'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În penultima săptămână din noiembrie, tinerii din Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR), filiala Cluj-Napoca, şi nu numai, l-au avut în mijlocul lor pe Înaltpreasfinţitul (ÎPS) Serafim Joantă, Mitropolitul Germaniei, al Europei Centrale şi de Nord. Tema conferinţei a fost una dintre cele mai grele: Să îndrăznim să Îl mărturisim pe Hristos!, iar ÎPS Părinte Serafim a răspuns, ca întodeauna, cu multă blândeţe, dragoste şi înţelegere. Subiectul de actualitate, sensibil mai ales în umbra tragediei întâmplate la Bucureşti în Clubul Colectiv, a fost succedat de numeroase întrebări aparent simple, dar complexe şi temerare din partea tinerilor prezenţi la conferinţă. Această deschidere a demonstrat, ca de fiecare dată, că prezenţa ÎPS Serafim este plină de familiaritate şi disponibilitate pentru tineri şi că maniera plină de dragoste în care comunică cu ei a dus mereu la un dialog sincer şi animat.

Îndrăzneala presupune dreapta judecată

ÎPS Serafim a început, astfel, conferinţa prin evocarea multor exemple din Evanghelie, precum îndrăzneala slăbănogului, a femeii cu scurgere de sânge, a femeii desfrânate etc. Potrivit distinsului invitat, există peste 150 de texte scripturistice în care apare termenul de îndrăzneală sau îndrăznire. Mântuitorul Însuşi ne adresează acest îndemn: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”, „Îndrăzniţi, nu vă temeţi!”. Omul trebuie să aibă curaj. Diavolul se luptă cu el aruncând asupra lui frica şi teama ce îl fac să dea înapoi, dar Mântuitorul ne învaţă să nu cedăm şi să insistăm în tot lucrul bun: „Cere şi ţi se va da. Bate şi ţi se va deschide etc.”. Omul, însă, are tendinţa să îndrăznească doar în situaţii deosebite, la evenimente care îl zdruncină, care îl şochează, iar în astfel de stări de tulburare, îndrăzneala nu este întotdeauna bine cumpănită. Îndrăzneala presupune inerent şi dreapta judecată şi atitudinea înţeleaptă. Acestea trebuie să fie cumulate în orice manifestare de îndrăzneală sau de curaj, ştiind că, de multe ori, curajul presupune şi sacrificii, şi jerftă; exemplul cel mai elocvent în acest sens ni-l oferă Evanghelia: cei mai mulţi prooroci au plătit cu viaţa îndrăzneala lor de a arăta păcatele poporului.

Biserica a fost şi va fi întotdeauna persecutată

Referitor la manifestările oamenilor împotriva Bisericii, în urma tragediei de la Clubul Colectiv din capitală, ÎPS Părinte Serafim a pus în lumină mai multe aspecte dureroase cu care se confruntă lumea şi Biserica, subliniind că astăzi există o tendinţă greşită a oamenilor de a crede că Biserica se identifică cu episcopii, aşa cum s-a lăsat să se înţeleagă de veacuri întregi, în mod eronat. „Biserica se identifică de fapt cu oamenii, cu poporul. Iar oamenii, lumea în general, trece prin nenumărate crize individuale, de societate, mondiale. Faptul că oamenii sunt împotriva Bisericii nu este o stare modernă, ci este un fapt istoric, tot atât de vechi ca şi Biserica. Aceasta a fost şi va fi întotdeauna persecutată, dar tocmai în aceste vremuri de prigoană creştinii se identifică şi se solidarizează şi se întăresc în credinţă, în curajul cel bun, în atitudinea înţeleaptă”, a mai spus ÎPS Serafim. Extrapolând, în situaţia în care oamenii au adunat în inima lor anumite nemulţumiri împotriva clericilor, prezenţa acestora din urmă naşte de cele mai multe ori revoltă, repulsie, limbaj şi comportament jignitor, iar exemplele în acest caz sunt numeroase. „În aceste situaţii este nevoie, totuşi, de o anumită prudenţă a preoţilor, de o prezenţă discretă şi înţeleaptă”, susține ierarhul.

Neîmpărtăşirea oamenilor cu Sfintele Taine – lipsa de comuniune profundă între clerici şi oameni. Deasa Împărtăşanie

Starea de nemulţumire a oamenilor împotriva Bisericii este cauzată de lipsa de comunicare dintre ei şi clerici şi, mai ales, în mod fundamental, de lipsa de comuniune profundă în cadrul liturghiilor, oamenii nefiind împărtăşiţi cu Sfintele Taine. ÎPS Serafim a atras atenţia de nenumărate ori cu privire la decizia sau atitudinile eronate întâlnite în parohii de a nu-i învăţa pe oameni despre însemnătatea covârşitoare a Sfintei Euharistii, de a-i opri sau de a nu-i chema la Împărtăşanie cât mai des posibil. „Lucrul acesta este cu atât mai de neînţeles cu cât se întâmplă şi în mănăstiri, monahii şi monahiile împărtăşindu-se foarte rar, mai ales în anumite zone ale ţării. Există o nevoie stringentă de împărtăşire a oamenilor cu Sfânta Euharistie şi de catehizare a lor despre Sfintele Taine şi despre liturghie şi credinţa ortodoxă practicată, în general, care ar trebui realizată în fiecare parohie şi nu neapărat în cadrul predicilor, ci în întâlniri duhovniceşti deschise dialogului şi interacţiunilor oamenilor cu preotul”, a subliniat ÎPS Serafim. Înaltpreasfinţia Sa a mărturisit că este de-a dreptul „îndrăgostit” de serile duhovniceşti la care oamenii „se dezlănţuie” în întrebări şi în dialog, prin care se realizează comunicarea, relaţia şi comuniunea dintre episcopi, preoţi şi credincioşi, spunând că la întâlniri de acest gen din mitropolia sa participă chiar şi 100-200 de oameni.

