'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa (Canonul Sfintelor Paşti)

Alb Iulia, 25 feb. 1990 Ioan Hanuschi

(cântăreţ, Parohia Turda-Fabrici)

Atunci când sufletul îţi este cuprins de o nemărginită bucurie, simţi ca această bucurie să o împărtăşeşti şi semenilor de lângă tine pentru ca şi aceştia să fie cuprinşi şi să simtă această bucurie. Este zi de bucurie pentru noi întrucât cel care a fost părintele nostru iubit a fost învrednicit astăzi, prin harul lui Dumnezeu, să fie ridicat la cea mai înaltă treaptă a preoţiei – treapta arhieriei.

Aceste cuvinte le exprim în numele miilor de credincioşi de la Turda şi Câmpia Turzii, care au ţinut ca azi să-şi manifeste dragostea şi recunoştinţa faţă de cel ce i-a îndrumat şi povăţuit pe drumul anevoios al mântuirii.

Cel pe care astăzi Dumnezeu l-a chemat să fie în fruntea credincioşilor în calitate de episcop este cu adevărat un om ales de Dumnezeu şi pus de Dumnezeu să fie păstorul cel bun. Şi când afirm aceasta, aş dori ca în câteva cuvinte să arăt cine este Preasfinţitul Andrei Mureşanul.

În anul 1978, într-o toamnă târzie de noiembrie, venea în cea mai modestă parohie din Turda, undeva aproape de Fabrica de Ciment, un preot smerit cu chipul blând, iradiind de bunătate. Nu a pregetat nicio clipă în a-şi duce la îndeplinire misiunea încredinţată. Credincioşii puţini care l-au înconjurat atunci au simţit că acest preot are ceva deosebit, ceva ce ei nu au găsit la alţii. Părintele Ioan a făcut din preoţie un adevărat apostolat pus în slujba oamenilor şi a lui Dumnezeu. Nu a trecut nici două luni de când venise şi lumea dădea năvală şi-l îmbulzea căutând un sfat, o vorbă bună, o povaţă înţeleaptă şi un ajutor. Bisericuţa devenise neîncăpătoare; un focar de spiritualitate ortodoxă iradia din ea. Puteai vedea pâlcuri, pâlcuri de credincioşi care atât duminica, cât şi în restul zilelor, întrebaţi unde se duc, răspundeau: „La biserica de pe Armata Roşie, unde slujeşte părintele nostru”.

Activitatea părintelui Ioan Andreicuţ la Turda va rămâne o pagină de aur înscrisă în sufletele tuturor credincioşilor ce l-au cunoscut. Aceasta pentru că părintele s-a preocupat în primul rând de om, de trebuinţele lui sufleteşti şi trupeşti. A început o intensă activitate de catehizare a credincioşilor. A iniţiat o înviorare a vieţii liturgice printr-o varietate de slujbe, constând din Sfânta Liturghie, Vecernii, Acatiste, Paraclise, urmate întotdeauna de cuvinte de învăţătură. La aceste slujbe credincioşii participau cu tot sufletul lor prin răspunsurile pe care le dădeau şi prin ţinuta lor demnă în sfântul locaş.

Activitatea părintelui Ioan Andreicuţ s-a desfăşurat şi pe plan social.

Caracterizat de o modestie pilduitoare, nu voia să ştie niciodată cât a dat, ci întindea fiecăruia o mână de ajutor chiar cu riscul de a trăi el însuşi, în primul rând, în sărăcie. Biserica a însemnat pentru dânsul casa cea adevărată. Aici se simţea cel ami bine, pentru că aici stătea de vorbă cu oamenii ascultându-le durerile şi necazurile şi apoi le închina lui Dumnezeu ca pe o jertfă curată în rugăciune pentru ca Acesta să se milostivească spre cei năpăstuiţi.

Pe plan gospodăresc, Preasfinţitul Andrei, la Turda a transformat vechea capelă într-o biserică, împodobită cu pictură. A strâns în jurul său mulţime de fii duhovniceşti. Mulţi dintre ei astăzi sunt preoţi, alţii studenţi teologi sau elevi seminarişti, iar marea majoritate oameni cinstiţi, cu credinţă fierbinte în Dumnezeu, cu dragoste faţă de oameni.

