--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Februarie 2016, nr. 2 (310), an XXVII (serie nouă)
Recenzie
--- pagina: 12

Virgil Gheorghiu, Hristos în Liban. De la Moise la palestinieni, traducere din limba franceză de Valentin Vesa, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, 181 p.

de Mircea-Gheorghe Abrudan

Asistăm neputincioși de câțiva ani la exodul masiv al creștinilor din Orientul Mijlociu spre țările Europei în dorința și speranța de a scăpa de suferința grea și încercările mucenicești la care sunt supuși de diferite mișcări, frății și organizații musulmane radicale care și-au propus instaurarea unor regimuri politice (teocratice) exclusiv musulmane în state precum Iraqul, Iranul, Afghanistanul, Egiptul sau Siria. Știrile care ne vorbesc despre uciderea sau distrugerea unor comunități creștine antice au devenit, din nefericire, o constantă în ultima vreme. Cu tristețe trebuie să recunoaștem că din punct de vedere politic, cu excepția unor apeluri la pace și luări de poziție ale unor parlamentari europeni, statele lumii civilizate din spațiul european și nord-american nu au prea făcut nimic concret pentru a stopa eradicarea creștinismului din aceste țări. Din păcate chiar și sursele care ne stau la îndemână pentru a ne informa și a cunoaște mai bine, mai detaliat sau în profunzime situația din aceste zone de conflict sunt aproape exclusiv reprezentate de canalele de știri ale mass-mediei occidentale. Astfel, apariția și existența unei cărți a cărei lectură captivantă descrie în amănunt situația de criză și de prigoană a creștinilor dintr-o țară a Orientului Mijlociu este o adevărată „mană cerească”, respectiv bibliografie obligatorie pentru cei interesați de trecutul, de prezentul și de soarta viitoare a confraților creștini din acest spațiu geopolitic nu foarte îndepărtat, ori volumul de față este o asemenea carte îmbrăcată într-o haină literară fermecătoare, care nu și-a pierdut savoarea prin traducerea românească, ci din contră denotă un limbaj românesc îngrijit și fluent, care-i face cinste traducătorului, în care descoperim un bun cunoscător al limbii române.

Autorul, pr. Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992), poet, jurnalist și romancier, stabilit în 1948 în Franța, este cunoscut la nivel mondial prin romanul de succes ora 25, publicat în 1950 și ecranizat de cinematografia americană prin rolul principal jucat de Anthony Quinn în 1967. Pr. Gheorghiu a scris un număr de aproximativ 40 de cărți în limba franceză, 19 fiind traduse până în prezent în românește. Atât prin scrierile autobiografice, cât și prin volumul de față autorul dovedește că a fost în chip cert un martor al secolului XX. „Hristos în Liban” este un „imn închinat suferinței și sacrificiului” creștinilor maroniți din Liban fiind un instrument bibliografic unic care ilustrează într-o manieră remarcabilă istoria crucificată și jertfelnică a maroniților, un ostrov creștin într-o mare musulmană. Geneza cărții a fost reprezentată de un sejur de opt luni, petrecut de autor în 1979, în timpul războiului civil libanez (1975-1990), într-o mănăstire din apropierea Beirutului. Plecând de la experiența personală dobândită în imediata apropiere a iureșului bombelor și atacurilor armate ale musulmanilor palestinieni îndreptate împotriva creștinilor libanezi, Virgil Gheorghiu a țesut cu măiestrie o carte care descrie martiriul maroniților de-a lungul veacurilor. Pornind de la o introspecție istorico-biblică a poporului maronit și a Libanului încă din vremea lui Moise, autorul restituie, pe baza unui material bibliografic variat extras din Sfânta Scriptură, din colecții documentare, din istoriografie și din memorialistică, parcursul istoric al unui popor creștin aflat în stare de jertfă cu perspectiva spre înviere încă de la încreștinarea sa. „Hristos în Liban” este o parte a comunității ucenicilor lui Hristos din Orientul Mijlociu, iar dacă astăzi creștinii din Liban se bucură de pace, cei din țările învecinate sau mai depărtate sunt în suferință și stare de răstignire. De aceea, constatarea dramatică a pr. Gheorghiu de acum o jumătate de veac rămâne actuală și ar trebui să devină pentru noi și pentru toate forurile competente mobilizatoare: „fiecare creștin, acolo, are o soră, un frate, un văr, un copil sau un tată care a murit apărându-și credința și libertatea. Ei sunt ca un trandafir între spini, iar dacă nu li se va întinde o mână de ajutor imediat, mâine toți vor fi nimiciți”.