Un semnal de alarmă pentru preoţi

În acelaşi context, ÎPS Părinte Serafim a afirmat că preoţii trebuie să iasă în mijlocul lumii şi să realizeze un dialog cu oamenii. „Faptul că Dumnezeu a îngăduit ca oamenii să se manifeste împotriva Bisericii cu prilejul acelui eveniment nefericit este un semnal de alarmă pentru preoţi, care trebuie să iasă din comfortul propriu, să treacă de ruptura care s-a creat între Biserică şi popor, să aibă acea îndrăzneală care este aidoma smereniei patericale – când ţi se face ocara ca şi lauda, când ajungi să te bucuri de orice, să rămâi acelaşi om şi la ocară, şi la laudă”, a fost recomandarea Mitropolitului Germaniei, al Europei Centrale şi de Nord

Un alt îndemn pe care l-a făcut ÎPS Serafim este acela ca oamenii să aibă îndrăzneala de a-L mărturisi pe Hristos nu numai în public, ci şi în viaţa lor de zi cu zi. Înaltpreasfinţia Sa a descris cu câtă durere priveşte, de 30 de ani, de când face misiune în străinătate, valurile de emigranţi români care pleacă din cauza sărăciei, dar şi a dorinţei exagerate de a avea mai mult, pierzând ocazia, într-un fel sau altul, de a-L mărturisi pe Hristos în ţară, prin viaţa lor de zi cu zi.

Un alt aspect dureros pe care l-a menţionat Mitropolitul Serafim şi un alt sfat puternic pe care l-a adresat tinerilor este acela de a corobora îndrăzneala noastră cu dragostea şi milostivirea faţă de cei aflaţi în păcate şi în rătăciri mari (precum homosexualitatea). „Trebuie să fim profund duhovniceşti şi să avem inimă compătimitoare şi să suferim faţă de aceşti oameni, pentru că ei cu adevărat suferă”, a fost

Pierderea simţului sacru

Dialogul cu cei prezenţi s-a desfăşurat apoi prin întrebări şi răspunsuri dintre cele mai practice, întrebările venind din partea tinerilor care au punctat aspecte imperioase despre relaţia dintre Biserică-preoţi şi popor. Astfel, a fost pusă în discuţie canonizarea martirilor din perioada comunistă şi s-a problematizat modul în care Biserica ar trebui să se înnoiască şi prin propunerile venite din partea credincioşilor, propuneri, bineînţeles, avizate şi argumentate prin prisma dreptei judecăţi. ÎPS Părinte Serafim a recunoscut că foarte mulţi sfinţi din sinaxare au fost canonizaţi fără să se ştie viaţa lor în amănunt şi că tărăgănarea Bisericii faţă de canonizarea unor sfinţi, precum cea a Părintelui Arsenie Boca, în condiţiile în care majoritatea covârşitoare a poporului o cere şi alte impedimente nu par să fie, este de neînţeles.

A fost reiterată problema desei Împărtăşanii şi lipsa de îndemn din partea preoţilor pentru ca oamenii să se împărtăşăsească, iar mitropolitul a subliniat încă o dată cât este de necesar ca acest lucru să se întâmple. Înaltpreasfinţia Sa a adăugat că este important ca Taina Împărtăşaniei să fie precedată de Taina Spovedaniei, un aspect liturgic specific românilor şi mai puţin specific altor popoare ortodoxe, dar şi că este o mare pierdere că la Taina Împărtăşaniei credincioşii, monahii şi monahiile nu participă la fiecare liturghie, ci foarte rar, ceea ce reprezintă un defect al românilor. Acest lucru este generat şi de pierderea simţului sacru în popor, de lipsa de cultură spirituală, religioasă, care este tot mai mare de la o generaţie la alta.

Alte întrebări puse de cei prezenţi s-au referit la veşmintele şi „accesoriile” aşa-zis bogate ale clerului, dar şi la bogăţiile exterioare ale acestora (maşini, case etc.), la apelativele şi titlurile pe care le poartă clerul în ierarhia bisericească şi care sunt tot mai de neînţeles şi tot mai revoltătoare pentru omul modern, mai ales pentru tineri. Alții au pus întrebări referitoare la frica de moarte, la neînţelegerea existenţei suferinţei în lume în rândul copiilor şi al celor nevinovaţi, la imposibilitatea de a înțelege de ce se întâmplă atâtea rele în lume, dacă Dumnezeu este Dragoste. Răspunsurile Înaltpreasfinţiei Sale au fost pline de înţelegere duhovnicească şi cu siguranţă au fost prinse cu drag în inimile tinerilor. De altfel, Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim manifestă întotdeauna multă dragoste pentru tineri, astfel încât, de fiecare dată când poposeşte în ţară, acceptă întâlnirile cu aceştia, iar sălile devin arhipline.