--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2015, nr. 3 (299), an XXVI (serie nouă)
Aniversare
--- pagina: 7

Arhidiacon Profesor Universitar Doctor Sebastian Barbu-Bucur la ceas aniversar

de Pr. Petru Stanciu

Dacă ar fi să parafrazăm ziua de 6 februarie, când în urmă cu 85 de ani s-a născut părintele profesor Sebastian Barbu-Bucur, ne-am exprima în felul următor: “O filă din calendarul bizantinologiei românești” (Elena Chircev); “Închinare maestrului” (Mihai Lazăr); “Sebastian Barbu-Bucur și restituirea Psaltichiei rumânești” (Florin Bucescu) – citând doar câteva titluri dintr-un volum omagial.

În același volum au semnat articole personalități de prim rang ale culturii și spiritualității noastre, dintre care amintim: Virgil Cândea, Sigismund Toduță, Romeo Ghircoiașiu, Constantin Drăgușin, Alexie Al. Buzera, Constantin Catrina, Titus Moisescu, Boris Buzilă ş.a.

Părintele Sebastian Barbu-Bucur s-a născut la data de 6 februarie 1930 în localitatea Talea, județul Prahova, fiul lui Barbu și al Salomeei (devenită monahia Sofia la Mănăstirea Viforâta). A avut privilegiul unei pregătiri de specialitate de excepție prin dascălii care l-au remarcat, îndrumat pentru a se împlini ca sacerdot, profesor universitar, doctor, compozitor, interpret, muzicolog-bizantinolog și dirijor. A studiat la Școala de Cântăreți Bisericești de la Mănăstirea Căldărușani (1941-1945); Seminarul Teologic Monahal de la Mănăstirea Neamț (1948-1952); Institutul Teologic de grad Universitar din București (1953-1957); Conservatorul de Muzică “Ciprian Porumbescu” din București (1957-1963); Conservatorul Macedonean de Muzică Bizantină din Thesalonic (Cursuri de Specializare 1983-1985). Obține titlul de Doctor în Muzicologie-Bizantinologie la Conservatorul de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în urma susținerii tezei: “Cultura muzicală de tradiție bizantină pe teritoriul României în secolul XVIII și începutul secolului XIX și aportul original al culturii autohtone” (1982), avându-i ca îndrumători pe profesorii: Sigisimund Toduță și Romeo Ghircoiașu. Este Diplomat cu calificativul ”Excepțional-Arista” al Conservatorului Macedonean de Muzică din Thesalonic (1985). A fost căugărit la Mănăstirea Cheia-Teleajen în anul 1950, a fost hirotonit diacon în anul 1952 și arhidiacon în anul 1959.

Însușindu-și o pregătire de-a dreptul impresionantă, a împărtășit la rându-i tainele muzicii, ucenicilor săi din calitatea de cântăreț bisericesc, dirijor, și profesor de muzică, la Mănăstirile Plumbuita și Antim, la Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, respectând ordinea cronologică și în mediul laic, la Complexul Școlar de Construcții-Montaj, la Liceul nr. 32, la Școala de Muzică nr. 5 din București, și în paralel Lector la Catedra de Paleografie Bizantină de la Conservatorul de Muzică “Ciprian Porumbescu” din București, parcurgând toate treptele în ierarhia didactică universitară ale acestei instituții. În paralel, a predat și la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanța, la secția de Pedagogie Muzicală. A înființat și a condus formația de muzică bizantină Psalmodia, cu care a susținut numeroase concerte în țară și în străinătate și a înregistrat circa 2.000 de minute în care se regăsește creația compozitorilor de muzică bizantină din România și de la Muntele Athos, precum și creația personală. De asemenea, a fost și dirijorul formației de muzică bizantină “Gherontie Nicolau” din Constanța. A întreprins călătorii de studii la Muntele Athos și a participat la sesiuni, simpozioane, congrese de muzicologie-bizantinologie în țară și în străinătate. Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România din anul 1969.

La decernarea titlului de Honoris Causa la Universitatea din Craiova, maestrul Contantin Drăgușin spunea: “Sebastian Barbu-Bucur a devenit, am putea spune, sinonim cu Psaltichia românească”.

În persoana părintelui Bucur, paleografia muzicală bizantină a întâlnit un specialist de prim rang, întrucât a transpus din notație cucuzeliană în notație liniară (occidentală) importante manuscrise între care, fără îndoială cel mai de seamă este “Psaltichia rumănească (1713) a lui Filothei sin Agăi Jipei”, lucrare monumentală publicată în patru volume în Colecția „Monumenta et Transcripta”, între anii 1981-1992. Trei decenii s-a ocupat de această capodoperă.

Dacă ar fi să ne referim la opera distinsei personalități a celui pe care îl sărbătorim, am fixa ca domenii: a) Muzicologie-Bizantinologie – în care se regăsesc volume de autor, studii, eseuri și articole; b) Ediții Critice – reeditări, transliterări, transcrieri și diortosiri; c) Lucrări cu Caracter Didactic; d) Recenzii; E) Creație – muzică psaltică și corală; f) Discografie.

Referiri și studii despre activitatea părintelui profesor găsim în: 1) Bibliografie – articole lexicografice și biobibliografice; 2) Concertele Psalmodiei; 3) Tezaurul Psalmodiei – Discografie; 4) Bibliografia Psalmodiei; „Efortul, dăruirea și competența maestrului Sebastian Barbu-Bucur în domeniul cercetării și valorificării muzicii de tradiție bizantina au fost apreciate și răsplătite cu premii și distincții dintre care amintim: Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România în mai multe rânduri: 1981, 1986, 1989, 1992; Premiul Academiei Române 1983; Diploma Specială “Acra Evareskeia” conferită de Conservatorul Macedonean de Muzică din Thesalonic 1986; Diploma de Onoare și Medalia “Ars longa vita brevis”, oferite de Consiliul Județean Prahova cu prilejul Zilei Mondiale a Culturii 1995; Premiul Revistei “Actualitatea Muzicală” 1998.

I se decernează cel mai înalt titlu academic de Doctor Honoris Causa din partea unor universități, dintre care amintim Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca 2007, aici unde, așa cum am menționat, a obținut și titlul de Doctor în Muzicologie și Bizantinologie. Biserica Ortodoxă Română, prin Arhidiacon Profesor Doctor Sebastian Barbu Bucur, este reprezentată în mod strălucit într-o universitate laică, fiind printre puținii în domeniu și poate unicul în domeniu, contemporan cu noi. La rândul ei, Biserica noastră l-a răsplătit prin aprecierea multor ierarhi ai Sfântului Sinod, între care la loc de frunte se află cei doi patriarhi, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist și Preafericitul Patriarh Daniel.

În numele celor care au avut privilegiul de a-i fi ucenici în ale studiului artei muzicale de tradiție bizantină, la ceas aniversar Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să-l ocrotească cu sănătate, putere, inspirație și ani binecuvântați!