'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

În dimineaţa zilei de 16 ianuarie a acestui an, călugărul benedictin Alain Thierson din En Calcat (Franţa) şi-a început călătoria înspre ceruri. Celor mai mulţi dintre cititori numele lui nu le spune nimic. Fratele Alain, aşa cum era el cunoscut (şi cum l-am cunoscut şi eu, cu puţin timp înainte de plecarea sa dintre noi), a fost însă, un om de o mare nobleţe sufletească şi un mare iubitor al Ortodoxiei româneşti şi al Înaltpreasfinţitului Andrei.

Începând cu anul 1993, între abaţia pomenită şi Arhiepiscopia Alba-Iuliei s-a stabilit o frumoasă legătură, cea dintâi trimiţând de atunci aproape anual câte doi studenţi pentru a petrece un sejur acolo şi a cunoaşte spiritualitatea apuseană în matricea ei genuină (după mutarea IPS Andrei la Cluj, studenţii clujeni au fost cei care au beneficiat de acest lucru)[1], iar cea din urmă efectuând adesea vizite fraterne în România, cu scopul de a-i întâlni pe fraţii Ortodocşi şi de a le cunoaşte obiceiurile şi modul de viaţă[2]. Unul dintre cei care au susţinut această frumoasă legătură a fost fratele Alain.

Născut în data de 12 octombrie 1935, intrat ca frate în mănăstirea de la Toumiline din Maroc[3] (aparţinătoare celei din En Calcat), unde a şi fost călugărit la data de 24 ianuarie 1959, dânsul a cunoscut diferite modalităţi de manifestare ale spiritualităţii, în spaţii culturale diferite. În urma desfiinţării mănăstirii de care aparţinea, s-a mutat pentru o vreme la Bouake unde cunoştinţele medicale dobândite în Maroc (unde a absolvit şcoala de asistenţi medicali), i-au slujit în înfiinţarea unui dispensar, de a cărui utilitate s-au bucurat atât călugării, cât şi locuitorii zonei, după cum mi-a mărturisit, iar apoi, în cel de-al şaptelea deceniu al secolului trecut, s-a întors în Franţa.

Înspre finele anilor '90, fratele Alain a devenit student al Institutului Teologic Ortodox de la Saint Serge din Paris. Aici a cunoscut îndeaproape Ortodoxia şi pe părinţii Placide Deseille şi Boris Bobrinskoy (cel din urmă i-a fost şi coordonator al tezei de licenţă), pe care, i-a îndrăgit foarte mult. Tot atunci, prin intermediul relaţiilor existente între Înaltpreasfinţitul Andrei al Alba-Iuliei şi abaţia lui, a ajuns să cunoască latura practică a acestei Ortodoxii, efectuând mai multe vizite în România. Într-una din ele a însoţit o delegaţie de novici ai congregaţiei de Subiaco la Lupşa, unde aceştia au petrecut aproape trei luni, luând contact direct cu spaţiul răsăritean. Aşa a ajuns să se îndrăgostească de Ortodoxia Românească. Când l-am cunoscut, mi-a mărturisit cu lacrimi în ochi această dragoste sinceră, dublată de respectul pentru fostul arhipăstor al Alba-Iuliei, al cărui zel misionar îl considera inegalabil.

Întâmplător sau nu, a fost înmormântat în prima zi a săptămânii de rugăciune ecumenică pentru unitatea creştină, pe care a propovăduit-o şi în favoarea căreia a militat întreaga lui viaţă. Începând cu data de 16 ianuarie a anului 2016, Ortodoxia românească a pierdut un mare prieten şi susţinător al ei din abaţia benedictină din En Calcat şi din spaţiul francez, dar a câştigat un militant al acestei cauze în ceruri.

Dumnezeu să îl odihnească! Veşnică să îi fie amintirea!

---

[1] Pentru mai multe detalii cu privire la această colaborare, a se vedea: Maxim MORARIU, ,,Abaţia din En Calcat şi Ortodoxia românească – secretele unei colaborări trainice. Interviu cu părintele Andre-Jean, abate emerit", în rev. Tabor, anul IX, nr. 12, Decembrie, Cluj-Napoca, 2015, pp. 89-92.

[2] O parte dintre ele au fost apoi imortalizate în paginile periodicului abaţiei, Présence d'En Calcat. A se vedea: Père ANDRE-JEAN, ,,Visite en Roumanie, juin 2010", dans rev. Présence d'En Calcat, no. 188, Septembre, En Calcat, 2010, pp. 21-24; Idem, ,,Une visite en Roumanie", dans rev. Présence d'En Calcat, no. 141, Decembre, En Calcat, 1998, pp. 1-2; Frère ALAIN, ,,Notes de Voyage", dans rev. Présence d'En Calcat, no. 141, Décembre, En Calcat, 1998, pp. 3-11; Frère DANIEL, Frère EMANUEL, ,,Echages fraternels, séjour en Romanie", dans rev. Présence d'En Calcat, no. 149, Décembre, En Calcat, 2000, pp. 39-44.

[3] Abaţia din En Calcat, fondată înspre finalul secolului al XIX-lea şi recunoscută ca abaţie în anul 1892 a fondat la rândul ei abaţii la Tournaille, Toumiline, Dzobegan şi Bouake. Cea din spaţiul marocan care, în deceniul al şaselea al secolului trecut, în perioada în care fratele Alain şi-a început noviciatul, reuşea să reunească anual personalităţi de prim rang ale spiritualităţii franceze şi nu numai, precum Emanuel Levinas, a fost însă desfiinţată înspre finele deceniului, din mai multe motive, monahii având de ales între întoarcerea în Franţa sau mutarea într-una din celelalte abaţii africane. Aşa a ajuns fratele Alain Thierson să devină pentru o vreme vieţuitor al mănăstirii din Bouake, în Coasta de Fildeş.