'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

(Din nou în bibliotecă, pentru un nou început de drum, ieromonahii - profesori Ioan şi Gherman.)

IOAN: – Se implinesc, frate Gherman, în curând, şase ani de când, în dramatica luptă cu inexorabila moarte trupească...

GHERMAN: – ...luptă urmărită şi de noi cu tristeţe şi înfiorare...

I.: – ...da, Înaltul nostru Bartolomeu şi-a dat duhul întru cele veşnice, trecând în lumea de dincolo, între larii neamului...

G.: – A fost o ruptură dureroasă, ca de un adevărat părinte. Parcă-am rămas singuri în lume atunci şi de-atunci...

I.: – Astfel a fost starea de-atunci, dar ne întărim. Oricine, cât îi trăieşte părintele, încă este copil, dar fără părinte, deodată se maturizează şi ia viaţa în piept...

G.: – ...după cum făcuse şi părintele lui, deci, cu modelul părintelui...

I.: – ...care n-a plecat cu totul – non omnis moriar. Dacă trupul mult încercat i se odihneşte pentru veci în cripta catedralei clujene, sufletul...

G.: – ... ne e viu şi activ din memorie, asistându-ne în lupta vieţii.

I.: – Glasul lui, în memorie, ca şi în viaţă, sună când blând şi sfătos, pentru cei ce râvnesc să fie pe calea strămoşească a Mântuitorului,

G.: – ...când tunător împotriva celor – dinafară ca și dinăuntru – care ne lezează aderența identitară la Biserică și Neamul nostru...

I.: – Şi nu doar cu acest glas din memorie - și din dvd-uri(!) - l-am evocat în acești ani în reuniuni cultural-spirituale, ci și cu glasul scriitorului de limbă românească frumoasă ca un fagure de miere.

G.: – Cu care a abordat teme majore ale condiției umane în poezie, teatru, proză, eseu...

I.: – ...sau tema fundamentală a relației dintre Dumnezeu și Om, din Cartea Cărților, tălmăcită de dânsul la starea limbii române de azi.

G. : – O personalitate uriașă, cu o biografie frământată (în persecuții, arestări, detenții, critici gratuite, dar acerbe), numai pentru că, păstrându-și libertatea, incomoda și trebuia să intre în polemică, după modelul lui Arghezi...

I.: – ...și cu o operă amplă, puțin citită și prețuită, din păcate, dar care intră pe poarta de aur a clasicilor literaturii române.

G.: – În cei câțiva ani pământești de la trecerea sa în eternitate, am căutat să ne temperăm afecțiunea inerentă și să privim mai detașați, obiectivi această personalitate care, după cum spunea cineva, te făcea, în modul cel mai firesc, să i te devotezi. Sunt dintre noi o seamă de cercetători de arhive ori de texte teologice, literare, publicistice, care...

I.: – ...au aprofundat – pe cât se poate azi - cunoașterea și înțelegerea lui Bartolomeu Valeriu Anania, ca a oricărui om de altfel, în contextul vremii în care a trăit și în măsura în care a putut sau nu să iasă „cu capul prin acoperișul” acesteia, precum cerea odată Mircea Eliade provincialului.

G.: – Să evocăm, deci, câteva secvențe mai semnificative din acest răstimp al evocărilor și al cercetării... Mai întâi, desigur, aportul clujenilor. În fiece lună martie, în preajma zilei de naștere a Înaltului, în reuniuni publice, se rostesc alocuțiuni și se susțin concerte omagiale de înaltă ținută...

I.: – Tot în martie, în Vâlcea, județul natal al scriitorului și ierarhului nostru, s-au desfășurat cinci ediții ale Memorialului Bartolomeu Valeriu Anania, iar comunicările din anii 2011 şi 2012 au fost incluse în volumul Un om pentru eternitate, Bartolomeu Valeriu Anania, după fericita formulă a profesorului clujean Mircea Popa.

G.: – Tot la Râmnicu-Vâlcea s-au desfășurat cinci ediții ale Salonului National de Literatură și Artă Rotonda Plopilor Aprinși, cu un program complex de fiecare dată.

I.: – Să menționăm și simpozionul Valori naționale în creația Mitropolitului Bartolomeu Anania, inițiat, din anul 2014, la Suceava, finalizat, de asemenea, cu un volum de comunicări în anul următor.

G.: – Așadar, evocări memoriale de tradiție în toate provinciile istorice ale țării.

