--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Decembrie 2015, nr. 12 (308), an XXVI (serie nouă)
Tableta lunii
--- pagina: 3

Prezenţa lui Artur Silvestri

de Alexandru Nemoianu

Rămâne un adevăr că cel mai adesea viitorul vine între cei vii mai devreme decât ei se așteaptă și îi află "nepregătiți". Cred că aceasta este dovada că ne aflăm sub paza unui "plan" și a unei purtări de grijă a cărei măreție nu o vom putea pricepe vreodată, ci o putem doar contempla.

Cred că cele spuse mai sus sunt adevărate și în privința tragicelor împrejurări care au confruntat ceea ce, după cunoștinta și conștiința mea, este cultura românească autentică, în Postul Crăciunului din 2008. În 30 Noiembrie al acelui an, de Sfântul Apostol Andrei, Cel dintâi chemat, Artur Silvestri pleca fulgerător dintre noi. În termeni omenești și sub înțelegere omenească această plecare nu poate fi înțeleasă și nu poate fi acceptată. Prin urmare ea, plecarea de care vorbesc, a fost sub semnul unei altei Voințe, despre care, în această clipă de imensă durere și tristețe, trebuie, trebuie să ne încăpățânăm să credem că este Infinit Bună. Daca nu vom crede asta, ne vom pierde și vom pierde și lumea aceasta, și pe cea viitoare.

Nu este rostul acestor rânduri și nici nu este în puterea semnatarului lor să vorbească acuma despre ce este Opera lui Artur Silvestri. Poate mai târziu, când ceva din durerea personala se va așeza, voi putea spune cate ceva despre ce a însemnat Artur Silvestri pentru mine. Dar "ceva", acum, tot trebuie spus.

Opera lui Artur Silvestri cuprinde două părți, care se fac un întreg. Sunt scrierile lui, atât de numeroase și atât de complexe încât pot alcătui o bibliotecă în sine. Un singur fragment al acestor scrieri (mă refer la cele despre "imobiliar") ar putea fascina mult viitorul. Căci scrierile despre "imobiliar" ale lui Artur Silvestri nu au doar valoare "practică", ci ele sunt un model unic de înțelegere a fenomenului istoric prin și dinlănuntrul "casei". Un model, dupa cunoștința mea, fără precedent în literatura de orice fel a lumii. Dar în plus, Artur Silvestri, prin Asociația Română pentru Patrimoniu și publicațiile și editurile ei, a salvat, a mântuit - și nu folosesc superficial aceste cuvinte! - cultura românească de la pierzania în slugărnicia imitativă a sicofanților culegători de firimituri de la bugetul " de stat", uneltele anciliare ale "puterii".

Artur Silvestri a salvat ceva din "România tainică" și, celor care stau pentru ea, le-a dăruit ceea ce nu are preț: certitudinea că "nu suntem singuri".

În acest context, hotărârea Doamnei Mariana Brăescu Silvestri, "Doamna Casa Lux", de a continua activitatea Asociației Române pentru Patrimoniu are o valoare istorică. Iar la asta aș adăuga că această hotărâre înseamnă și o declarație de dragoste în veșnicie. O declarație care nu înseamnă sfârșitul unei povești de dragoste, ci este afirmarea unei iubiri fără sfârșit.

Hristos Se naște! Măriți-L!