'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În perioada 14-15 noiembrie, a avut loc cel de-al optulea pelerinaj pe jos și cu bicicleta, organizat de ASCOR Cluj-Napoca. De data aceasta, turul a cuprins mănăstirile din nordul Olteniei. Unul dintre scopurile principale ale acestui pelerinaj a fost acela de a parcurge pe jos „Drumul Doamnei”, pe care Doamna Maria Brâncoveanu îl făcea adesea, plângându-și soțul și fiii uciși de către turci. Însă, până acolo, cei 110 pelerini au parcurs cale lungă.

Înarmați cu voie bună, aceștia au lăsat în urmă orașul Cluj la primele ore ale zilei de sâmbătă, 14 noiembrie. Prima parte a drumului a fost parcursă, ca de obicei, cu autocarul, iar cel dintâi popas a fost la Mănăstirea Bistrița, unde ne-am închinat moaștelor Sfântului Grigorie Decapolitul, care avea să fie prăznuit pe 20 noiembrie. De acolo, am pornit spre Mănăstirea Arnota. Bicicliștii au pornit la drum încă de pe culmile ce înconjoară frumosul așezământ, iar pelerinii pedeștri s-au întors apoi la Mănăstirea Bistrița, de unde au început mersul pe jos în glas de cântări și acompaniați de nelipsita bătaie de toacă. Ținta noastră a fost Mănăstirea Surpatele, locul unde Doamna Maria și-a petrecut o mare parte a perioadei de văduvie. Acolo, pelerinii care parcurseseră pe jos 28 km s-au bucurat de câteva minute de odihnă, după care, cu binecuvântarea Maicii Domnului și cu lumânări aprinse în mâini, ne-am continuat călătoria până la Mănăstirea Dintr-un Lemn pe Drumul Doamnei, intonând imnul Învierii, ca o mângâiere pentru Doamna Maria Brâncoveanu, ca o aducere aminte de faptul că iubiții ei copii și bunul creștin Constantin sunt vii și că lucrează în continuare în Biserica lui Hristos.

Am ajuns la Mănăstirea Dintr-un Lemn la ceas de seară, în timpul vecerniei. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului ne-a întâmpinat cu fireasca blândețe și dragoste, care se pot citi pe chipul ei. Modul în care a fost descoperită acea icoană și frumusețea ei sunt un izvor de uimire în fața lucrării lui Dumnezeu. Acolo ni s-au întâmplat niște lucruri neobișnuite, ce ar putea fi clasate în categoria „Purtarea de grijă a Maicii Domnului” ori chiar a minunilor sale. În mod normal, nu urma să primim cină la mănăstire. Totuși, maicile s-au milostivit și au zis să mergem, că ne vor da ce au și că va mânca cine apucă. Ele pregătiseră doar 20 de litri de ciorbă pentru muncitori, adică 40 de porții. Marea a fost mirarea maicilor însă, când au aflat că din acea ciorbă au mâncat și muncitorii, și cei 110 pelerini, și a mai și rămas. Concluzia clară a fost că Maica Domnului înmulțise ciorba. De asemenea, grija Maicii Domnului s-a văzut și în ceea ce privește cazarea. Inițial, maicile pregătiseră două camere mari, cu multe paturi, la o distanță de douăzeci de minte de mănăstire. Însă, în ziua în care am ajuns acolo, s-a stricat instalația de apă, astfel că pelerinii osteniți au fost mutați în cele mai bune camere, în incinta mănăstirii.

O altă întâmplare minunată a fost aceea că unei fete dintre noi i se dislocase genunchiul din cauza efortului depus. Nu mai putea merge și nici să se dea jos din pat ori să se schimbe. Una dintre maici, care se afla acolo, a intrat în camera unde se afla fata, pentru a-i masa piciorul unei alte doamne bolnave. I-a făcut și ei un masaj, și fata s-a simțit mai bine, însă continua să șchiopăteze. A doua zi, după Liturghie, maica i-a mai făcut un masaj, în urma căruia fata și-a revenit complet. În plus, maica stareță i-a dăruit și o pereche de pantofi mai comozi.

O parte dintre pelerini a înnoptat la Mănăstirea Hurezi, prima ctitorie a Sfântului Constantin Brâncoveanu. Nici acolo nu era programat să primim masă nici seara, nici a doua zi. Totuși, și aici maicile s-au milostivit și ne-au invitat cu bucurie în trapeză. Pentru unii dintre noi, era a doua cină. La fel ca și grupul de la Dintr-un lemn, și cei de la Hurezi s-au bucurat de ospitalitatea maicilor, care ne-au cazat în camere frumos aranjate și călduroase.

Ambele grupuri au cântat a doua zi la Liturghie, fiecare la Mănăstirea unde a fost cazat, spre bucuria iubitorilor de cântări închinate lui Dumnezeu și a membrilor stranei bisericuței studenților din Hașdeu. La Hurezi am îmbrăcat și costume tradiționale, datorită atenției și dragostei Maicilor Nectaria și Maria, care ne-au invitat bucuros să le purtăm. A doua zi, după Liturghie, maica stareță Ambrozia de la Mănăstirea Hurezi, îndemnată fiind să ne spună un cuvânt, ne-a amintit că ne aflăm pe un loc sfânt, încărcat de istorie. Așa și era; ne aflam chiar pe locurile unde a călcat Sfântul Constantin Brâncoveanul și am atins aceleași uși de biserică pe care le-a atins și el.

Grupul de pelerini s-a reunit duminică, după Liturghie, la Mănăstirea Hurezi. De acolo, am plecat spre mult încercata mănăstire Ostrov, a cărei biserică nu a fost dărâmată tot datorită ocrotirii Maicii Domnului. Pe urmă, am ajuns și la Cozia și, în cele din urmă, la Mănăstirea Turnu, care acum îmi părea cu mult mai frumoasă decât atunci când am vizitat-o prima dată.

Fiindcă deja pe data de 15 noiembrie începuse postul, iubitorii de colinde au și început vestirea Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. De asemenea, de-a lungul pelerinajului, au fost intonate în repetate rânduri, atât în timp ce mergeam pe jos, cât și în autocare ori în biserici, Paraclisul Maicii Domnului Pantanassa și Balada Sfinților Brâncoveni, cărora le mulțumim pentru ocrotire și buna lor călăuzire.