I.: – Semnificativă este și producția editorială, ca rezultat al cercetării. Am amintit deja două volume colective.

G.: – În mod la fel de firesc, începem tot cu Mitropolia Clujului, ale cărei publicații periodice, Renașterea și Tabor, sub oblăduirea noului mitropolit, ÎPS Andrei Andreicuț, „alt om de suflet”, au cultivat memoria Înaltului Bartolomeu ca reper istoric, eclezial și cultural mereu actual.

I.: – Este de remarcat și publicarea, în anul 2012, a volumului colectiv Mitropolitul Bartolomeu al Clujului (1921 -2011). In memoriam, coordonat de tinerii teologi Ştefan Iloaie și Bogdan Ivanov și în care s-au antologat opinii despre activitatea memorabilă a Înaltului ierarh, mesaje primite la plecarea sa spre Împărăția Cerească, eseuri omagiale despre personalitatea și opera sa complexă.

G.: – Să menționăm și Dvd-ul cu predicile Mitropolitului Bartolomeu Anania la duminicile Triodului, proiect coordonat de pr. Bogdan Ivanov și însoțit de textul unei predici ananiene, intitulată Singurătatea și neliniștea mântuitoare și de cunoscuta Cronologie a vieții și operei sale, semnată de pr. Ştefan Iloaie.

I.: – Eu, de pe coperta Dvd-ului ÎPS Bartolomeu – omul fără vicleșug (sintagmă preferată de ÎPS Andrei), Dvd realizat în anul 2014, aș vrea să citez o caracterizare ce mi se pare foarte potrivită: „Personalitate marcantă și om de acțiune, deținut politic, om de cultură și al Duhului, neobosit propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu, slujbașul Adevărului și al dreptății, dușman declarat al corupției de orice fel, Mitropolitul Bartolomeu rămâne fără îndoială un model al omului liber”.

G.: – Deloc întâmplător, în chiar anul plecării Înaltului Bartolomeu la Domnul, doi teologi clujeni, părintele Bogdan Ivanov și universitarul Radu Preda, au publicat o antologie de „texte social-teologice” ale Mitropolitului Bartolomeu, reunite sub titlul Corupția spirituală...

I.: – ...texte ce reprezintă un autentic ghid pentru cunoașterea capcanelor la care este expus, din exterior ca și din interior, omul creștin în epoca secularizantă, pentru confruntarea cu ele și afirmarea etosului creștin.

G.: – Același valoros tandem, Bogdan Ivanov și Radu Preda, a tipărit, în același an 2011, la editura Litera, cu acordul dat în 2010 de către diortositor, o ediție de masă, fragmentată în 8 volume cu ilustrații, a Bibliei în versiunea redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania...

I.: – ...o ediție care, dacă n-a putut fi „cel mai potrivit cadou la împlinirea a 90 de ani”, a reprezentat „prima formă concretă de a omagia memoria celui căruia am avut privilegiul să îi fim contemporani” – scriau cei doi editori.

G.: – Fondurile acestei ediții au intrat în contul Fundației „Mitropolitul Bartolomeu”, fundație care, deschizând publicului arhiva Înaltului, a putut oferi, prin exercițiul documentar profesionist al profesorului Aurel Sasu, legatarul testamentar al arhivei, noutăți absolute privind viața și opera uriașei personalități ce ne privește dintr-o monadă a sa.

I.: – Criticul și istoricul literar Aurel Sasu, în chiar ziua funeraliilor (3 februarie 2011), a scris o tabletă intitulată Biruința de a muri, un elogiu întristat și melancolic, pe care l-a așezat în fruntea cărții sale (ce a apărut peste o lună, la editura „Eikon”), Dragostea și vântul, conținând, conform subtitlului, Glose la Memoriile lui Valeriu Anania...

G.: – ...carte scrisă în intervalul 2008 – 2010, cuprinzând diverse comentarii și însemnări proprii, dar și completări de alte texte confesive ale lui Valeriu Anania, neincluse în Memorii, dar complementare acestora. De pildă, excepționala Scrisoare deschisă către Ion Cârja, publicată de autor în 1973 în America...

I.: – În această scrisoare este inclus și fragmentul Eu nu am fost legionar și nu mă pot abține să nu-i repet unele propoziții esențiale (le-am învățat pe dinafară!): ... eu nu mă vreau anexat nici unei formule politice...

