'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Născut în 18 august 1855 din o veche şi fruntaşă familie cărturărească din Bistriţa-Bârgăului, care a dat o mulţime de oameni luminaţi şi de valoare Văii Bâtbăului şi neamului, după ce a terminat şcoala primară în satul natal, urmează Liceul Inferior Evanghelic Luteran din Bistriţa, de unde trece la Liceul Grăniceresc din Năsăud.

Bacalaureatul şi-l ia în anul 1879 la liceul din Blaj. Apoi, se înscrie la Facultatea de Medicină din Cluj, de unde, în anul 1882, se transferă la Viena (bineînţeles, la aceeaşi facultate). După obţinerea doctoratului în medicină, face practică la un spital din Viena (Wienner Allemaignes Krankenhaus) sub conducerea unor savanţi profesori, precum Dr. Schroder, Dr. Mosetig ş.a.

În anul 1885 ajunge medic secundar la un alt spital din Viena, de unde trece ca medic în comuna sârbească din Banat, Czrepaja.

În anul 1888 este ales medic de circumscripţie cu reşedinţa în comuna grănicerească Sângeorzul Românesc (actualmente Sângeorz-Băi, jud. Bistriţa-Năsăud) unde, timp de 33 de ani, a fost un bun povăţuitor al poporului din întreaga circumscripţie, mai ales al locuitorilor din această comună. În acel an s-a căsătorit cu Rafila Şandor fiica unui preot de pe Valea Mureşului. Cât a trăit la Sângeorz, a muncit cu dragoste şi râvnă pentru binele acestei comune.

În timpuri grele pentru neamul nostru, ajutat fiind şi de alţi fruntaşi ai comunei, a pus bazele Băncii Izvorul, fiind director al acestei instituţii până la sfârşitul vieţii. Tot la stăruinţa lui s-a înfiinţat în această comună o reuniune de lectură, una de înmormântare şi alta de cântări, instituţii care şi-au dovedit dragostea pentru propăşirea poporului nostru[1].

În acea perioadă nu exista nicio parohie ortodoxă în zonă (implicit niciun preot ortodox), speranţele pentru reînvierea ortodoxiei pe acele meleaguri revenindu-i ieromonahului Ioachim Bâznog, fiu al Sângeorzului. Toate speranţele puţinilor credincioşi ortodocşi din zonă pentru realizarea dezideratelor lor s-au îndreptat către ieromonahul Bâznog.

Doctorul Andrei Monda s-a numărat printre iniţiatorii întocmirii unui memoriu adresat Episcopiei Ortodoxe din Cluj la data de 14 iulie 1922[2].

În data de 3 noiembrie 1924 ieromonahul a fost ridicat de acasă, dus la primărie, a fost bătut groaznic, străpuns cu cuţitul şi foarfeca, i s-a tăiat barba, toate acestea ţinând până la miezul nopţii. Toate acestea le-au făcut pentru a-l opri pe călugăr în ridicarea bisericii ortodoxe începută, undeva, Peste Someş pe pământul rămas moştenire de la părinţii lui. Doctorul Monda a fost acela care i-a eliberat certificat medical constatând cele întâmplate călugărului[3]. Personal, va trimite o carte poştală, în regim de urgenţă, P. S. Nicolae Ivan, precum şi procurorului Tribunalului Bistriţa, în care se specifica:

Sfinţia Voastră!

Ioachim Bâznog, ieromonah greco-ortodox din Sângeorzul Român, ieri noaptea, a fost bătut, batjocorit şi i-a tăiat barba, un Lupoaie, subsecretar, în casa primăriei comunale. Anexez certificat medical!

Cereţi, urgent, cercetarea în cauză şi punerea agresorilor în arest la procuror. E un scandal nemaipomenit şi o batjocură pe bietul om. Trebuie ajutor![4]

În urma celor sesizate, P. S. Nicolae Ivan a făcut plângere procurorului de pe lângă Tribunalul din Bistriţa, în data de 12 noiembrie 1924, pentru a dispune cercetarea şi pedepsirea grabnică a agresorilor, demers rămas fără niciun rezultat, deoarece prefectul judeţului nu era altul decât Solomon Haliţă (greco-catolic), fiu al acestei comune[5].

Ca medic, dr. Andrei Monda a fost unul dintre cei mai dedicaţi carierei sale. Multele călătorii de studii făcute în fiecare an, începând cu anul 1903, în Norvegia, Anglia, Spania Germania şi Franţa, ca membru în Congresul Internaţional al Medicilor, au dovedit dragostea lui pentru ştiinţa medicală[6].

La data de 13 ianuarie 1926 a trecut la cele veşnice în vârstă de numai 70 de ani. A lăsat regrete în inima soţiei iubitoare, rudeniilor, prietenilor, colegilor şi a tuturor care l-au cunoscut. Înmormântarea a avut loc la data de 15 ianuarie 1926, serviciul fiind oficiat de octogenarul protopop Grigore Pletosu, asistat de preotul Aurel Monda şi profesorii de religie Constantin Flămând şi Liviu Greabu[7].

Cu trecerea în veşnicie a celui ce a fost Dr. Andrei Monda s-a stins viaţa unui vechi şi vajnic luptător pe toate tărâmurile vieţii noastre naţionale.

---

[1] Gazeta Bistriţii, Anul VI, Bistriţa, nr. 3 (1 februarie 1926), p. 2.

[2] Arhiva Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului (A.A.V.F.C., în continuare), Memoriul din 1/14 iulie 1922; Alexandru Dărăban, Ieromonahul Ioachim Bâznog din Sângeorz-Băi, Editura Charmides, Bistriţa, 2010, pp. 52-53.

[3] Alexandru Dărăban, op. cit.,p. 54.

[4] A.A.V.F.C., Cartea poştală trimisă de Dr. Andrei Monda către Episcopie la data de 5 noimebrie 1924; Alexandru Dărăban, op. cit., p. 55.

[5] Alexandru Dărăban, op. cit., p. 55.

[6] Gazeta Bistriţii, art. cit.,p. 2.

[7] Ibidem.