--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Noiembrie 2015, nr. 11 (307), an XXVI (serie nouă)
Actualitate
--- pagina: 2

Cuvânt de deschidere a Simpozionului internaţional de Teologie, Istorie, Muzicologie şi Artă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca

de Pr. Vasile Stanciu

Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca a organizat în zilele de 2-4 noiembrie, 2025 lucrările Simpozionului internaţional de Teologie, Istorie, Muzicologie şi Artă, cu tema Misiunea parohiei şi a mănăstirii într-o lume în continuă schimbare, temă propusă de Sfântul Sinod pentru a fi tratată şi la nivelul Facultăţilor de Teologie ortodoxă din Patriarhia Română. Asumându-şi misiunea şi responsabilitatea pe care o are în societatea laică, dar şi în viaţa eparhiei noastre, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca a adunat în comuniune academică o parte a celor mai reprezentativi teologi din România şi străinătate, pentru a dezbate această temă foarte actuală şi importantă, atât pentru Biserică cât şi pentru societatea civilă.

Potrivit unui teolog contemporan, ”În Simbolul de Credinţă mărturisim una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Apostolicitatea include apostolatul, sau misiunea ca dimensiune a fiinţei Bisericii înseşi. Biserica este misionară în virtutea apostolicităţii ei... Din ziua Cincizecimii, mărturia credinţei face parte chiar din esenţa vieţii creştine. De aceea trebuie subliniat cât de mult era orientată la început Biserica spre mărturie şi propovăduire. Numai aceasta poate explica răspândirea fulgerătoare a creştinismului în primele secole, când nu exista nici o structură sau societate misionară”[1]. Plecând de la această afirmație, ne punem următoarea întrebare: dacă, atunci când nu existau instituţii sau structuri misionare, credinţa creştină a convertit practic întreaga lume, cum se explică non-misiunea, sau contra-mărturia creştină de azi, când există atâtea instituţii şi structuri misionare, care sunt create tocmai pentru misiune? S-a modificat ceva în fiinţa sau natura Bisericii? De ce credinţa creştină nu mai reprezintă un factor de unitate şi comuniune între creştini? De ce Bisericile îşi dispută încă o supremaţie pământească şi îşi revendică fiecare confesiune sau denominaţiune religioasă adevărul absolut? Unde este acel Hristos din viaţa noastră, care se ruga Tatălui ceresc în cele mai grele momente ale vieţii Sale pământeşti „Ca toţi să fie una”? Unde este unitatea şi comuniunea dintre noi, clerici şi creştini, fiii aceleiaşi Biserici? Este în măsură Biserica azi să depisteze cauzele non-misiunii, care nu mai depind de factori externi, ci de mai degrabă de neputinţa şi nepriceperea noastră, şi să le elimine din activitatea ei? Pe ce ar trebui pus accentul: pe cult şi rugăciune, pe informaţia teologică, pe formarea profilului religios-moral al viitorilor slujitori ai altarelor, pe monahism, pe laicat, pe mass-media creştină, pe ecumenism, pe infrastructura materială a Bisericii, pe problemele sociale, pe reîncreştinarea culturii şi redeschiderea dialogului dintre credinţă şi cultură? Şi interogaţiile de acest fel pot continua.

Nutrim speranţa că lucrările acestui simpozion internaţional, cu o temă atât de generoasă şi actuală, axată pe misiunea parohiei şi a mănăstirii într-o lume în continuă schimbare, vor aduce lumină şi limpezime de gândire şi acţiune. În definitiv misiunea şi pastoraţia merg mână-n mână, iar Biserica, formată din clerici şi mireni, trebuie primenită din interior, printr-o misiune şi introspecţie personală, particulară, pentru a avea efecte în societate. Dacă se reuşeşte acest lucru, societatea laică şi bisericească va fi primenită şi împrospătată din starea râncedă de lâncezeală şi apatie, printr-o infuzie de oameni duhovniceşti şi misionari, capabili de un apostolat autentic.

