--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Septembrie 2014, nr. 9 (293), an XXV (serie nouă)
Recenzie
--- pagina: 10

Mircea Gelu Buta, Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2013, 113 p.

de Iuliu-Marius Morariu

Medicul și universitarul Mircea Gelu Buta este cunoscut mediilor culturale de pe cuprinsul întregii țări cu precădere datorită profesionalismului cu care își exercită slujirea ca medic, a calităților de organizator a unor prestigioase manifestări științifice[1] și a celor de dascăl, dovedite în activitatea desfășurată în cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. De curând însă, a dovedit vădite calități scriitoricești, îndeosebi ca memorialist, prin publicarea volumului cuprinzând amintiri legate de vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu, lucrare care, împreună cu alte activități editoriale similare, i-au adus și un premiu din partea comunității culturale bistrițene[2].

Volumul, structurat pe două părți, debutează cu reiterarea primei întâlniri a a autorului cu ierarhul cărturar, prilejuită de invitația făcută acestuia la sfințirea capelei Spitalului Județean din Bistrița (pp. 5-17). În fraze de dimensiuni inegale, asemănătoare cursului grăbit al unei ape de munte, autorul descrie, cu emoție, dar și cu atenție la detalii, felul în care s-a desfășurat aceasta. Impresionant este, între altele, și portretul, de-a dreptul diagonostic, pe care, cu precizia unui medic aflat la consultație, îl face părintelui Anania, accentuând cu precădere trăsăturile ce-l defineau din perspectivă morfo-psihologică:

,,... am reținut personalitatea acestuia, compusă dintr-un amestec teribil de asprime, împletită subtil cu tandrețea. Zâmbetul de bun venit, dublat de o privire scrutătoare, plecată de sub sprâncenele păduroase, au fost însoțite de o electrizantă strângere de mână. Apoi, cu un gest de boier care nu admitea refuzul, ne-a poftit să luăm loc pe fotoliile capitonate, care, deopotrivă cu biroul și cu celelalte piese de mobilier din încăpere, aveau ceva ,,șagunian” ( p. 7).

Urmează apoi descrierea evenimentului sfințirii, presărată cu impresii și cu amănunte, pe care autorul le prezintă în chip detaliat, vădit impresionat de felul în care s-au desfășurat ele. Datorită descrierii ritualului sfințirii capelei spitalului bistrițean, lucrarea se interferează și cu sfera teologiei liturgice, având o valoare de-a dreptul testimonială. La rândul ei, aceasta este sporită de prezența unui fragment consistent din cuvântul rostit de ierarhul clujean atunci, care confirmă, teza deja împământenită, conform căreia Înatpreasfințitul Bartolomeu era un predicator de înaltă ținută.

Episodul din debut este urmat de descrierea unui eveniment de care sunt profund legați atât autorul memoriilor, în calitate de inițiator și susținător, cât și comunitatea medicală și cea clericală românească, Seminarul Medicii și Biserica, devenit deja o tradiție (pp. 19-28).

Acestora li se adaugă amintiri din momentele de răgaz și voroavă în care ierarhul se destăinuia domnului doctor și celor care îl însoțeau (pp. 29-40), un episod în care sunt prezentate aspecte legate de volumul enorm de muncă pe care acesta l-a depus la traducerea Bibliei (pp. 41-46), dar și un capitol în care este descrisă vizita regelui Mihai la mănăstirea Nicula cu prilejul sărbătorilor de iarnă, însoțită, din nefericire, de un accident al mitropolitului, care a pricinuit un popas al celui din urmă la spitalul de ortopedie. Momentul, descris cu acribia cronicarului, este unul deosebit atât prin cadrul cât și prin conținutul său, fapt pentru care îl redăm aici:

,,Am încercat în zadar să vorbesc la telefon cu clinica de ortopedie din Cluj. În situația aceasta, Regele a hotărât să mergem acolo, la spitalul unde Înaltul se afla internat.

Apariția Majestății ale și a celorlalți membri ai Casei Regale a surprins și a uimit personalul medical de toate gradele în acea noapte dintre anii 2006 și 2007. Luasem cu mine o sticlă de șampanie și câteva pahare, astfel încât Regele și Mitropolitul au ciocnit o cupă, urându-și: ,,La Mulți Ani!” (p. 53).

Volumul este continuat apoi cu câteva descrieri care relevă sensibilitatea părintelui ca mare iubitor de muzică (pp. 55-62), evlavia lui pentru Sfinții Năsăudeni (p. 65), și calitatea lui de promotor al unității creștine izvorâte din dragostea sinceră pentru Hristos (pp. 67-75), dar și cu prezentarea unui eveniment important pentru teologia românească și viața culturală a urbei bistrițene, respectiv lansarea ediției jubiliare a Sfintei Scripturi, în traducerea arhiereului evocat, aici (pp. 83-91).

