--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Ianuarie 2016, nr. 1 (309), an XXVII (serie nouă)
Eseu
--- pagina: 4

PRO PLANURI PENTRU NOUL AN

de Gabriel Braic

Planuri pentru noul an? De ce? Ca să priveşti prin decembrie înapoi şi să vezi că nu le-ai împlinit? Ca să ai tot anul motive de stres, deadline-uri şi energii epuizate în van?

Eu cred că planurile pentru noul an sunt precum creioanele– trebuie să le ascuţi mereu ca să îşi dovedească utilitatea. Adică trebuie mereu ajustate pentru a se potrivi nevoilor şi posibilităţilor tale.

Planuri pentru noul an? De ce? De ce nu? Eu sunt pro. Iată patru motive.

1. Succesul nu vine neplanificat

Realizările, marile realizări, personale sau universale au venit în urma muncii susţinute. Planificate. Să îţi dau două exemple. Nu te vei trezi niciodată dimineaţa cu o casă în faţa blocului. Căminul visurilor tale nu creşte din pământ ca zarzavaturile (chiar şi lor trebuie să le dedici timp şi efort). Se spune că orice om trebuie să lase în urma sa un copac, o casă, un copil. Aceste realizări necesită planificare. Apoi, marea realizare la nivel global a secolului trecut – computerul, nu a aterizat într-un laborator de niciunde. Primul aparat de acest gen – ENIAC, cântărea 30 de tone prin 1946. Apoi compania IBM a lansat în 1953 doar 19 modele 701 EDPM. Softurile care au urmat au necesitat planificare şi muncă susţinută. Acum cred că suntem de acord căsuccesul cere planificare.

2. Planificarea trasează orientarea

E extrem de uşor să te pierzi. Nu? În idei. În activităţi. În distracţii. Iar sentimentul pe care îl încerci în astfel de situaţii este demoralizator. Însă, atunci când ai un plan poţi oricând să revii pe traiectul corect. Virezi liniştit înspre itinerariul iniţial. Pentru că ştii că la capătul drumului te aşteaptă recompensa efortului depus. Planificarea are în vedere punctul A, punctul B şi traiectoria dintre ele. Fie că eşti părinte, bussinessman/woman, student, responsabil de proiecte, lider într-o organizaţie, slujitor al altarului, medic, profesor, antrenor planificarea te ajută să te menţii (şi să îi aduci şi pe cei din jurul tău) pe traiectoria bună.

3. Planificarea susţine evaluarea

E foarte bine că există sisteme de notare. De la i. la f.b., de la 1 la 10 ş.a. Fără acestea nu s-ar putea cuantifica performanţa. Nu s-ar putea delimita cei buni de...restul. Dar ca ele să fie viabile, e necesară o programă, un plan de lecţii, un parcurs educaţional. Altfel, nu ai avea ce evalua. Exact la fel stau lucrurile şi din perspectiva planurilor pentru noul an. Planifici în ianuarie şi evaluezi în decembrie. Fără un plan, luna Crăciunului s-ar rezuma la brad, colinde şi un moş anemic. Toamna se numără bobocii şi iarna se bifează planurile îndeplinite. Sau nu. Dar tocmai aici stă frumuseţea planificării – în continua creştere de la un an la altul. În perpetuul progres.

4. Însuşi Dumnezeu planifică

Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii. Al disciplinei. Al lucrurilor clare. Sf. Pavel afirma cã Dumnezeu „a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuși.” (cf. Efeseni 1:9) Creaţia Sa a fost planificată de la nivel macro (universul) până la nivel micro (atomul). Dar omul a luat-o razna, iar Dumnezeu a realizat planul de salvare a omenirii. Din iubire. Prin atentă planificare. În traducerea sinodală cuvântul „plan” este „socotinţă”. Aceasta presupune analiză, dezbatere, luarea decizilor, implementare. Nu e frumos Dumnezeu? Aşa ai fost creat şi tu.

Dumnezeu te-a înzestrat cu abilitatea de a planifica. Şi cu capacitatea de a te ţine de planurile bune pe care le faci. Dacă eşuezi în a planifica, planifici să eşuezi.

Planuri pentru 2016? De ce? De ce nu? Eu sunt pro. Tu?