--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Ianuarie 2016, nr. 1 (309), an XXVII (serie nouă)
In memoriam
--- pagina: 2

Testamentul Episcopului Nicolae Ivan (1919-1936)

de Mircea Gelu Buta
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În data de 7 februarie 1936, în cadrul şedinţei plenare a Consiliului Eparhial Ortodox Român din Cluj, a fost desfăcut codicilul testamentului răposatului Episcop Nicolae Ivan, care a fost predat spre executare executorilor testamentari P.S. Episcop Ioan al Armatei şi Dr. Laurian Gherman. A fost prezentat actul Nr. 41/1936 al Mitropoliei Ardealului, prin care Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit Nicolae, potrivit art. 121 al Statutului de organizare al Bisericii, prelua asupra sa păstorirea duhovnicească a Eparhiei Clujului. Au fost prezenţi: preşedinte: Sebastian Stanca; notar: Laurențiu Curea; consilieri votanţi: Sebastian Stanca, Vasile Sava, Andrei Ludu, Laurențiu Curea, Ioan Lupaş, Nicoale Vasiu, Ioan Vască, Alexandru Baba, iar din cler Alexandru Lapedatu, Valer Moldovan, Ioan Mateiu, Petru Meteş, Sebastian Bornemisa, Lazăr Chirilă, mireni, și Ioan Cioara, casier eparhial[1].

Testamentul Episcopului Nicolae Ivan: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Eu, mai jos semnatul Nicolae Ivan, drept-credinciosul Episcop al Eparhiei Vadului, Feleacului și Clujului, mulţumesc Tatălui ceresc că m-a învrednicit a prăznui, în deplină putere sufletească, încunjurat de mulţimea preoţilor şi a mirenilor drept-credincioşi de toate vârstele şi de toate stările, a 80-a aniversare a naşterii mele, aducându-mi cu evlavie şi cu recunoştinţă aminte de toate binefacerile primite de la Părintele luminii şi al milostivirii fără de sfârşit, de la neuitaţii mei părinţi după trup, Ioan şi Maria Ivan din Aciliu, de la foştii mei dascăli şi povăţuitori pe cărările vieţii, de la numeroşii prieteni şi colaboratori, cari n-au pregetat a-mi da tot sprijinul de trebuinţă pentru îndeplinirea chemării mele duhovniceşti şi între care am putut vedea cu deosebită mângâiere, alături de mine, în toate momentele hotărâtoare pe doi dintre foştii mei elevi din timpul când eram profesor de religie la liceul de stat din Sibiu: pe Octavian Goga şi Ioan Lupaș.

După ce m-am învrednicit a-mi sluji Biserica şi neamul, potrivit cu voinţa lui Dumnezeu până la vârsta de 80 de ani şi mai bine în diferite slujbe, începând cu cea de învăţător la şcoala ortodoxă română din Sălişte şi încheind cu cea de Episcop la reînviata ctitorie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, simţind că puterile trupeşti mi se împuţinează din zi în zi şi sfârşitul vieţii pământeşti mi se apropie, ţin să-mi îndeplinesc în cea mai limpede conştiinţă datoria de Arhiereu, arătând, în cuprinsul acestui testament, care este voinţa mea cea din urmă, care sunt dispoziţiunile de trebuinţă a se lua din partea conducerii eparhiale pentru cazul morţii mele şi cum aş dori ca şi după ce îmi vor fi aşezate rămăşiţele trupești la locul odihnei de veci, să pot rămâne sufleteşte împreună cu turma ce mi-a fost încredinţată spre păstorire şi pentru a cărei propăşire am luptat fără încetare, în fiecare clipă a strădaniilor mele duhovniceşti, din straja dimineţii până în noapte.

