'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Dr. Laurenţiu Oanea (1888-1970), din Sângeorz-Băi, a fost un cunoscut avocat şi om politic. A fost trimis de Alexandru Vaida-Voievod şi de dr. Teodor Mihali în octombrie 1918, la Iaşi să informeze pe I.I.C. Brătianu, generalul Coandă şi pe generalul Prezan de intenţia românilor transilvăneni de a convoca Marea Adunare Naţională. A cerut guvernului ca, după adunare, să trimită armate în Transilvania pentru a preîntâmpina eventualele tulburări pe care le-ar putea provoca elementele maghiare. A participat, ca deputat al românilor pentru judeţele Bistriţa şi Năsăud, la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918. A fost unul dintre cei doi secretari ai acestei adunări. După Unire a fost secretar ministerial al Dr. Ştefan Cicio-Pop, care era ministru fără portofoliu pentru problemele Transilvaniei în guvernul I.I.C. Brătianu. În perioada interbelică a fost deputat şi senator liberal[1].

O primă implicare a lui Laurenţiu Oanea în problemele religioase locale a fost atunci când s-a aflat în fruntea unei cete de oameni aleşi a mers la locuinţa lui Bâznog şi i-au luat clopotele şi le-au dus la primăria comunală[2].

La începutul lunii martie 1931 preotul Susa intentează proces la judecătorie ieromonahului Bâznog[3]. În urma celor sesizate de parohia ortodoxă din Năsăud, călugărului îi este luată o declaraţie abia în 9 ianuarie 1932 de către jandarmeria din Sângeorz-Băi[4].

După cum reiese din declaraţia călugărului, acestuia i s-a intentat un proces, deci era chemat în instanţă pentru a fi judecat. Judecătoria Bistriţa a trimis o adresă către protopopul ortodox din Bistriţa în care i se cerea date şi lămuriri privind situaţia bisericii ortodoxe din Sângeorz-Băi.

Văzând amploarea pe care a luat-o procesul, în sprijinul călugărului a intervenit dr. Laurenţiu Oanea (greco-catolic), senator de Năsăud, dar şi în calitate de avocat, care a trimis o petiţie Consiliului Naţional Bisericesc, precum şi Episcopiei Ortodoxe din Cluj în 4 februarie 1932. Printre altele menţiona că: subsemnatul dr. Laurenţiu Oanea, senator al judeţului Năsăud, domiciliat în Bucureşti, am onoare a supune P.S. Voastre cele ce urmează, privind însăşi existenţa Bisericii Ortodoxe Române din comuna Sângeorz-Băi, judeţul Năsăud, care este şi comuna mea natală.

În calitate de avocat şi de reprezentant politic al acestui judeţ, mă văd nevoit să vin în sprijinul ieromonahului Ioan Ioachim Bâznog, iniţiatorul cultului ortodox, şi nu numai, din această comună, aflat în judecată cu Parohia Ortodoxă din Năsăud.

Donaţiunile au fost făcute de ieromonahul Bâznog în dragostea lui fanatică pentru credinţa ortodoxă, pe care o propagă în comuna fruntaşă Sângeorz-Băi, cu populaţiune curat greco-catolică, cum de altfel sunt toate comunele din Valea Someşului, aparţinătoare Vicariatului Unit din Năsăud.

Motivul acţiunilor ce urmează să intenţionez va fi ingratitudinea crasă comisă contra donatorului ieromonah Bâznog. Faptele sunt următoarele:

- Ioan Bâznog, fiu de sătean din comuna noastră, simţind o vocaţiune religioasă încă de pe la anii 1900, a plecat la Muntele Athos, unde s-a călugărit. Reîntors în comuna noastră, a început a propaga în mod stăruitor credinţa ortodoxă, deschizând în casele părinteşti o casă de rugăciune. După Unire, numărul credincioşilor ortodocşi s-a sporitla câteva sute şiatunci, numitul ieromonah, a cerut Protopopiatului ortodox al Bistriţei să propună Veneratului Consistoriu Episcopal din Cluj instituirea în comuna sa natală a unei parohii ortodoxe;

- P.S. Episcop Nicolae Ivan al Clujului a aprobat aceasta şi a încredinţat conducerea acestei parohii, în calitate de administrator, ieromonahului Bâznog, acordându-i dreptul de a sluji Sfânta Liturghie;