După şapte ani de preoţie la Turda, în urma unor chinuitoare frământări şi păreri de rău, părintele Ioan a plecat ca preot în oraşul Alba Iulia. Vestea plecării părintelui iubit de la Turda a produs multe dureri şi nostalgii. În duminica instalării sale la Alba Iulia, Biserica Maieri I s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru mulţimea credincioşilor din Turda şi Câmpia Turzii.

Ne-a durut sufletul, Preasfinţite Părinte Andrei, când aţi plecat din mijlocul nostru şi simţeam cu toţii că sufletul v-a rămas la Turda. Când aţi ajuns vicar la Episcopia de Alba Iulia, am ştiut că veţi fi supus unor poveri grele, dar noi ne rugam lui Dumnezeu să vă dea putere şi tărie pentru a putea trece peste toate greutăţile, aşa cum aţi trecut şi la Turda, supus fiind acolo unor presiuni psihice din partea Securităţii vechiului regim de dictatură, pe motiv că vreţi să revoluţionaţi tineretul, deşi făceaţi această revoluţie a sufletelor în virtutea chemării de preot pe care o aveaţi. Nu ne-am pierdut niciodată credinţa, căci toate au fost îngăduite de Dumnezeu pentru ca să vă netezească drumul spre treapta arhieriei.

Acum avem o dovadă în plus că Dumnezeu este prezent în lume şi lucrează la desăvârşirea ei prin aleşii Lui. Unul dintre aceşti aleşi ai Lui sunteţi şi veţi fi şi pentru noi, credincioşii din Turda, Preasfinţite Părinte Andrei. Nu aţi pregetat să ne învăţaţi învăţătura cea dreaptă a lui Hristos, a Bisericii Sale drept-măritoare.

Vă asigurăm că vom fi până la moarte credincioşi acestei învăţături. Ne-aţi învăţat să fim buni şi iertători pentru că ori de câte ori ceream „cuvânt de învăţătură” ne spuneaţi: „Să fiţi buni!”. Vă asigurăm Preasfinţite Părinte că vom încerca să fim buni, iertători şi îngăduitori.

Ne-aţi învăţat să fim milostivi prin însuşi exemplul Preasfinţiei Voastre pentru că întreaga dumneavoastră viaţă a fost o revărsare continuă de dăruire pentru alţii, o revărsare continuă de bunătate şi de dragoste. Ne facem interpreţii tuturor necăjiţilor pe care i-aţi ajutat, orfanilor pe care i-aţi mângâiat, văduvelor pe care le-aţi îndemnat la o viaţă curată şi cinstită, al tuturor celor fără ajutor care au găsit sprijin la Dumnezeu şi au încercat să-L cunoască şi să-L iubească prin misiunea Preasfinţiei Voastre.

Pentru toată jertfa pe care aţi făcut-o pentru noi, Vă mulţumim cu adâncă şi sfântă recunoştinţă. Dar această recunoştinţă am dori să o manifestăm prin ceva concret, aşa cum Preasfinţia Voastră aţi ajutat oamenii nu numai cu vorba, ci mai ales cu fapta. Simbolul recunoştinţei noastre sălăşluieşte în acest coş cu garoafe, pe care vi-l oferim astăzi.

Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să Vă ocrotească, să Vă dea sănătate şi puteri sporite pentru a conduce Biserica Strămoşească a Episcopiei de Alba Iulia spre piscurile mântuirii.

Am dori să vă punem în suflet o dorinţă a noastră, a credincioşilor din Turda, Câmpia Turzii şi a tuturor celor ce v-au cunoscut: Să nu ne uitaţi şi să vă rugaţi şi pe mai departe pentru noi. Iar atunci când dorul şi nostalgia vă va inunda sufletul, într-o bisericuţă de la marginea oraşului cu pulbere de ciment veţi găsi un colţişor de rai ce vă aşteaptă cu drag. Atunci bucuria noastră va fi deplină. Veţi fi pentru noi păstorul cel bun, care-şi pune viaţa pentru oile sale (In 10, 11).

Să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani, Preasfinţite Părinte Andrei!