--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Noiembrie 2015, nr. 11 (307), an XXVI (serie nouă)
Actualitate
--- pagina: 9

Simpozionul internațional „Misiunea parohiei şi a mănăstirii într-o lume în continuă schimbare”

de Pr. Ştefan Iloaie

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, în zilele de 2-5 noiembrie 2015 s-au desfăşurat, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, lucrările simpozionului internaţional cu tema Misiunea parohiei şi a mănăstirii într-o lume în continuă schimbare.

Evenimentul se încadrează în seria de evenimente organizate cu prilejul proclamării de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a anului 2015 ca „An omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii, azi” şi „An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”.

La lucrările simpozionului au participat ierarhi, profesori de teologie şi cercetători în domeniu, din cadrul Facultăţilor de Teologie Ortodoxă, Romano-Catolică, Greco-Catolică şi Reformată din ţară, ca şi din străinătate: Elveția, Statele Unite ale Americii și India (Biserica Ortodoxă Siriacă Malankara). În cadrul manifestărilor a avut loc și festivitatea de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa Părintelui profesor universitar dr. Ioan Sauca, secretar general asociat al Consiliului Mondial al Bisericilor şi director al Institutului Ecumenic din Bossey, Elveţia.

Simpozionul a fost deschis de lucrările în plen, fiind apoi continuat pe trei secţiuni: Teologie, Istorie, Muzicologie și Artă. El a fost precedat, în ziua de 2 noiembrie, de sesiunea de comunicări susținute de doctoranzi și tineri cercetători.

Scurtă prezentare a părintelui Ioan Sauca

Părintele profesor Ioan Sauca s-a născut la data de 10 aprilie 1956 în localitatea Valea Mare din județul Caraș-Severin. După absolvirea Seminarului Teologic Ortodox din Caransebeș în anul 1976, studiază la Institutul Teologic din Sibiu unde își va lua licența în anul 1981. Începând cu anul 1984 urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București. De asemenea, urmează cursuri de specializare la Institul Ecumenic din Bossey, Elveția (1984-1985) și la Universitatea din Birmingham, Anglia (1985-1987), unde va obține și titlul de doctor în filosofie/teologie cu teza intitulată: „Implicațiile misionare ale eclesiologiei ortodoxe”. În anul 1984 devine asistent universitar, iar din 1988 lector universitar la catedrele de Misiune și Ecumenism și Îndrumări Misionare din cadrul Institutului de Teologie Ortodoxă din Sibiu. Este hirotonit diacon în anul 1988, iar un an mai târziu primește taina preoției.

Între anii 1900-1994 părintele profesor Ioan Sauca este numit consilier patriarhal cu responsabilități pentru sectoarele Presă și Comunicații, Relații cu Mass-Media, învățământ și relații externe în cadrul Patriarhiei Ortodoxe Române din București. În anul 1994 părintele profesor este numit prin concurs Secretar Executiv pentru Studii Ortodoxe și Relații în Misiune din Cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, la Geneva, activitate pe care o va desfășura până în anul 1998. Între anii 1998-2001 pr. Ioan Sauca a fost profesor la Institutul Ecumenic din Bossey, instituție de învățământ postuniversitar, care aparține Consiliului Mondial al Bisericilor și este atașată Universității din Geneva.

Aprecierea generală de care s-a bucurat Părintele Ioan Sauca se reflectă și prin funcțiile de conducere în domeniul teologiei ecumenice, dintre care amintim: astfel, în anul 2001 a fost ales Director al Institutului Ecumenic din Bossey, iar din 2006 a deținut și funcția de Director al Programului de Educație și Formare Ecumenică din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor. De la data de 1 aprilie 2014 pr. Ioan Sauca a fost numit Secretar General Asociat al Consiliului Mondial al Bisericilor funcție pe care o deține și în prezent. Domnia sa reprezintă, de asemenea, Consiliul Mondial al Bisericilor în grupul de colaborare internatională cu Biserica Romano-Catolică, Vatican și cu Bisericile Evanghelice din Mișcarea de la Lausanne.

Părintele Ioan Sauca s-a remarcat în domeniul misiologiei ortodoxe și al teologiei ecumenice prin activitatea sa academică, în calitate de profesor la Institutul Ecumenic din Bossey și mai ales prin calitatea dânsului de coordonator al unor programe de educație teologică și formare spirituală și ecumenică din cadrul aceluiași institut. De asemenea, se poate reține faptul că pr. prof. Ioan Sauca este responsabil al renumitului program de Educație Teologică Ecumenică la nivel internațional, menținând și promovând colaborarea cu institutele, facultățile, universitățile și asociațiile ecumenice de pe toate continentele.

