--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Ianuarie 2016, nr. 1 (309), an XXVII (serie nouă)
Historia
--- pagina: 7

Protopopul Grigore Pletosu şi prefectul Solomon Haliţă

de Alexandru Dărăban

Grigore Pletosu (1848-1934), protopopul ortodox al Bistriţei între 1909–1934, s-a născut în satul Chintelnic, jud. Bistriţa. Face parte din prima serie de elevi care trece pragul nou înfiinţatului gimnaziu grăniceresc (1863) din Năsăud, face parte din prima promoţie a liceului năsăudean cu opt clase, licenţiat în Teologie (Cernăuţi), Filosofie şi Limba română (Budapesta), membru al Societăţii literare Virtus Romana Rediviva fiind primul critic literar al poeziei lui Coşbuc; în anul 1928, la 50 de ani de activitate, i s-a acordat Ordinul Coroana României în grad de Comandor[1].

Pe vremea când se unea Moldova cu Muntenia, la 17 aprilie 1859, s-a născut al treilea copil al „cancelistului” Maxim Haliţă şi al „mămucăi” Ileana Isipoaie. A fost botezat cu numele de Solomon, fiind cunoscut obiceiul ardelenilor a-şi boteza copiii cu nume din Vechiul Testament sau cu nume latineşti, ca să nu poată fi maghiarizate.

Bunul profesor Grigore Pletosu, descoperitorul poetului Coşbuc, i-a fost şi lui Solomon Haliţă profesor, îndrumător şi prieten[2].

Anul 1879 a fost un an greu pentru românii din Ardeal. Atunci autorităţile maghiare au început campania de maghiarizare a şcolilor româneşti. Conform tradiţiei năsăudene, după care tinerii absolvenţi urmau mai cu plăcere cursurile universitare din Viena, unde era şi o frumoasă societate românească şi o altă mentalitate, Solomon Haliţă şi-a îndreptat şi el paşii spre Parisul Europei Centrale.

Contribuţia Fondurilor grănicereşti năsăudene la dezvoltarea învăţământului românesc a fost una dintre cele mai relevante din istoria Transilvaniei. Conştient de valoarea fiului său şi având dorinţa ca acesta să-şi continue studiile la Viena, acolo unde mai toţi fiii de grăniceri tânjeau să ajungă să-şi continue studiile, Maxim Haliţă a început demersurile către comisia de atribuire a burselor de la Administraţia fondurilor grănicereşti, în vederea obţinerii unei burse de studii pentru fiul său, Solomon.

Din păcate însă, în vara anului 1879, în viaţa tânărului Solomon, dar şi a întregii familii, s-a întâmplat o tragedie care ar fi putut să-i pună în pericol viitorul său. De fapt ce se întâmplase? Ne-o spune viitorul protopop ortodox al Bistriţei, Grigore Pletosu. Acesta povesteşte despre o întâmplare tragică la o partidă de vânătoare la care a participat tânărul Solomon Haliţă în comuna Coşna alături de cumnatul său, preotul ortodox Gregoriu Marica, care era parohul comunei. Solomon Haliţă l-a rănit grav pe cumnatul său, care după zece zile a încetat din viaţă. În urma acestui deces au rămas orfani trei copii[3].

Profund marcat de cele întâmplate, Solomon Haliţă a jurat în faţa familiei că nu se va căsători niciodată şi va creşte orfanii. Aşa a şi făcut. Pe cei doi băieţi, Emil şi Niţu, când au fost de anii liceului i-a luat, după ce s-a stabilit în România, purtându-i în şcoli şi facultăţi, amândoi ajungând farmacişti[4]. În urma acestei întâmplări nefericite, Tribunalul din Bistriţa s-a autosesizat făcând cercetările ce trebuiau făcute în asemenea cazuri. Totodată instituţia juridică, menţionată mai sus, a trimis o adresă către Comisiunea administrativă a fondurilor grănicereşti din Năsăud în care se specifică că „în contra studentului din Sângeorz, Solomon Haliţă, s-a făcut cercetarea pentru delictul contra securităţii de viaţă comisă spre detrimentul preotului greco-oriental (ortodox, s.n.) din Coşna, despre care se încunoștințează. Administraţia fondurilor şcolare grănicereşti spre observare la împărţirea stipendiilor”. Documentul purta data de 29 august 1879[5].

