'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Viața omului este o înșiruire a faptelor, iar unele dinte ele, având o încărcătură mai bogată, devin evenimente. Venind de la Catedrala Mitropolitană, unde am participat la slujba hramului Mitropoliei și a Catedralei și totodată sărbătorirea a patru ani de la instalarea Înaltpreasfințitului Andrei ca Mitropolit al Clujului, eveniment la care au luat parte IPS Timotei al Arhiepiscopul Aradului, Preasfințitul Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Iustin, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, am rămas cu imaginea zugrăvită a unui mare OM, căruia i s-a acordat cea mai mare distincție pentru credincioșii mireni.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a anunțat pe cei prezenți în Catedrală că i se acordă "Crucea Transilvană" maestrului Dumitru Fărcaş, celui care ne-a delectat şi mângâiat de-a lungul anilor cu frumoasele şi româneştile melodii izvorâte din fermecătorul său taragot.

Credincioşii prezenţi aşteptau urcarea lui pe solee, care întârzia. Consilierul de protocol, arhidiaconul Claudiu Grama, a coborât printre credincioşi cu scopul de a face loc maestrului pentru a putea să înainteze spre a i se da cuvenita distincţie.

Înaltpreasfinţitul îl aştepta. L-am văzut pe marele maestru Dumitru Fărcaş înaintând spre Sfânta Sfintelor (altar) sfios, cu paşii tremurând, fizionomia schimbată, stăpânit de emoţii pe care cred că nu le-a avut nici în clasele primare la Şcoala din Groşii Băii Mari.

Corul Catedralei, dirijat de decanul Facultăţii de Teologie, pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, i-a cântat "Vrednic este!...", iar poporul dreptcredincios a confirmat prin ropote de aplauze, lucru ce se întâmplă rar în biserica noastră.

Analizând un gest simplu şi aprofundându-l, mi-am dat seama ce mare rol are buna creştere, educaţia şi frumoasa purtare în viaţa unui om. Un om mare şi modest care de-a lungul timpului ne-a cucerit şi ne cucereşte cu melodiile şi instrumentul său fermecat. A ştiut prin tehnica proprie să-i dea un alt sunet necunoscut până la el, un sunet care îi aparţine maestrului şi care a făcut să-i crească valoarea, interesul şi audienţa, atât a lui cât şi a instrumentului pe care l-a împroprietărit.

Dumitru Fărcaş este un om iubit şi admirat de atâţia oameni din ţară şi din străinătate, un om care a dus faima României peste tot în lume, pe unde a umblat, un om care a făcut cinste lui şi nouă ca neam. Un om mare care a ştiut să fie mic, să aibă conştiinţa de sine în faţa lui Dumnezeu.

Bravo maestre!

Ne-ai dat o mare lecţie de atitudine, un exemplu de smerenie în faţa elogiilor şi de sensibilitate în faţa celor sfinte.

La plecare de la agapa oferită celor invitaţi, Înaltpreasfinţitul a trecut pe la oficialităţi să le mulţumească pentru participare. Când a ajuns la Dumitru Fărcaş, maestrul, tot ca un gest ce reflectă buna purtare primită în casa părintească de la Groşi, i-a mulţumit Înaltpreasfinţitului pentru acest frumos gest pe care i l-a făcut şi îl înnobilează.

Înaltul ierarh, iubitor al folclorului de calitate, i-a răspuns în aceeaşi notă: "L-am făcut din inimă!".

Aşa se comportă adevăraţii oameni mari, de la care noi, cei mici, avem de învăţat!