--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Ianuarie 2016, nr. 1 (309), an XXVII (serie nouă)
Eseu
--- pagina: 3

Înapoi la relaţii

de Psihoterapeut familial sistemic Lidia Leahu

Nimic nu există în afara relațiilor...

Ființele umane există doar în relație cu altcineva.

Fără relații nu există persoane...

(Gianfranco Cecchin)

Lidia Leahu

(Psihoterapeut familial sistemic)

Valoarea familiei și a cuplului căsătorit n-a fost nicăieri mai subliniată, și nevoile ei mai îngrijite precum în Biserică. Unirea celor doi, bărbat și femeie, este de fapt metafora evocatoare a unirii dintre Hristos și Biserica Sa. Nu este de mirare că această entitate, unitatea și intimitatea ei sunt atât de urmărite și asaltate de vrăjmașul familiei și implicit al Întemeietorului acesteia...

Biserica, nefiind în necunoștință de aceste realități, este chemată la implicare în cât mai multe slujiri, cum ar fi și evenimente organizate cu ocazia Săptămânii Căsătoriei, 7-14 februarie 2016 (ediția a 6-a), săptămână dedicată național și internațional familiei, care pune focusul pe nevoile cuplului căsătorit.

În Cartea Sfântă primele imagini care ni se perindă înaintea ochilor, ne zugrăvesc scena comuniunii primului om cu Creatorul, într-o relație de perfectă armonie. Aceasta este succedată de imaginea cuplului primordialși acesta într-o stare și comuniune desăvârșită.

Suntem creați pentru părtășie. Până și “firea” ne învață aceasta... Neuroștiința, în urma studiilor pe structurile de conexiune ale creierului uman, ne uimește cu noile descoperiri care arată că creierul uman este organ emoțional, contrar înțelegerii anterioare. În consecință ființele umane sunt destinate pentru relații, pentru conectare. Am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu cu capacitatea de inter-relaționare și comunicare complexă.

Dacă pornim pe aleea antropologiei vom descoperi multe lucruri uimitoare despre felul cum funcționăm... care în cele din urmă ar putea să ne călăuzească pe poteca redescoperirii, într-un mod nou, a Creatorului și a noastră înșine, așa cum am fost creați să relaționăm, mai ales în dinamica din relațiile semnificative în care suntem angrenați. Relația cu partenerul de viață va fi puternic amprentată de această înțelegere... De aici, semiotica fericirii (sau a intrării în binecuvântare) ar putea fi integrată în termenii alinierii, ai congruenței relațiilor noastre cu felul cum am fost creați să ființăm și să interrelaționăm...

Cuplul, soțul și soția zilelor noastre, în contextul postmodern al crizei valorilor, prinși în presiunile vieții, sunt expuși într-un mod dramatic consecințelor dezastruoase ale înstrăinării de Creator și de semeni, ca urmare a unei chirciri sub mersul lumii și pornirile inimii alienate, contorsionate spre sine. Științele sociale arată că tulburările interrelaționale sau emoționale își au rădăcinile în deconectare, în înstrăinare, prea multe cupluri gustând efectele ei corozive... Regăsirea și bunăstarea cuplului implică parcursul recuperator al ieșirii din sine înspre celălalt, pentru a ajunge la reconectarea gratificatoare.

Cunoscutul teolog ortodox P. Evdokimov exprimă acest parcurs astfel: “căsnicia este mucenicie”, sau “decât focul, e mai bună căsătoria, în registrul sfântului apostol Pavel” (1 Cor. 7, 9).

Prin urmare, Săptămâna Căsătoriei ne provoacă la a ne pune în mișcare mușchii inimii și la a ne restructura conexiunile creierului emoțional, experiind evenimente de cuplu, pornind astfel din nou împreună pe urmele dragostei, intrând în ”spectrul” ei de acțiune... la a ne repoziționa de partea valorizării relațiilor și împotriva lucrurilor care slăbesc, șubrezesc, erodează relațiile așa cum au fost intenționate de Creator.