Solomon Haliţă s-a reîntors la Năsăud unde a constatat că toate locurile erau ocupate. Directorul liceului, Ioan Ciocan, îi oferise un post provizoriu de învăţător până la vacantarea unei catedre. Eminentul absolvent de la Viena nu s-a putut împăca să-şi limiteze activitatea sub forma acestui provizorat la catedră. De aceea, a trecut munţii în România, ţara mamă, unde a slujit timp de 36 de ani (1883-1919), activitate pe care a închinat-o şcolii în cea mai mare parte a vieţii lui.

A ajuns în Moldova unde şi-a desfăşurat activitatea de profesor şi intelectual în oraşele Dorohoi, Bârlad şi Galaţi. Anii cei mai fructuoşi sunt cei de la Bârlad, unde a organizat metodic şcoala de aplicaţie şi lecţiile practice ale tinerilor normalişti[6].

Împreună cu alţi profesori tineri şi culţi a întemeiat revista pedagogică şi şcolară George Lazăr, revistă pentru educaţiune şi instrucţiune, care a apărut în perioada 1887-1889, sub direcţiunea lui Solomon M. Haliţă[7]. La revista George Lazăr au colaborat mulţi ardeleni, între care notăm pe Grigore Pletosu (viitorul protopop ortodox al Bistriţei, s.n.)[8]. După patru decenii de activitate peste Carpaţi, revine în Ardealul său iubit fiind numit până în anul 1922 director general al învăţământului primar şi normal din Cluj[9], după care ajunge prefect al judeţului Năsăud, funcţie care o exercită între anii 1922-1926. În toţi aceşti ani cât a fost prefect s-a implicat pe toate tărâmurile: învăţământ, în primul rând, prosperitate economică, cultură, negocieri politice locale.

În anul 1924, Solomon Haliţă, ca un fin cărturar, a ţinut să-şi lege numele de frumoasa operă a inaugurării Liceului Alexandru Odobescu, insistând la forurile superioare să fie înscris în bugetul statului[10]. A participat la serbarea inaugurării acestui liceu, ca reprezentant al guvernului, în fruntea acestei mese mai luând loc protopopul ortodox al Bistriţei, Grigore Pletosu, preşedintele comitetului şcolar, Emil Domide, directorul liceului. Directorul liceului a scos în evidenţă munca intensivă de înfiinţare a liceului şi internatului a lui Solomon Haliţă[11].

În anul 1925 a avut loc în Bistriţa aniversarea unirii Ardealului cu România. Serbările s-au desfăşurat într-un chip grandios. S-a ţinut un Tedeum solemn la toate bisericile din localitate. În biserica ortodoxă Tedeumul a fost oficiat de protopopul ortodox Grigore Pletosu, luând parte autorităţile oraşului în frunte cu prefectul Solomon Haliţă.

La venirea sa ca prefect în judeţul natal, în Sângeorzul Românesc – satul natal al prefectului – se încerca renaşterea ortodoxiei pe aceste meleaguri (partea superioară a Someşului Mare începând de la Nepos şi Valea Ilvei) de către un consătean de-al său, ieromonahul Ioachim Bâznog. A manifestat pasivitate faţă de problemele ortodoxiei sângeorzene.

Acest ieromonah a fost împiedicat permanent de către autorităţile bisericeşti (greco-catolice) şi administrative locale, ajungându-se până la dărâmarea bisericii ridicate de el, de două ori. A mai fost batjocorit, maltratat de către organele administraţiei locale, i-au fost confiscate clopotele, fapt confirmat de dr. Andrei Monda care o trimis o carte poştală către Episcopia ortodoxă din Cluj[12]. Călugărul a făcut sesizare către prefectul judeţului, care nu era altul decât Solomon Haliţă, dar acesta nu a luat nicio măsură împotriva agresorilor[13]. Consistoriul Episcopal trimite o adresă către Prefectura judeţului Bistriţa-Năsăud, în care obiectul era edificarea Bisericii ortodoxe române din Sângeorzul Român. Prefectura înştiinţează Consistoriul Eparhial Ortodox din Cluj că în baza raportului din 29.08.1924 a domnului prim-pretor al plasei Rodna Veche şi în baza dosarului subprefecturii judeţului, cu sentinţa din 15 august 1924 s-a ordonat, în scris, dărâmarea edificiului, după ce anterior a ordonat verbal sistarea lucrărilor[14].