Addenda (pp. 83-112), în care se regăsește și episodul anterior pomenit, conține și două episoade care, plasate la începutul lucrării, ar fi putut avea, într-o manieră proustiană, rolul de momente-portal. Din originalitate însă, sau probabil și din alte pricini, autorul preferă ca ele să încuneze volumul, în loc să-l deschidă. Este vorba despre descrierea slujirii arhierești desfășurate, cu prilejul praznicului din anul 2005, la mănăstirea ,,Piatra Fântânele”. Asemenea părții introductive, și acest pasaj conține un fragment amplu din cuvântul rostit cu acest prilej ce către mitropolitul cărturar, fapt ce dă valoare lucrării și face din ea un izvor pentru viitoarele cercetări ce vor avea în vedere activitatea sa omiletică[3]. Volumul se încheie, într-un mod aproape previzibil, cu un interviu realizat în anul 2010 de către autor cu ierarhul (pp. 101-112). În cadrul lui, sunt evocate momente importante ce i-au influențat traseul biografic, și sunt discutate probleme importante, mai vechi sau mai noi, ale teologiei și vieții bisericești.

Întreaga lucrare se constituie, după cum se poate observa, într-un pios omagiu adus celui care a fost mitropolitul-cărturar Bartolomeu Anania și într-o mărturie importantă privitoare la viața și activitatea lui. În activitatea desfășurată cu prilejul elaborării ei, autorul se dovedește un adevărat urmaș în slujirea cuvântului (cf. p. 8), al personajului evocat, fapt pentru care, opera se constituie deopotrivă într-o lectură informativă și formativă în care cititorul va regăsi atât informații literare, cât și detalii și picanterii istorice care-l vor face atent și-i vor stârni curiozitatea de la începutul și până la finalul ei.

[1] Cum este seminarul Medicii și Biserica, devenit deja o tradiție. O mare parte a materialelor prezentate aici au fost antologizate în seria editorială omonimă. A se vedea, de exemplu: Mircea Gelu Buta, ed., Medicii și biserica, vol. 2 - ,,Calitatea vieții la omul suferind, alimentație și spiritualitate creștin-ortodoxă”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2004; Idem, Medicii și biserica, vol. 3 - ,,Pentru o bioetică creștină, aspecte speciale determinate de relația dintre teologie și medicină”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2005; Idem, Medicii și biserica, vol. 4 - ,,Familia, nașterea, tehnlogii medicale de reproducere asistată (propoziții teologice, medicale, juridice și folozofice)”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2006; Idem, Medicii și biserica, vol. 5 - ,,Teologie și ecologie”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2007; Idem, Medicii și biserica, vol. 6 - ,,Perspectiva ortodoxă contemporană asupra sfârșitului vieții”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2008; Idem, Medicii și biserica, vol. 7 - ,,Perspectiva creștin-ortodocă asupra prelevării și transplantului de organ”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2009; Idem, Medicii și biserica, vol. 8 - ,,Bioetica creștină și provocările lumii secularizate (partea întâi)”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2010; Idem, Medicii și biserica, vol. 9 - ,,Bioetica creștină și provocările lumii secularizate (partea două), Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2011; Idem, Medicii și biserica, vol. 10 - ,,Medicină și spiritualitate în abordarea pacientului terminal”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012; Idem, Medicii și biserica, vol. 11 - ,,Etica martirajului și a morții martirice”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2013.

[2] http://www.mesagerul.ro/2014/03/04/premiile-miscarea-literara-2014, accesat 23. 07. 2014.

[3] Lucrare care, probabil, se va edita în curând, dat fiind faptul că abordări ale personalității mitropolitului din perspective operei literare sau a activității episcopale există deja. Cf. Nicoleta Pălimaru, Valeriu Anania: opera literară, col. ,,Paradigme”, Editura Limes/ Renașterea, Cluj-Napoca, 2011; Ioan Lazăr, Un ompentru eternitate: Bartolomeu Valeriu Anania- antologie de eseuri, studii și articole, Editura Petrescu, Râmnicu Vâlcea, 2012; Lucian Vasile Bâghiu, Valențe polifonice ale prozei și dramaturgiei lui Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004; Aurel Sasu, Starea de excepție: Valeriu Anania, omul și destinul – 1946, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010; Beatrice Știr, Valeriu Anania publicistul, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011.