În 7-14 februarie 2016 dorim să punem pe harta cuplului evenimente care facilitează această întoarcere a unuia spre altul, consacrând timpi de întâlnire, evaluare și reflecție asupra stării propriei relații în oglinda armoniei edenice pierdute, care circumscrie această desăvârșire a stării de bine după care tânjim. Susținem instalarea celor doi în acest raport vindecător și restaurativ al planului Creatorului. Orice cuplu de credincioși este chemat “să aibă gândul lui Hristos”, metanoia, care se va răsfrânge în viața relațională.

În Săptămâna Căsătoriei dorim ca procesul dialogului restaurativ de cuplu să fie înviorat. Așa cum arată D. Bohm “Dialogul este o situație în care participanții își suspendă temporar opiniile și propriile judecăți în scopul de a fi în stare să îl asculte pe celălalt”. În această notă, Cuvântul ne învață caorice om să fie grabnic la ascultare...” (Iacov 1, 19), adică la a dărui “dragoste cu urechi”, cei doi învățând astfel să se asculte fără să se judece, să se susțină în ciuda dezacordului. Restaurarea comunicării, cea care ne aseamănă cu Creatorul, de asemenea negocierea și punerea în ordine a valorilor, sunt câteva din lucrurile care trebuie îngrijite.

Se spune că în relații venim cu tot trecutul internalizat în identitatea noastră, astfel că, pentru o trecere fericită la întemeierea unei noi entități, a celor doi, bărbat și femeie, făcuți una, este vitală negocierea și definirea propriilor valori: identificarea lucrurilor cu care venim fiecare, ce valorizăm și vrem să adoptăm ca al nostru și să transmitem mai departe, la ce hotărâm să renunțăm ca nepotrivit pentru noi și ce punem în loc. În Săptămâna Căsătoriei creăm cadrul potrivit pentru recaptarea serotoninei relaționale prin împlinirea acestor nevoi de aliniere a credinței cu valorile și cu emoțiile care definesc ecosistemul relațional. Cuplul puternic își va întocmi un itinerariu propriu, incitant pe harta relației, va căuta și valorifica aceste ocazii.

Știm că este vital pentru pulsul vieții de cuplu să punem relația în contact cu lucruri care o întăresc, o clădesc, o dezvoltă, o fac să înflorească, cu virtuțile interrelaționale restaurative, printre care: dragostea necondiționată, respectul, smerenia, iertarea, îngăduința, mulțumirea (cea mai sănătoasă emoție umană) și autocontrolul. “Cel ce își stăpânește duhul este mai prețuit decât cuceritorul unei cetăți” (Prov. 16:32) șiCăci cum socotește (un om) în inima lui, așa este el” (Prov. 23 :7)

Cloe Madanes - psihoterapeută laică -, încurajând de fapt dragostea necondiționată (agape), arată că modalitatea cea mai sigură de a menține o relație împlinită este aceea de împlini nevoile celuilalt, adică de a ”vorbi pe limba lui”, fapt care ne scutește de frustrarea și suferința de a fi făcut tot... mai puțin ceea ce avea celălalt nevoie... (Relationship Breakthrough, pag . 17).

Iar Victor Frankl, un supraviețuitor al lagărului nazist, întemeietorul terapiei prin sens, arată că: “Dragostea ne face apți să vedem trăsăturile și caracteristicile esențiale ale persoanei iubite; ba chiar mai mult, vedem potențialul din persoana iubită, care nu este încă actualizat. Mai mult încă, prin dragostea sa, cel ce iubește, îi permite persoanei iubite să își actualizeze potențialul... Făcându-l pe cel iubit conștient de ceea ce poate deveni, el face aceste potențialități să devină realitate. Cel ce iubește, se lasă modelat de celălalt, prin această iubire, iar cel iubit poate crește și se poate preschimba tocmai din cauza creditului uriaș care i se acordă”.

Relațiile noastre sunt ca să oglindească armonia din Treime: “Cum răspunde în apă fața la față, așa răspunde inima omului inimii omului” Prov. 27:19). Suntem creați și conformați cu Hristos pentru a ne conecta.