Se trimite o nouă adresă către Episcopia din Cluj despre situaţia creată. În acest scop protopopul ortodox de Bistriţa Grigore Pletosu a intervenit la prefectură, în virtutea prieteniei ce-l lega de atâta vreme de Solomon Haliţă, ca biserica să fie acoperită în mod provizoriu ca să nu se deterioreze materialul până la noi dispoziţiuni[15].

Prietenia dintre protopopul Pletosu şi familia Haliţă va fi continuată şi după trecerea la cele veşnice a lui Solomon, de către fratele acestuia Alexandru Haliţă, fost profesor şi vicar-foraneu în Năsăud. Într-adevăr, Protopopul Grigore Pletosu va fi convins de către acesta ca să se implice în politică. Cert este că-l găsim pe listele judeţene pentru alegerile Consiliului Judeţean Bistriţa din 5 februarie 1930 reprezentând Partidul Național - Liberal. Pe primele patru poziţii ale acestei liste îi găsim pe:

1) Grigore Pletosu, protopopul ortodox al Bistriţei;

2) Alexandru Haliţă fost profesor şi vicar greco-catolic în Năsăud;

3) Ilarion Boţiu, preot-profesor în Năsăud (ortodox);

4) Alexandru Gagea, primar în Sângeorz (greco-catolic)[16].

Din rândurile acestui articol am încercat să scot în evidenţă lunga şi, pot spune, trainica legătură dintre protopopul ortodox Grigore Pletosu şi prefectul Solomon Haliţă, atât pe tărâm educaţional, dar şi pe tărâm politic. Toate acestea au excelat în funcţie de cum au evoluat situaţia politică şi socială a vremii.



[1] Teodor Tanco, Virtus Romana Rediviva, vol. II, Bistriţa, 1974, pp. 246-249.

[2]Sandu Manoliu, Un om şi o energie în „Icoana unei şcoli dintr-un colţ de ţară românesc”, Năsăud, 1930,p. 261.

[3] Grigore Pletosu,Moarte prin puşcă, în „Telegraful Român”, Anul XXVII, Sibiu, Marţi 7 august 1879, p. 359.

[4] Teodor Tanco,Virtus Romana Rediviva, vol. V, Bistriţa, 1984, p. 376.

[5] Serviciul Judeţean Bistriţa-Năsăud a Arhivelor Naţionale (în continuare S.J.B.N.A.N.),Fond Administraţia fondurilor grănicereşti, Dosar bursă Solomon Haliţă, f. 4.

[6] Sandu Manoliu,op. cit., p. 269.

[7] Ibidem, p. 269.

[8] Ibidem, p. 272.

[9] Ieronim Marţian,Figuri de dascăli năsăudeni şi bistriţeni, Editura Napoca-Star, Cluj-Napoca, 2002, p. 94; Pentru Solomon Haliţă (Necrologuri), în „Gazeta Bistriţii”, Anul VI, nr. 24, Bistriţa, 15 decembrie 1926, pp. 1-6.

[10] Idem,Anul IV, nr. 7, 1 aprilie 1924, p. 2

[11] Idem, nr. 8, 15 aprilie 1924, pp. 2-3.

[12] Alexandru Dărăban, Ieromonahul Ioachim Bâznog din Sângeorz-Băi, Editura Charmides, Bistriţa, 2010, pp. 53-55.

[13] Ibidem, p. 55.

[14]Arhiva Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului (A.A.V.F.C.), Adresa 1042/1924 către Prefectura Bistriţa-Năsăud şi răspunsul cu nr. 5022/12 august 1924.

[15] Ibidem, Adresa nr. 6669/1924 către Episcopie şi adresa nr. 323/1924 a Protopopiatului Ortodox al Bistriţei.

[16] Gazeta Bistriţei,1 februarie 1930.