'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

„A iubi nu înseamnă a te privi unul pe celălalt,

ci a privi împreună în aceeași direcție.”

Antoine de Saint Exupery, Terre des hommes

Alături de credința în Dumnezeu, de respectul pentru înaintași sau pentru instituția școlii, în mișcarea de dizolvare a valorilor tradiționale se află prinsă astăzi și familia. Ceea ce era odinioară un loc privilegiat al lucrării mântuirii, sau cel puțin un spațiu al ocrotirii și al împlinirii, a ajuns să fie văzut acum ca o formă de alienare și de perpetuare a unor mecanisme de dominație ascunse, nelegitime și mutilante (a bărbaților asupra femeilor, a părinților asupra copiilor etc.). Rata divorțurilor, înmulțirea familiilor monoparentale, banalizarea uniunilor de tip contractual („libere”), refuzul procreației, revolta copiilor împotriva autorității părinților sunt doar câteva dintre cele mai vizibile semne ale acestei revoluții sociale și spirituale care se înfăptuiește sub ochii noștri. Consecințele ei sunt încă greu de estimat, dar fenomenul este numai în aparență surprinzător. Lucid privind lucrurile, la ce altceva ne-am fi putut aștepta? Dacă individul este măsura tuturor lucrurilor – una dintre presupozițiile fondatoare ale modernității occidentale –, și dacă nu există un imperativ mai înalt decât dreptul său de a-și defini și căuta fericirea după cum găsește de cuviință, atunci în numele a ce i s-ar putea cere efortul de a-și cenzura spontaneitatea, de a-și lega pe viață libertatea de imprevizibilul unei alte libertăți sau de a se sacrifica în vreun fel pentru altcineva?

Contribuțiile adunate în acest volum editat de pr. prof. Nicu Dumitrașcu și publicat de prestigioasa editură britanică Bloomsbury T&T Clark sunt rezultatul unui simpozion internațional care s-a ținut la Oradea în toamna anului 2011. În marea lor majoritate, ele explorează condiția familiei creștine pe toată întinderea gamei care merge de la înaltul principiilor până la adesea mult mai prozaicul (sau dramaticul) situației de fapt. După introducerea semnată de pr. John McGuckin, trei eseuri se apleacă asupra idealului așa cum apare el descris în Noul Testament sau în canoanele Bisericii.Daniel Ayuch analizează pasajele despre familie din Evangheliile sinoptice, în special cele de la Sfântul Matei și Sfântul Luca. Mato Zovkić identifică un adevărat îndrumar conjugal în epistolele Sfântului Apostol Pavel, descris pe fundalul societății greco-romane. Elena Giannakopoulou expune felul în care corpus-ul canonic al Bisericii Ortodoxe definește familia creștină, și atrage atenția asupra unor puncte în care legislația statului grec modern s-a distanțat de el. Pablo Argárate face în continuare o incursiune în istoria Bisericii din veacul al IV-lea și oferă câteva „întrezăriri (glimpses)” în viața unei familii din Capadocia, anume cea a Sfântului Grigorie de Nazianz. Problemele familiei creștine, așa cum se reflectă în canoanele Sfântul Vasile cel Mare, sunt discutate de pr. Viorel Sava.

Volumul cuprinde apoi o serie de perspective sistematice multiconfesionale. José Villar oferă viziunea Bisericii Romano-Catolice asupra căsătoriei. Aceeași temă, dar din perspectiva căsătoriilor mixte, este abordată de Przemyslaw Kantyka. Piotr Kopiec propune o comparație între concepțiile catolică și luterană asupra căsătoriei. Margriet Gosker aduce punctul de vedere al tradiției protestante asupra familiei, în vreme ce pr. Marian Vîlciu expune felul în care teologia ortodoxă privește Taina Nunții.

Un alt grup consistent de eseuri este consacrat situațiilor din teren, și felului în care pastorala diverselor confesiuni creștine încearcă să le iasă în întâmpinare. Pr. Nicu Dumitraşcu se apleacă asupra provocărilor pe care societatea modernă le-a adus la adresa familiei ortodoxe tradiționale. Pr. Bassam Nassif abordează problema căsătoriilor interconfesionale în Biserica Ortodoxă Antiohiană. Situația familiei creștine dintr-o țară majoritar catolică (Franța) și una majoritar luterană (Finlanda) este discutată de Michel Cozic și Gunnar af Hällström. Pr. Ştefan Florea adaugă la această listă câteva reflecții despre cazul ortodox. Thomas Knieps-Port le Roi propune o analiză a felului în care, în teologia catolică contemporană, familia a devenit, din obiect al purtării de grijă, parte activă în redefinirea pastoralei familiale. María Ágústsdóttir explorează, în fine, rădăcinile biblice ale artei de a fi părinte, în vreme ce Dana Hanesová se oprește asupra dificultăților educării copiilor în vremurile noastre.

Este greu de făcut dreptate acestei cărți în doar câteva paragrafe. Cu siguranță, toți cei preocupați să înțeleagă situația familiei creștine contemporane și să identifice soluții la criza pe care ea o traversează vor ieși câștigați de pe urma parcurgerii ei. Cartea reprezintă, pe de altă parte, și o contribuție prin care teologia ortodoxă românească își face astăzi auzită vocea în lume într-un mod dintre cele mai onorante cu putință.