--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Noiembrie 2015, nr. 11 (307), an XXVI (serie nouă)
Recenzie
--- pagina: 4

Mănăstirea Nicula – Icoana din suflet

de Pr. Iustin Tira
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Renumele mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din satul Nicula, judeţul Cluj, nu se datorează doar celor aproape cinci sute de ani de existenţă atestată documentar, ci icoanei Maicii Domnului – făcătoare de minuni, a cărei lucrare miraculoasă, în cei 334 de ani de existenţă, au simţit-o în viaţa lor sutele de mii de pelerini care au urcat dealul cu povara necazurilor şi au coborât cu aripile de înger ale mângâierii şi ajutorului preasfânt al Măicuţei Sfinte.

Fără icoana Maicii Domnului, pictată în anul 1681 de preotul Luca din Iclod (judeţul Cluj), cumpărată şi donată bisericii din Nicula de către nobilul român Ioan Cupşa, icoană care a lăcrimat în anul 1699 vreme de 26 de zile (în perioada 15 februarie - 12 martie), este puţin probabil că modestul aşezământ monahal din pădurea Niculii, întemeiat de pustnicul Nicolae în prima jumătate a secolului al XIV-lea, ar fi răzbit prin veacurile vitrege ale istoriei Transilvaniei, mereu zdruncinată şi de mulţi râvnită. Putem presupune că fără icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, mănăstirea de la Nicula, asemeni altor zeci de astfel de aşezăminte, s-ar fi topit în valurile zbuciumate ale istoriei.

Chiar şi în cei 114 ani cât icoana a lipsit din mănăstire, fiind fie îngropată în pământ (între 1712-1782) de frica furtului, fie zidită în peretele casei lui Vasile Chezan din Bonţ (între 1948-1964) de frica pângăritorilor, fie în capela chiriarhală din Cluj (între 1964-1992), pentru a fi ocrotită şi apărată de cei ce-i doreau dispariţia, Maica Domnului şi-a ocrotit mănăstirea şi vieţuitorii ei, i-a binecuvîntat şi mângîiat pe toţi pelerinii care de-a lungul veacurilor şi-au îndreptat paşii sau rugăciunea înspre casa ei cea sfântă. Nu cred că greşesc spunând că ceea ce a fost mănăstirea de la Nicula de-a lungul vreacurilor şi ceea ce este astăzi, înseamnează lucrarea şi binecuvîntarea Maicii Domnului. Cu deplină îndreptăţire Mitropolitul Bartolomeu spunea despre Nicula că este „ca o inimă care bate tăcând şi grăieşte zbătîndu-se... Nicula e icoana neamului”.

Pe toate acestea le aşază cu har şi inimă părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru în Monografia Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Nicula, ediţia a V-a, revăzută şi adăugită, care a văzut lumina tiparului în Editura Ecclesia de la Nicula, în anul 2015, cu un cuvânt de binecuvântare al Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei.

Lucrarea este alcătuită după toate rigorile pe care le presupune un astfel de demers, pe temeiul unei consistente documentări în Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj-Napoca, în Arhivele Naţionale, filiala Cluj-Napoca şi a 81 de cărţi şi studii. Practic, fiecare afirmaţie din monografie, fiecare etapă sau eveniment din istoria aşezământului este susţinută şi probată de documente, cărţi sau studii invocate în cele 288 de note de subsol. Din acestea înţelegem şi efortul şi dăruirea pe care autorul le-a depus.

Prin bogăţia bibliografiei, prin structurarea echilibrată a materialului în capitole şi subcapitole, prin încadrarea istoriei aşezământului în istoria Transilvaniei şi nu în ultimul rând, prin veşmântul frazelor frumoase şi vioaie, autorul reuşeşte să pună în lumină un tablou al mănăstirii Nicula pe care, cei ce o cercetează îl vor recunoaşte iar pe cei ce încă n-o cunosc îi va face să şi-o dorească. Acestea toate şi altele multe pe care nu le-am menţionat, se constituie în temeiul potrivit căruia lucrarea părintelui Dumitru va fi una de referinţă ori de câte ori se va vorbi sau se va scrie despre Nicula.

Şi pentru că pomeneam de „veşmântul frazelor frumoase şi vioaie”, aş dori să reamintesc că părintele arhimandrit Dumitru Cobzaru este autorul a încă 5 (cinci) volume, patru de predici şi unul de conferinţe-prelegeri, toate tipărite în Editura Renaşterea între anii 2012-2015. Pentru studenţii teologi şi pentru tinerii preoţi (şi nu numai) ele pot constitui un model şi un foarte important material bibliografic.

Revenind la monografia mănăstirii Nicula trebuie să spunem că ea a fost scrisă nu numai cu mintea, ci şi cu inima şi cu foarte mult suflet, întocmai ca un fiu iubitor despre părinţi şi casa părintească. Aceasta pentru că părintele Dumitru s-a născut pentru viaţa monahicească, a crescut şi s-a format ca monah în acest sfânt aşezământ, sub povaţa răbdătoare şi pilduitoare a părintelui Vasile Fluieraş.

Că Nicula s-a aşezat în conştiinţa şi inima autorului şi acolo va rămâne pentru toată viaţa, o dovedeşte şi ceea ce scria în urmă cu mai mulţi ani, mai precis în martie 1998, în revista Epifania: „La Nicula, dealul ascunde minunea şi pădurea miracolele. La Nicula, minunea străluceşte a nemurire, iar miracolele rămân înscrise de-a pururi în pământul locului”. Rămân înscrise în pământul locului şi în sufletul pelerinului, Nicula devenind icoana din suflet, din sufletul autorului şi din sufletul pelerinului.

Felicitări pentru lucrare, preţuire şi prietenie pentru autor.
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>
'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ' '; } ?>