--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Octombrie 2015, nr. 10 (306), an XXVI (serie nouă)
Aniversare
--- pagina: 3

Părintele Profesor Nicu Moldoveanu la 75 de ani

de Pr. Vasile Stanciu

Toate vârstele sunt binecuvântate de Dumnezeu şi în toate Dumnezeu Și-a pus harul: vârsta copilăriei - cu zburdălniciile ei inocente, dar în care se plămădeşte personalitatea fiecărui om, prin pecetea celor şapte ani de-acasă -, cea a adolescenţei, cu întrebări fără răspuns şi cu un noian de taine indescifrabile, dar în care Dumnezeu sădeşte conştiinţa prezenţei Sale în fiecare făptură omenească -, cea a tinereţii - în care ai dori să răstorni lumea, dar pe care ai dori să o şi îmbrăţişezi, şi în care sentimentul iubirii îşi revarsă năvalnicu-i altruism -, cea a maturităţii - în care înţelepciunea se îmbrăţişează cu entuziasmul şi în care te bucuri şi suferi în acelaşi timp şi găseşti resorturile sufleteşti de a o lua de la capăt, şi în care egoismul lasă loc altruismului, conştient fiind că nu trăieşti doar pentru tine, ci mai ales pentru alţii -, şi, în final, vârsta celor cu tâmple albe - în care te bucuri de darul lui Dumnezeu mai mult ca oricând şi în care simţi să fiecare clipă, fiecare zi, fiecare an din viaţa ta este un semn al iubirii lui Dumnezeu.

În viaţă, Dumnezeu îţi scoate în cale oameni providenţiali, prin care poţi deveni şi tu un om providenţial pentru alţii. Aceştia sunt adevăratele modele, care ţi-au marcat mersul prin viaţă şi pe care nu poţi să-i uiţi niciodată. Aceştia sunt dascălii de vocaţie, care se mistuie pe ei înşişi pentru a-i lumina pe ucenici. Fericit este ucenicul care a avut parte de un maestru, fie el monah, dascăl, medic, artist, sau simplu agricultor! Părintele Nicu Moldoveanu face parte din galeria marilor maeştri, care au ştiut să-şi crească ucenici. L-am omagiat şi la 60 de ani, şi la 65, iar apoi la 70 de ani, prin publicarea unui volum de excepţie, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi prin manifestări omagiale, atât la Cluj cât şi la Bucureşti. Şi dorim să-l omagiem nu doar din cinci în cinci ani, ci la fiecare dată de 20 octombrie, când iubitul nostru profesor a văzut lumina zilei într-o localitate din Bărăgan, Scânteia, judeţul Ialomiţa, din părinţii Grigore şi Ioana. După studii la Şcoala generală din satul natal, apoi la Seminarul Teologic din Bucureşti, tânărul Nicu Moldoveanu urmează cursurile universitare la Institutul Teologic din Bucureşti, unde îl va avea ca profesor de muzică bisericească pe marele compozitor, dirijor şi pedagog muzical Nicolae Lungu, sub îndrumarea căruia îşi va alcătui şi susţine teza de doctorat, intitulată Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română – Manuscrise muzicale vechi bizantine din România (greceşti, româneşti şi româno-greceşti) până la începutul secolului al XIX-lea, lucrare ştiinţifică de referinţă pentru istoriografia şi bizantinologia muzicală românească. Această teză de doctorat, prima în specialitatea Muzica bisericească şi Ritual din învăţământul teologic academic, va reprezenta doar startul unui traseu muzical cu totul excepţional al tânărului asistent de atunci, al profesorului Nicolae Lungu, iar mai târziu, din anul 1976 şi până la pensionarea din anul 2010, urmaşul incontestabil al marelui muzician la Institutul Teologic Universitar, şi mai apoi Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul, din Bucureşti.

În activitatea sa, Părintele Profesor Nicu Moldoveanu s-a axat pe trei coordonate: cea didactică, muzicologică şi de creaţie.

1. Profesorul

Părintele Nicu Moldoveanu este un profesor de vocaţie, calitate pe care a moştenit-o de la înaintaşul său la catedră. Muzica bisericească este o disciplină eminamente practică şi necesită mult exerciţiu individual. Or, predarea muzicii în sine presupune o metodă atractivă, care să-i ajute pe studenţi să-şi însuşească minime cunoştinţe cu tragere de inimă. Acest lucru l-a făcut Părintele Nicu Moldoveanu. Orele de predare erau aşteptate şi gustate de către studenţi, iar munca lor era răsplătită cu multă generozitate.

