'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Istoria Transilvaniei a fost, încă din Evul Mediu, una mozaicată, ce a presupus interferenţa mai multor naţiuni, culturi şi confesiuni. Între acestea, Ortodoxia şi Luteranismul au ocupat un loc aparte. În ciuda importanţei celor două şi a fructuosului dialog ce a existat între ele, despre aceste aspecte s-a vorbit destul de puţin în cercetarea istoriografică mai veche sau mai nouă.

În acest context, apariţia amplei monografii intitulate: Ortodoxie şi Luteranism în Transilvania între Revoluţia paşoptistă şi Marea Unire – evoluţie istorică şi relaţii confesionale, la bază teza de doctorat în istorie a domnului Mircea-Gheorghe Abrudan, o cercetare aproape, dacă nu chiar exhaustivă dedicată acestui subiect, este una binevenită[1]. Dotat cu acribia cercetătorului istoric, bun cunoscător al limbii germane gotice şi, în acelaşi timp, competent şi în chestiuni de teologie, autorul oferă atât o privire panoramică asupra acestor relaţii, cât şi informaţii detaliate cu privire la evoluţia lor în diferite perioade de timp.

Lucrarea beneficiază de un cuvânt de binecuvântare semnat de către Înaltpreasfinţitul Laurenţiu al Sibiului (pp. 9-11), care apreciază cu precădere contribuţiile aduse de autor în privinţa unor aspecte ce ţin de istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania, de relaţia acesteia cu mediul săsesc şi modul în care creionează el portretul Sfântului Ierarh Andrei Şaguna[2] şi de prefaţa domnului profesor Nicolae Bocşan (pp. 15-25), care constată că:

"Fără îndoială, cartea lui Mircea-Gheorghe Abrudan constituie un reviriment în cercetarea biografiei şi a operei Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, mitropolitul Transilvaniei, contribuind cu noi informaţii şi interpretări în raport cu ceea ce s-a scris până acum. Subliniind caracterul central-european al arhiereului român, autorul a reafirmat importanţa şi valoarea istoriei comparate a bisericilor, necesitatea reînnoirii continue a bazei documentare şi abordarea ei într-un context mai larg decât cel local"[3].

Cercetarea propriu-zisă este structurată în patru mari capitole, segmentate la rândul lor în mai multe subunităţi. Partea introductivă (pp. 37-118) conţine pe lângă analiza critică a bibliografiei, prezentarea stadiului de cercetare al temei şi delimitările de natură metodologică, câteva aspecte privitoare la istoria celor două Biserici, cea Ortodoxă şi cea Luterană. Cea de-a doua parte (pp. 119-453), conţine informaţii detaliate cu privire la statutul Bisericii Ortodoxe din Transilvania şi Ungaria în perioada şaguniană (autorul insistând aici asupra impactului pe care l-au avut evenimente precum revoluţia de la 1848 asupra Bisericii, asupra operei şi moştenirii şaguniene şi asupra relaţiilor acestuia cu liderii celeilalte instituţii eclesiastice pomenite).

Cel de-al treilea capitol (pp. 454-613) este dedicat apoi relaţiilor dintre cele două confesiuni în perioada 1848-1914. Dacă în partea anterioară, Mircea-Gheorghe Abrudan a insistat doar asupra relaţiilor conducătorului instituţiei româneşti cu omologii din cealaltă, aici insistă asupra modului în care se dezvoltă aceste relaţii la nivel instituţional, prezentând aspecte legate de titulatură şi jurisdicţie, organizare administrativă, demografie sau publicistică.

Ultima parte a lucrării (pp. 614-764) este dedicată lucrărilor cu valoare legislativă din perioada analizată. Autorul analizează principalele documente din acest areal emise în perioada cercetată şi arată care au fost sursele care au stat la baza gândirii sinodale a mitropolitului Andrei Şaguna.

Cercetarea amplă, bine documentată, întocmită cu meticulozitate şi scrisă într-un stil plăcut, se constituie într-o lucrare valoroasă şi utilă atât pentru mediul istoriografic cât şi pentru cel teologic. Apreciind bogatul element de noutate şi contribuţiile pe care Mircea Abrudan le aduce în analiza relaţiilor dintre cele două mari confesiuni ale Ardealului în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima parte a secolului XX, nu putem decât să îl felicităm pe autor şi să recomandăm cititorilor dornici să pătrundă în universul dinamic al relaţiilor interconfesionale din spaţiul transilvănean să se delecteze cu lectura ei.

---

[1] De altfel, ea a fost deja remarcată de către comunitatea specialiştilor, cf. Nicolae Bocşan, "Mircea-Gheorghe Abrudan, Ortodoxie şi Luteranism în Transilvania între Revoluţia paşoptistă şi Marea Unire – evoluţie istorică şi relaţii confesionale", în Transylvanian Review, XXIV (2015), No. 3, pp. 149-151.

[2] "Tânărul autor ne surprinde, în mod fericit, nu mai puţin prin capitolele dedicate istoriografiei Bisericii Ortodoxe din Transilvania în Epoca Modernă şi biografiei culturale a mitropolitului (Andrei Şaguna, n.n.), cât, mai ales, prin cele axate asupra relaţiilor mediului român cu mediul social-politic săsesc concitadin şi cu liderii de seamă ai Bisericii Evanghelice săseşti din Transilvania, capitole ce ilustrează în chip plenar înălţimea vocaţiei sacerdotale, marea capacitate de dialog, ascuţitul spirit diplomatic, înalta statură politică şi ampla viziune culturală, pe scurt, orizontul creştin şi european al Sfântului Ierarh Andrei Şaguna", Laurenţiu Streza, "Cuvânt de binecuvântare", în Mircea-Gheorghe Abrudan, Ortodoxie şi Luteranism în Transilvania între Revoluţia paşoptistă şi Marea Unire – evoluţie istorică şi relaţii confesionale, Editura Andreiana / Presa Universitară Clujeană, Sibiu / Cluj-Napoca, 2015, p. 10.

[3] Nicolae Bocşan, "Prefaţă", în Mircea-Gheorghe Abrudan, Ortodoxie şi Luteranism în Transilvania între Revoluţia paşoptistă şi Marea Unire – evoluţie istorică şi relaţii confesionale, Editura Andreiana / Presa Universitară Clujeană, Sibiu / Cluj-Napoca, 2015, p. 24.