G.: – Deci, nici legionarilor, nici comuniștilor – este de reținut!

I. : – ... că tot ce am mai scump pe lume e libertatea mea interioară...

GH.: – Punctul pe „i”!

I. : – ... și că numai două datorii îmi sunt pe pământ: să-mi slujesc Biserica strămoșilor și să-i dau Neamului meu căteva cărți pe limba lui frumoasă. Alte veleități nu am... (pag. 130).

GH.: – ... pe care datorii le-a îndeplinit exemplar, adăugând peste ani și diortosirea Bibliei în limba română actuală și pastorația în Eparhia Clujului și a Ardealului de Nord.

I.: – Revenind la profesorul Aurel Sasu, este de subliniat că, din arhiva Bartolomeu, a reușit să dea la iveală, într-un timp scurt, cu ajutorul editurii „Eikon”, mai multe volume. Primul dintre ele: Bartolomeu Valeriu Anania, Misterele orientale și creștinismul (2013) – teza de licență susținută în 1948 la Academia Andreiană din Sibiu și gratificată cu calificativul „excepțional”.

G.: – Apoi volumul de corespondență întreruptă între Bartolomeu Valeriu Anania și George Alexe, intitulat O luptă neterminată – Dialog epistolar (2014), la editarea căruia s-a atașat și editura „Şcoala Ardeleană”, o carte-document, luminând diferite perioade din existența celor doi prieteni și colaboratori în țară și în America.

I.: – În sfârșit, ca un alt semnal al comorilor din arhiva Bartolomeu, s-a tipărit, în anul 2014, volumul Cântarea treptelor, cuprinzând poezii postume de Daniel Turcea, care și-au găsit în dl. Aurel Sasu editorul empatic.

G.: – Oamenii din Eparhia Mitropoliei Ardealului de Nord, care l-au cunoscut mai îndeaproape ca păstor pe Înaltul Bartolomeu sunt sigur că au nenumărate amintiri semnificative de povestit oral și în scris în legătură cu însăși devenirea lor umană și duhovnicească sub oblăduirea sufletului său cald. Unul dintre ei, medicul Mircea Gelu Buta, scriind Amintiri despre Mitropolitul Bartolomeu Anania (ed. „Renașterea”, 2013), evocă multe astfel de „întâlniri admirabile” „în duh” și, aș zice eu, și în cuvânt, fiindcă și verbul său este limpede, calm, cald,... ardelean.

I.: – Aș reține din această carte măcar o frază esențială a ierarhului, spusă la înmormântarea prietenului său Alexandru Paleologu: Acolo unde este dragoste, nu există despărțire. Înaltul Bartolomeu a iubit oamenii și nu e despărțit de ei. La rândul nostru, iubindu-l, nu ne despărțim de dânsul.

G.: – Așa ar trebui să încheiem această afectuoasă retrospectivă, însă, frate Ioane, nu înainte de a spune două cuvinte și despre proiectul nostru ficțional BVA, derulat, deocamdată până la anul 1948, în cărțile profesorului vâlcean Ioan St. Lazăr.

I.: – Cele două volume – Valeriu Anania, icoane de început (Iași, ed. „Rotipo”, 2013) și Tânărul Anania. „Îngerul cu barbă” (Cluj-Napoca, ed. „Renașterea”, 2014) - sunt definite de autor drept eseuri biografice, întrucât au factura dialogică (ca și noi, acuma), conturând adevărul din opinii contrarii.

G.: – Pe de altă parte, volumele constituie primele cărți dintr-un proiect complex, intitulat Bartolomeu Valeriu Anania sau Grelele cuvintelor, în care substantivul Grelele amintește de personajul colectiv Grelele Pământului din piesa lui Valeriu Anania Greul Pământului, sugerând gestația rostului uman în istorie pentru înveșnicire.

I.: – Fără a fetișiza, Grelele cuvintelor sugerează caracterul gestant în veac al cuvintelor teologului-scriitor Bartolomeu Valeriu Anania, în tot ce a vorbit și a scris.

G.: – Iar pe alt plan, implică proiecția acestor cuvinte de duh în vecinătatea transcendenței, întrucât cuvintele – așa cum spunea chiar Înaltul Bartolomeu, satisfăcând legea Iubirii, cu care a venit la noi Hristos – ...

I.: – ... au suflet, de aceea cu ele trebuie să ne purtăm așa cum se poartă îngerii cu Maica Domnului...