Având astfel în vedere eforturile depuse în promovarea relațiilor ecumenice dintre Bisericile istorice din Romania și Bisericile și comunitățile eclesiale din întreaga lume, dar și contribuția sa la dezvoltarea teologiei și practicii misionare contemporane, Facultatea noastră a propus Universității „Babeș-Bolyai” acordarea titlului de Doctor Honoris Causa părintelui Ioan Sauca, cea mai înaltă distincție academică pe care o poate acorda mediul universitar.

Sinteza tematică a simpozionului

1. Sfântul Ioan Gură de Aur ca model misionar

Model al misiunii și pentru contemporanii săi, ca și pentru toate generațiile de după el, și un model viabil și pentru viitor, Sf. Ioan Gură de Aur a fost și este dascăl al rugăciunii și al milosteniei. El rămâne model de referință pentru misiune în primul rând pentru adecvarea misiunii sale la nevoile concrete ale comunității, pentru promptitudinea cu care a răspuns provocărilor cu care se confrunta comunitatea și pentru consistența răspunsurilor sale la aceste provocări.

2. Misiunea în perioada comunistă

Marii păstori de suflete români evocați în lucrările simpozionului au avut marele merit, dincolo de cel pastoral recunoscut, de a reuși ca, în regimul comunist, să facă misiune reală și vitală pentru credincioși, în ciuda politicii antieclesiale și anticreștine de atunci. Dacă, în societatea laică, intelectualii au încercat să reziste sistemului opresiv prin cultură, Biserica, prin reprezentanții autentici ai ei, a rezistat mai ales prin credință și spiritualitate.

3. Misiunea Bisericii, astăzi

Misiunea se face astăzi într-o societate secularizantă, laicistă, postmodernă, fragmentată și dinamică din punctul de vedere al migrațiilor, manifestând tendințele unei o rupturi între om și Dumnezeu, dar și a unei rupturi a omului cu sine însuși. În locul lui homo sapiens, apare homo noeticus și homo ciberneticus. În special tehnologia și științele pun probleme esențiale cărora Biserica trebuie să le răspundă.

Așa cum Fiul este trimis de Tatăl în lume, omul este trimis de Dumnezeu să arate și să mărturisească vestea cea bună a Evangheliei. Conținutul predicii misionare este cuvântul vieții spre Viață. Conștiința misionară și conștiința de jertfă a preotului și a credincioșilor este foarte importantă, pentru că misiunea înseamnă, în primul rând, dăruirea lui Hristos prin dăruire de sine.

4. Misiunea prin Scriptură

Astăzi, misiunea Bisericii are în vedere, într-un context pluriconfesional și multietnic, păstrarea identității confesionale, dar, în același timp, și apărarea identității creștine în fața provocărilor secularismului militant, ale extremismului islamic și ale relativismului promovat de noile mișcări religioase. Provocările vin din interiorul și exteriorul Bisericii, ceea ce duce la necesitatea unei noi paradigme misiologice. Soluția este centralitatea lui Hristos prin Scriptură, adică redescoperirea Sfintei Scripturi, prin iubirea arătată față de ea, dar chiar prin iubirea Scripturii. Importanța cunoașterii Scripturilor rămâne un lucru foarte important, clericii având datoria de a o explica, iar creștinii de a se familiariza cu textul ei.

5. Misiunea prin viața creștină

Biserica face misiune prin viața creștină. Prin adecvarea vieții creștine la chemarea lui Hristos ea afirmă adevărul credinței. Din această perspectivă, este important de remarcat faptul că laicitatea se referă la statul laic sau neutru, dar nu afectează viața și adevărul Bisericii. Însă este nevoie ca Biserica să dea mărturie în societatea laică, pentru că aceasta are nevoie de lumina credinței, principiile liberale fiindu-i insuficiente spre a evita patologiile rațiunii.

Viața creștină, ca misiune, este importantă deja de la nivelul familiei. Căsătoria este chemată să mărturisească faptul că toate actele omului mărturisesc dimensiunea simbolică, tainică, mistică. Viața omului și viața de familie apar, astfel, prin asceză și transfigurare, ca participare la viața lui Hristos. De aceea e nevoie ca tinerii să cunoască dimensiunea transfiguratoare a vieții spirituale și mântuitoare, prezente în toate actele omului, chiar în cele mai intime.