Un alt element de continuitate pe care l-a realizat părintele Nicu Moldoveanu a fost acela de a da consistenţă şi sens demersurilor înaintaşului său cu privire la uniformizarea cântărilor bisericeşti. A reuşit să diortosească şi apoi să retipărească toată gama de cântări bisericeşti necesară în buna desfăşurare a slujbelor, iar în ceea ce priveşte cântarea corală nu doar a alcătuit şi tipărit antologii corale, dar a instruit corul Facultăţii de Teologie din Bucureşti în cele mai mici detalii interpretative, în aşa fel încât acest cor ajunsese unul de referinţă în spaţiul ortodox românesc.

Tot de componenta didactică a părintelui Nicu Moldoveanu ţine şi grija dânsului de a-şi consolida catedra prin ucenici de probitate profesională şi morală. Cei patru discipoli, pe care i-a lăsat să conducă destinele muzicii bisericeşti în instituţia academică de la Bucureşti, îşi fac datoria cu aceeaşi dăruire pe care le-a insuflat-o mentorul lor.

2. Bizantinolog şi muzicolog

Părintele Nicu Moldoveanu este unul dintre cei mai apreciaţi şi recunoscuţi bizantinologi şi muzicologi contemporani. Şcoala românească de bizantinologie muzicală, ctitorită de adevăraţi savanţi, precum Pr. Ioan D. Petrescu-Visarion, George Breazul, Gheorghe Ciobanu, Arhid. Grigore Panţiru, Titus Moisescu, Arhid. Sebastian Barbu-Bucur ş.a., şi-a îmbogăţit considerabil numărul de specialişti în muzică bisericească, prin doctoranzii formaţi la Şcoala doctorală coordonată la nivel naţional de părintele Nicu Moldoveanu. Dacă am aminti doar ultimele două lucrări fundamentale, Istoria Muzicii Bisericeşti la Românişi Dicţionar de Muzică Bisericească Românească,sau monografia dedicată lui Nicolae Lungu, alcătuite de sărbătoritul nostru, ar fi suficient pentru a marca puternica personalitate manifestată în domeniul istoriografiei muzicale de tradiţie bizantină din România.

3. Compozitor

Compoziţiile de muzică bisericească ale părintelui Nicu Moldoveanu se încadrează stilistic în tradiţia cântării de strană din Biserica noastră, ceea ce reprezintă şi un act de continuitate, dar şi unul de noutate. Compoziţia în stil bisericesc, atât de mult agreată şi îndrăgită de părintele Nicu Moldoveanu, îl defineşte ca pe unul dintre cei mai importanţi compozitori ai genului, care a surprins frumuseţea, delicateţea, profunzimea şi spiritul de rugăciune şi reculegere ce se degajă din etosul cântărilor noastre de strană. Fără această capacitate de creator şi compozitor n-ar fi fost posibilă munca de reeditare, diortosire şi completare a principalelor volume de muzică bisericească, precum: Cântările Sfintei Liturghii, Cântări la Taine şi Ierurgii, Anastasimatarul uniformizat, Prohodul Domnului, Noul Idiomelar, Cântările Triodului şi ale Penticostarului, iar mai recent apariţia volumului ce cuprinde Polielee, Mărimuri şi Tropare la Praznice Împărăteşti şi la Sfinţii Mari, Slujba înmormântării preoţilor şi a diaconilor de mir, Slujba Sfântului Ghelasie de la Râmeţ, Slujba Sfinţilor Martiri Brâncoveni etc.[1]

Aici amintim şi cele două Sfinte Liturghii pentru cor mixt, gl. I şi gl. VII, lucrări de o rară frumuseţe, în care autorul surprinde în modul cel mai autentic cu putinţă resorturile cântării psaltice tradiţionale, înspre o abordare polifonică de calitate.

Iată doar câteva gânduri pe care am dorit să le aşternem în scris, acum când iubitul nostru profesor împlineşte frumoasa şi binecuvântata vârstă de 75 de ani. Aşa după cum îl cunoaştem, a rămas acelaşi inimos şi generos părinte faţă de ucenicii săi, ucenici care la ceas de sărbătoare îşi îmbrăţişează cu dragoste şi recunoştinţă mentorul.

La mulţi, fericiţi şi binecuvântaţi ani, Părinte Profesor!



[1] A se vedea pe larg activitatea sa de creaţie în Dicţionar de muzică bisericească românească, Editura Basilica, Bucureşti, 2013, pp. 547-554.