Dar, chiar şi aşa, nu se poate realiza o misiune desăvârşită doar prin profesionalismul şi buna noastră pregătire intelectuală. Fără chemarea lui Hristos, a Numelui Său în efortul nostru misionar, toată lucrarea noastră rămâne fără consistenţă duhovnicească şi prezintă credibilitate. În cartea numită Sbornic, şi care cuprinde o antologie de texte aparţinând părinţilor duhovniceşti din mediul slav şi românesc, precum Sfântul Paisie de la Neamţ şi Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, este un citat al egumenului Hariton, alcătuitorul antologiei, extrem de sugestiv: ”Creştinul nu trebuie să uite vreodată că îi este de trebuinţă să se unească, în întreaga sa fiinţă, cu Domnul şi Mântuitorul Hristos. Noi trebuie să-I facem loc, pentru ca El să se sălăşluiască în mintea şi inima noastră, iar pentru o astfel de unire cu Domnul, cel mai bun şi mai plin de nădejde mijloc, după împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui, este Rugăciunea lui Iisus făcută cu mintea”[2].

Deşi este o rugăciune foarte personală şi intimă, ea poate ilumina, poate zidi, poate convinge, pentru că cel ce o practică cu toată fiinţa, devine vas ales al lui Hristos, după chipul Sfântului Pavel: „Acesta îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor” (F.Ap. 9, 15).

Aducem alese mulţumiri IPS Sale, Părintelui Mitropolit Andrei, nu doar pentru binecuvântarea acordată desfăşurării acestui simpozion, cât mai ales pentru implicarea totală, materială, spirituală şi academică.

Alese mulţumiri se cuvin Universităţii „Babeş-Bolyai”, reprezentată la cel mai înalt nivel prin Domnul Academician Prof. Univ. Dr. Ioan Aurel Pop, Rectorul Universităţii, şi prin PC Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, Preşedinte al Senatului.

Mulţumim tuturor invitaţilor din străinătate şi din ţară, ce reprezintă instituţii prestigioase ale lumii academice de teologie, muzicologie şi artă, grupului de voluntari coordonaţi de către Lect. Univ. Dr. Paula Bud, colegilor din conducerea facultăţii, PC Pr. Lect. Univ. Dr. Cristian Sonea şi PC Pr. prof. Univ. Dr. Ştefan Iloaie, părintelui secretar şef Cosmin Trif, studenţilor de la Artă sacră, care au pictat icoane pe sticlă pentru a fi oferite participanţilor, coordonaţi de Lect. Univ. dr. Claudia Trif, studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor, colegilor preoţi din Cluj-Napoca, care s-au alăturat sponsorilor noştri şi tuturor participanţilor, care prin implicarea directă sau indirectă vor da sens şi frumuseţe întâlnirii universitare de la Cluj. Îi rugăm să transmită instituţiilor pe care le reprezintă întreaga noastră consideraţie şi apreciere.

Nu în ultimul rând, mulţumim cu umilinţă Bunului Dumnezeu, pe care-L rugăm să binecuvinteze lucrările acestui simpozion şi să ne insufle puterea duhovnicească de care avem trebuinţă pentru a-L chema pe Hristos şi Numele Lui în mijlocul nostru.



[1] Valer Bel, Missio Dei, în vol. „Misiunea Bisericii în Sfânta Scriptură şi în Istorie. Biblie şi multiculturalitate III”, coordonator Ioan Chirilă, Editura „Renaşterea”, Cluj-Napoca, 2006, p. 7;

[2] Sbornicul. Culegere despre Rugăciunea lui Iisus,miezul evlaviei ortodoxe. Culegere din învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi din îndrumările oamenilor încercaţi, care au pus rugăciunea în lucrare, traducere din limba rusă de preot Gheorghe Roşca, Editura „Renaşterea”, 2015, p. 7.