- ieromonahul, cu o mai multă râvnă, şi-a continuat activitatea pentru propagarea Ortodoxiei, şi-a înmulţit credincioşii şi a donat o parte din grădina părinţilor săi parohiei şi, apoi, prin sforţări extraordinare a ridicat o biserică, a cumpărat clopote şi, în plus, a cumpărat pe seama Episcopiei din Cluj o foarte valoroasă proprietate în imediata vecinătate a staţiunii balneare „Hebe”, cu renumitele ape minerale cunoscute şi de P.S. Voastră;

- ieromonahul Bâznog are toate actele prin care dovedeşte că a fost călugărit, sfinţit, recunoscut de către Eparhia din Cluj ca administrator parohial şi îndreptăţit a face slujbă bisericească în parohia din Sângeorz-Băi, creată de domnia-sa;

- când parohia ortodoxă se dezvolta şi îşi înmulţea credincioşii pe fiecare zi ce trecea, intriga omenească a făcut ca un domn preot ortodox din Năsăud să fie numit la parohia din Sângeorz-Băi;

- ieromonahul Bâznog a fost oprit de către acesta a liturghisi în biserica clădită de domnia-sa pe proprietatea părintească şi de aici s-au produs conflicte dăunătoare bisericii şi s-au ivit scandaluri, care au început să înstrăineze pe credincioşii ortodocşi câştigaţi Bisericii Ortodoxe Române de către ieromonahul Bâznog;

- acest ieromonah, neînţelegând, necrezându-şi ochilor, că pe munca şi biserica clădită de el să vadă slujind pe altcineva, a continuat să slujească, iar Parohia din Năsăud l-a trimis în judecată pentru delictul de violare a cultului. Acuza este neserioasă, deoarece ieromonahul a funcţionat în baza unor autorizaţii anterioare, care nu se retrage după bunul plac şi patima omenească.

Văzând supărarea ieromonahului m-am implicat, personal, în această privinţă şi sunt încredinţat şi pe baza faptelor amintite, ieromonahul donator are toate şansele de câştig.

P.S. Voastră va binevoi a dispune o cercetare în acest caz şi eu ca „unit” nu doresc a mă amesteca în această regretabilă luptă, dar aş regreta profund dacă începuturile bune ale Bisericii Ortodoxe s-ar distruge şi singura parohie ortodoxă din Vicariatul Rodnei ar înceta, ştiindu-se că datorită numai străduinţelor ieromonahului a luat naştere.

În interesul bine priceput al Bisericii şi al propagandei necesare, în interesul Ortodoxiei, aş recomanda cu căldură ca Episcopia din Cluj să lase funcţiunea de administrator parohial pe ieromonahul Ioachim Bâznog, în baza drepturilor deja acordate şi ca o recunoştinţă pentru zidirea bisericii şi achiziţiile făcute de domnia-sa.

Procedându-se altfel, se va pierde toată averea bisericească şi interesele Ortodoxiei din această localitate, şi nu numai, vor suferi foarte mult[5].

Din petiţia dr. Laurenţiu Oanea reiese clar că în Sângeorz-Băi erau în 1932 câteva sute de credincioşi, recunoaşte sacrificiul călugărului şi deşi era unit nu cade în capcana manipulării întinsă de confraţii săi, dar şi de slujitorii ortodocşi, în ceea ce priveşte tema concubinajul, de care era de-atâtea ori acuzat.

O altă concluzie ce se mai poate trage este că preoţii ortodocşi implicaţi au dat dovadă de exces de zel şi de cele mai multe ori nu au informat corect Episcopia, mai toate informaţiile care nu conveneau au fost cenzurate, neajungând pe masa episcopului din Cluj.

---

[1] Horia Salcă şi Florin Salvan, Dr. Alexandru Vaida-Voievod, corespondenţa între 1918-1919, Editura Transilvania-Expres, 2001, p. 211 şi Teodor Tanco, Virtus Romana Rediviva vol. VII, Memoria culturii, Cluj-Napoca, 1993, pp. 364-368.

[2] Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Cluj (S.J.A.N.C.), Fond Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, Document nr. 47/1925.

[3]Arhiva Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului (A.A.V.F.C.), Adresa preotului Victor Susa către Postul de jandarmi Sângeorz-Băi cf. dosar 382/920.

[4] Idem, Adresa nr. 1464 din 11 ianuarie 1932 a Postului de jandarmi Sângeorz-Băi.

[5] Idem, Copie după petiţia dr. Laurenţiu Oanea înregistrată în Consiliul Naţional Bisericesc cu nr. 259/1932 şi la data de 4 mai 1932 la Episcopia Ortodoxă din Cluj.