De o atenție deosebită trebuie să se bucure misiunea în rândul tinerilor, acțiune care se poate face prin îmbinarea eforturilor familiei, Bisericii și școlii.

6. Misiunea prin Parohie

Biserica este laos tou Theou, popor al lui Dumnezeu, popor care crede în Evanghelie. Comunitatea Bisericii este adevăratul popor al lui Dumnezeu și ea se manifestă în primul rând la nivelul parohiei. Parohia este și topos-ul (locul) și tropos-ul (modul de viață), în care experiența întâlnirii cu Hristos este plenară. Comunitatea parohială este elementul fundamental al misiunii creștine. Parohia este centru al pedagogiei eclesiale a persoanei, aici se poate face o „pastorație pe nume”, fiindcă fiecare om contează în calitate de persoană unică.

Laicii nu sunt doar asistenți, ci coparticipanți, împreună cu preotul, la Sfânta Liturghie, la Sfintele Taine, ca și la misiunea Bisericii. Conștiința eclesială este nevoie să fie prezentă în conștiința personală, pentru a exclude individualismul și fragmentarismul eclezial.

7. Misiunea prin mănăstire

Muntele Athos a reprezentat întotdeauna un reper de spiritualitate și un izvor de reînnoire spirituală a mănăstirilor românești. Există până astăzi în spațiul românesc mănăstiri care, sub influența providențială a viețuitorilor lor s-au revigorat spiritual și cultural. Exemplele de acest gen arată dubla vocație a mănăstirii: sfințitoare și educativă.

8. Misiunea prin cultură

Este mare nevoie ca Biserica să fie prezentă în dialogul cu cultura contemporană. Apelul la argumente este foarte important în misiunea Bisericii, de aceea rațiunea este chemată să participe, alături de celelalte mijloace, la vestirea chemării lui Hristos. Apologia trebuie însă să-și recunoască limitele, fiindcă ea poate aduce argumente, dar nu poate oferi darul credinței. Credința are însă nevoie de argumente pentru a nu fi acuzată de absurditate și iraționalitate. Astfel, cultura este chemată să participe la misiunea Bisericii lui Hristos.

9. Misiunea prin muzică și prin artă

Misiunea pastorală prin muzică poate fi astăzi argumentată și justificată prin recursul la Scriptură, la Tradiția patristică și la cea liturgică. Funcțiile doxologică, sfințitoare și harismatică ale imnelor bisericești au o valoare mult mai semnificativă decât funcția estetică.

Viața parohială poate fi dinamizată prin muzică. Este important ca un cât mai mare număr de credincioși să participe activ la cântarea în biserică. Muzica bisericească autentică se păstrează mai ales în mediul monahal. Este importantă, și din punct de vedere muzical, o conlucrare mai susținută între mănăstire și parohie, în vederea fixării muzicii bisericești autentice și în parohiile urbane sau rurale.

Misiunea prin artă se realizează în special prin promovarea unei arte autentice și prin evitarea kitsch-ului.

10. Misiunea prin luciditate autocritică

De asemenea, atunci când este cazul, reprezentanții Bisericii implicați în lucrarea pastoral-misionară trebuie să facă o analiză critică a propriei activități, pentru a găsi resurse proaspete, credibile, în misiunea pe care Biserica are în noul context postmodern. Prin reprezentanții ei, Biserica instituționalizată pare a fi renunțat la dialogul cu intelectualii, unii dintre aceștia păstrând distanță față de aceasta. Există și impresia unei Biserici care îndeplinește mai mult o funcție estetică, în momentele principale din viața unui om (botez, cununie, înmormântare). Biserica instituționalizată are o retorică impecabilă, dar adeseori dă impresia că nu mai este conectată la problemele reale ale vieții.

De aceea, pentru o misiune credibilă, este nevoie de o privire lucidă, reflexivă, asupra propriei identități: ce trebuie să fie și ce este acum Biserica.

*

Participanţii la simpozion şi-au manifestat speranța că eforturile lor vor contribui la conștientizarea misiunii pe care – plecând de la exemplele marilor păstori de suflete și ținând seama de contextul postmodern actual – parohia și mănăstirea, prin fiecare credincios: mirean, cleric sau monah, este nevoie să și-o asume cu realism și să o trăiască în Duhul Sfânt.