Dispoziţiunile mele testamentare sunt: 1. Întreagă averea mea, constatatoare din o casă în Cluj, Str. Grigorescu 96, grădina din A. Murăşanu şi averea mea mobilă, ca depuneri în bănci şi acţii, va forma o fundaţiune, care va purta numele «Fundaţiunea Episcopul Nicolae Ivan». 2. Din venitul averii fundaţiunii, pe care o va administra Consiliul Eparhial al Clujului - sub controlul Adunării Eparhiale - se vor capitaliza în fiecare an 20%, iar restul de 80% se va distribui: 1/3 parte pentru întreţinerea Catedralei; 1/3 parte pentru trebuinţele Internatului Teologic, ca burse şi ajutoare pentru studenţii săraci din Eparhie. De aceste burse şi ajutoare, fiind studenţi buni, pot beneficia şi strănepoţii mei la orice şcoală din ţară ar fi; 1/3 parte se vor da unul, două ori mai multe ajutoare preoţilor cari au copii buni şi eminenţi la școli, licee ori Universitate, fii ori fiice tot din Eparhia Clujului. 3. «Fundaţiunea Episcopul Nicolae Ivan» este şi rămâne indivizibilă şi din ea nu se poate da nimic unei alte eparhii ce s-ar mai înfiinţa. 4. Nepoatele mele Mioara, măritată Dr. Vilt Flaviu, şi Viorica, măritată Dr. Manta Cornel, au primit, fiind eu în viaţă, partea lor legală şi nu pot beneficia din averea rămasă, decât cel mult ca suvenire, de unele obiecte, pe care li le vor designa executorii testamentului Dr. Ioan Stroia şi Dr. Laurian Gherman. 5. Biblioteca mea rămâne Eparhiei, iar alt mobilier, cum vor afla executorii testamentului de bine, îl pot valoriza în favorul fundaţiunei sau îl pot dărui. 6. Engolpionul şi crucea dăruită de femeile ortodoxe rămân la eparhie şi se predau următorului meu în scaun, pe lângă dreptul de a le folosi, iar decoraţia de la Sălişte, în o piesă de aur de 5 napoleoni, rămâne muzeului eparhial. 7. Executorii testamentari, în înţelegere cu Consiliul Eparhial, vor mai da, dacă fratele meu Iacob va fi în viaţă, o vacă ori preţul ei. 8. Din numerarul şi disponibilul de la Banca Naţională se vor acoperi spesele de înmormântare şi se vor acoperi cheltuielile delegaţilor din Aciliu şi Alba-Iulia oraş, care vor participa la înmormântare, din fiecare localitate 6-8 persoane, spese de drum. Restul să adauge la fundaţiune. 9. Însăşi înmormântarea mea să se facă fără multe cheltuieli şi să fiu aşezat în o criptă sub altarul Catedralei, pentru care am sacrificat cele mai multe zile din viaţa mea de episcop. 10. Tot la cinci ani se va face câte un parastas în cele trei biserici din Cluj: Catedrală, Biserica Sf. Nicolae şi Biserica cea veche, şi se vor da săracilor anumite ajutoare modeste, iar preoţilor slujitori şi diaconilor şi cântăreţilor sumele ce se pot da din venitul fundaţiunei, fără să se altereze scopul principal pentru care s-a înfiinţat. 11. Doresc ca scrisorile mele particulare, aflătoare în masa de scris și în alte părți ale dulapurilor de cărţi, să se deie exclusiv D-lui Dr. Ioan Mateiu, care va binevoi a le sorta, aranja şi eventual a face o biografie a mea, pe care o va da la tipar în tipografia eparhială înfiinţată de mine şi în condiţii mai avantajoase, care se va da preoţimei din eparhie, pe lângă preţul de cost, iar autorului ei îi va da Consiliul Eparhial o remuneraţie potrivită din venitul anului prim al fundaţiunei, aşa că fundaţiunea se va inactiva numai în anul al doilea după moartea mea. 12. Îndată după trecea mea la cele vecinice, se vor sigila toate camerele şi pivniţa, şi senatul epitropesc va purcede conform prescriselor legale, mai întâi prin desfacerea testamentului care se va da publicităţii numai după ce vom fi înmormântat, iar nicidecum înainte. 13. Vestmintele mele, cele câteva piese de aur şi puţinele bijuterii ce am, le las nepoatelor mele Mioara şi Viorica.

Cu acestea mulţumind lui Dumnezeu, pentru toate bunătăţile de care m-a făcut părtaş în viaţă, iertând pe cei ce mi-au greşit, închei aceste dispoziţiuni testamentare, şi rog pe bunul Dumnezeu să aşeze şi sufletul meu în locaşurile celor ce şi-au pus toată viaţa în slujba bisericii noastre drept-măritoare. Cluj, la 17 Ianuarie 1936. Aceasta este voinţa mea din urmă pe care citind-o o aprob şi o semnez. Cluj, la 17 Ianuarie 1936, ora 19.25. NICOLAE IVAN ss.

Subsemnaţii martori testamentari adeverim că testatorul P. Sf. Sa Nicolae Ivan Episcop, domiciliat în Cluj, cunoscut de noi personal, după ce i s-a citit acest testament din cuvânt în cuvânt în prezenţa concomitentă a noastră, a declarat că acest act cuprinde testamentul său şi în faţa noastră a semnat acest testament cu mâna sa proprie. Cluj, la 17 Ianuarie 1936. Ioan Cioara ss.; Prof. Emil Ţeposu ss.; Dumitru Comşa ss.; Victor Stănilă ss.”[2].

Iată cum, și dincolo de mormânt, răzbește nu numai harul bisericesc și înflăcărata iubire de neam ale acestui „Episcop întemeietor”, ci mai ales spiritul practic și gospodăresc de care marele defunct a dat dovadă în timpul păstoririi sale. Desigur, atâta putere de muncă, atâta pornire spre fapte n-au putut izvorî decât dintr-un suflet cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, iar vrednicul de pomenire Episcop Nicolae Ivan a avut această nădejde.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!



[1] Ioan Chirilă, Mircea Gelu Buta, Memorabilia Momenta - Clipe memorabile, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2014, pp. 236-238; vezi și „Săvârșirea din viață și punerea în mormânt a Prea Sfințitului Episcop Nicolae Ivan”, în Rev. Renașterea, anul XIV, nr. 7-8, Cluj, 16 februarie 1936, p. 16.

[2] Ioan Chirilă, Mircea Gelu Buta, Memorabilia Momenta..., pp. 236-238.


'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>