv volum al publicisticii părintelui Branişte a apărut în cursul verii anului curent, fiind intitulat de editori „Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate...”. Studii de Teologie Pastorală, predici şi cuvântări, Vol. IV, Editura Andreiana, Sibiu, 2014, 773 p. După cum indică şi titlul, partea întâi a tomului, cuprinzând 13 materiale, restituie studiile de teologie pastorală ale autorului discutând trei teme centrale: preotul ca persoană liturgică, ca păstor de suflete şi ca duhovnic; preoţia ca slujire dumnezeiască şi vocaţie sfinţitoare, strâns legată de sacerdoţiul Mântuitorului Hristos; şi mijloacele şi metodele pastorale necesare îndrumării credincioşilor pe calea mântuirii. Partea secundă cuprinde panegiricele închinate Sfinţilor Dimitrie Basarabov, Nicolae şi Calinic Cernicanul, foarte apropiat inimii părintelui Branişte. Următoarele două capitole cuprind 26 de predici şi studii omiletice ale părintelui Branişte la marile praznice, la unele duminici ale anului liturgic, la hramul Facultăţii de Teologie, la zilele Săptămânii Patimilor şi pe marginea unor lucrări omiletice patristice. Şi în acest capitol se descoperă îmbinarea spiritului practic cu cel teoretic al părintelui, spicuind o serie de „învățăminte din predica patristică pentru predica de azi”, dar și redactând punctual mai multe „îndrumări către preoți privitoare la datoria și modul de a predica”. În capitolul cinci, editorii au cules cele trei necrologuri întocmite de părintele Braniște în urma trecerii la Domnul a preoților profesori Grigorie Cristescu și Petre Vintilescu de la Institutul Teologic Universitar bucureștean. Volumul se încheie cu un capitol ce reunește 12 cuvântări, referate, cronici și eseuri redactate de părintele Braniște în diferite ocazii, prilejuite de momente aniversare din viața Ortodoxiei românești, pentru o serie de conferințe teologice panortodoxe și ecumenice, în urma trecerii la cele veșnice a arhiepiscopului Teoclitos al Atenei și a scriitorului Mihail Sadoveanu, pe marginea răscoalei țărănești din 1907 și pe tema importanței cărții și a lecturii.

Restituită acum într-un veșmânt editorial unitar și coerent, opera publicistică a părintelui Ene Braniște redescoperă, la o sută de ani de la naștere și treizeci de ani de la mutarea în veșnicie, pe de o parte, statura academică impunătoare a autorului, seriozitatea științifică a documentării, logica și cursivitatea expunerii, frumusețea construcțiilor stilistice și verbale, iar pe de altă parte, actualitatea, pragmatismul și utilitatea liturgică practică deosebită a teologhisirii sale, devenită acum mult mai accesibilă tuturor celor ce se preocupă în mod serios de arta pastorației, cinstesc în mod deosebit și iubesc cu adevărat frumusețea patrimoniului cultic, liturgic și iconografic a Bisericii noastre.