'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Părintele Zaharia Zaharou a devenit în ultima vreme o prezență vie tot mai des întâlnită la sinaxele monahale, conferințele preoțești și întâlnirile duhovnicești organizate în țara noastră. Invitat de diferiți ierarhi să conferențieze în fața monahilor, preoților, teologilor, profesorilor de religie și a tuturor celor ce doresc să se împărtășească din experiența sa duhovnicească, părintele Zaharia ne-a descoperit o inimă purtătoare a dragostei și a cunoașterii dăruite de Duhul Sfânt, o inimă care a apucat-o pe calea lui Hristos în urma întâlnirii providențiale pe care a avut-o la vârsta de douăzeci de ani cu fericitul stareț Sofronie Saharov, fiul duhovnicesc al Sfântului Siluan Athonitul.

Cartea de faţă s-a născut în urma conferinţelor intitulate „Darul mai presus de fire al preoției” și „Tainele Bisericii – mijloc de zidire a templului lui Dumnezeu în noi”, respectiv a dialogurilor purtate la mănăstirile Crișan și Prislop de către părintele Zaharia, între 5 și 7 noiembrie 2014, cu preoți, profesori de religie, monahi, monahii și credincioși din Episcopia Devei și Hunedoarei. Tipărit de curând la Deva, cu binecuvântarea Preasfințitului Gurie Georgiu, volumul devine a cincea carte a părintelui Zaharia publicată până acum în limba română[1].

Din bogăția ideilor prezentate doresc să semnalez două pentru că discută chestiuni actuale care frământă în mod deosebit viața noastră socială și eclesială în această perioadă. Una dintre aceste idei este cea care pune în dezbatere criza mondială pe care o traversăm, care ne descoperă că pretutindeni e multă suferință și durere. Părintele Zaharia spune despre această stare a lumii contemporane că „nu este pentru noi decât o provocare, ca să înțelegem și mai limpede că nu există altă cale decât aceea a Crucii lui Hristos”. De aceea, ne încurajează „să cercetăm mai adânc taina vieții lui Hristos ca să-l cunoaștem pe El și puterea învierii Lui” (p.36). O altă idee actuală pune în lumină misiunea Bisericii astăzi. Arhimandritul atrage atenția că cea mai bună cale de evanghelizare „este ca noi înșine, slujitorii altarului, să fim cu adevărat martorii Crucii și ai Învierii lui Hristos, să purtăm în noi harul care a izvorât din Crucea și Învierea Domnului. [...] Nu ne putem aștepta ca oamenii să primească de la noi ceea ce noi înșine nu am dobândit, mai întâi, de la Dumnezeu. [...] Preotul nu este doar un executant mecanic al Tainelor, ci este cel care, prin pocăința sa personală, intră în prezența lui Dumnezeu, și, ieșind de la această întâlnire plină de har, află gătite în inima sa cuvintele dumnezeiești, pe care le împărtășește apoi turmei sale” (p.107-108).

Conferinţele și dialogurile publicate mustesc de harul unei teologii vii care se înrădăcinează în experienţa duhovnicească a părinţilor spirituali ai autorului, fiind cuvinte „cu putere multă” ce pătrund adânc în cugetul şi în inima cititorului. Ca şi oarecând cuvintele Mântuitorului, ale Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi, rostirile părintelui Zaharia se adresează tuturor celor ce se apropie de ele cu credinţă şi cu dragoste, indiferent de statutul lor în Biserică și în societate sau de nivelul lor cultural, dar mai important, acestea devin o hrană duhovnicească neperisabilă, ceea ce certifică încă o dată puterea ethos-ului ortodox şi autenticitatea neîntreruptă a Tradiţiei bisericești care trece de la o generaţie la alta. Părintele Zaharia devine astfel un adevărat apostol, întrucât scrierile sale sunt dovada acelei însuflări născute din comuniunea cu Hristos cel înviat.

---

[1] Arhimandrit Zaharia Zaharou, Hristos, Calea vieţii noastre, darurile teologiei Arhimandritului Sofronie, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003; Idem, Lărgiţi şi voi inimile voastre! (2 Corinteni 6:13). Lărgirea inimii în teologia Sfântului Siluan Athonitul şi a Stareţului Sofronie de la Essex, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2009; Idem, Merinde pentru monahi, Ed. Nicodim Caligraful, Sf. Mănăstire Putna, 2012; Idem, Omul cel tainic al inimii (1 Petru 3,4), Ed. Basilica, 2014; Idem, Răscumpărând vremea (Efeseni 5,16), Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2014.