--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Noiembrie 2015, nr. 11 (307), an XXVI (serie nouă)
Recenzie
--- pagina: 7

Peter E. Gillyuist, Cum am devenit Ortodox. O călătorie spre credinţa creştină primară, trad. Ioan Tănase Chiş, col. "Mărturii", vol. 1, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2006.

de Ierom. Maxim Morariu

Fenomenul convertirii este unul aparte pentru orice confesiune, el fiind adesea valorificat de către exponenţii ei fie în paginile unor lucrări, fie în cadrul unor emisiuni radiofonice sau televizate.

Şi Biserica Ortodoxă, care a cunoscut şi cunoaşte în mod constant reveniri de la alte confesiuni la Ortodoxie sau convertiri de la alte religii la creştinismul răsăritean, a avut grijă ca unele dintre cele mai dinamice evenimente de acest fel să fie imortalizate. Astfel au apărut,de exemplu, la Cluj, lucrări precum cea a domnului Paul Siladi, care conţine convorbiri cu convertiţi celebri precum părintele Gabriel Bunge, Tristam Enghelhardt, John Breck sau Carl Christian Felmy[1], sau traduceri precum volumul Întoarcerea spre Răsărit, apărut sub coordonarea filosofului american Rico Vitz[2], în paginile căreia, filosofi americani precum David Bradshaw, Travis Dumsday, mai-sus pomenitul Tristam Enghelhardt sau Corina Delkeshamp-Hayes, îşi descriu propriul itinerar al convertirii.

Între lucrările testimoniale valoroase dedicate acestui subiect se numără şi cea a părintelui Peter Gillquist, american de origine, intitulată: "Cum am devenit Ortodox. O călătorie spre credinţa creştină primară", a cărei versiune românească a fost publicată la editura Reîntregirea de la Alba-Iulia în anul 2006.

Povestea fostului pastor ce s-a regăsit în Ortodoxie e importantă atât pentru frumuseţea naraţiunii, căci autorul are un adevărat talent în a descrie cele întâmplate, cât şi datorită unicităţii şi atipicului fenomenului. De fapt, lucrarea nu descrie doar itinerariul său personal, ci drumul înspre ortodoxie al mai multor pastori evanghelici, care, în urma unor căutări începute în deceniul al şaptelea al secolului trecut şi finalizate în cea de-a doua parte a celui de-al nouălea, ajung să descopere biserica primară ca fiind cea Ortodoxă şi devin membri ai ei.

Aventura vieţii lor, pornită de la "Cruciada din campus", o acţiune de evanghelizare, ia o turnură aparte atunci când zeloşii misionari între care şi naratorul care, colindaseră America predicând Evanghelia lui Hristos şi făcând o mulţime de convertiri, realizează că de fapt, nu se regăsesc cu ceea ce ei considerau a fi continuarea vieţii spirituale a Bisericii primare. Împărţiţi în comisii, cei douăzeci de pastori ce conduceau această misiune vor investiga diferite laturi ale vieţii acestei instituţii (cea biblică, cea liturgică etc.), ajungând la concluzia că Biserica primară a fost una liturgică în cadrul căeria exista o ierarhie ce avea în frunte episcopi (pp. 86-104). Încercând să redescopere spiritul acesteia, protagoniştii vor crea ei înşişi o ierarhie bisericească şi un cult, însă după scurt timp îşi vor da seama că sunt departe de idealul propus.

Contactele cu Ortodoxia americană îi vor face să descopere treptat că de fapt, finalitatea căutărilor lor o reprezintă Biserica Ortodoxă. Grupul de pastori va încerca să ia contact cu ceea ce ei consideră rădăcinile Ortodoxiei, respectiv Patriarhia Ecumenică, fără a avea suces însă. Lucrurile vor converge în aşa fel încât, după ce unii dintre membri comunităţii vor renunţa la căutări, alţii vor intra în contat cu reprezentanţii Patriarhiei Antiohiei din Statele Unite, respectiv cu Mitropolitul Filip Saliba, care, pe lângă faptul că îi va cuceri prin prezenţa de spirit şi naturaleţea comportamentului, le va împlini şi dorinţa de a fi primiţi în Biserică. Astfel, la data de 8 februarie a anului 1987, foştii pastori au devenit diaconi ortodocşi, iar în ziua următoare au fost hirotoniţi preoţi, iar peste 200 de oameni ce făceau parte din comunitatea lor, au fost atunci mirunşi. În zilele următoare, mişcarea, a cărei amploare este greu de descris în cuvinte, a făcut ca peste 2000 de oameni să revină la Ortodoxie. Ulterior, ea s-a transformat într-un organism misionar dinamic al Ortodoxiei americane, ce activează până astăzi în spaţiul de dincolo de ocean.

Lucrarea părintelui Peter Gillquist ce descrie întreaga călătorie înspre originile Bisericii ale acestui grup de pastori şi al credincioşilor lor devine astfel atât o sursă importantă pentru istoria Bisericii Ortodoxe din spaţiul american, cât şi o mărturie preţioasă. Faptul că drumul, pe alocuri sinuos al lor înspre redescoperirea rădăcinilor creştine, este prezentats de către cel care a fost pentru o vreme preşedintele acestei auto-intitulate Biserici Evanghelice Ortodoxe, conferă valoare lucrării. Mesajul, scurt şi concentrat al mitropolitului Filip: "Bun venit acasă America!", spune şi el multe lucruri despre turnura pe care tinde să o ia ordodoxia americană şi despre dimensiunea universală a Bisericii.

Există aşadar multiple motive pentru lectura şi re-lecturarea acestui volum al părintelui Peter, ale cărui slove îl duc parcă pe cititor într-o lume îndepărtată, în spaţiul Bisericii primare în care efervescenţa credinţei era una aparte, dinamica misionară era un modus vivendi al comunităţii, iar elanul sincer al convertirii era de-a dreptul molipsitor, fapt pentru care nu putem decât să o recomandăm cititorilor dornici de o lectură întru totul specială.



[1] Este vorba despre: Paul Siladi, Ortodoxia în Occident. 10 convertiri, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2014.

[2] Rico Vitz, ed., Întoarcerea spre răsărit. Filosofi contemporani şi credinţa creştină veche, trad. Mihai-Silviu Chirilă, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2015.