--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2016, nr. 3 (311), an XXVII (serie nouă)
Cronica
--- pagina: 4

Clipe de căldură duhovnicească în îndepărtata şi friguroasa Scandinavie

de Arhid. Claudiu Ioan Grama

La începutul lunii octombrie a anului 2009, printr-un concurs de împrejurări fericit, am avut bucuria de a-l însoţi pe Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei pe atunci, în proaspăt înfiinţata Episcopie Ortodoxă Română a Europei de Nord. Îmi amintesc cu drag că invitaţia a fost lansată de către Preasfinţitul Părinte Macarie, pentru a participa la Sfânta Liturghie într-una din cele mai tinere parohii, înfiinţată tocmai în acel an.

Ca orice început, şi cel al parohiei „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfinţii Cuvioşi Daniil Sihastrul şi Paisie de la Neamţ” din Jönköping n-a fost unul uşor. Îmi amintesc că atunci am slujit Sfânta Liturghie într-o sală anexă a unei biserici luterane, un spaţiu suficient de mare, dar totuşi improvizat. În cadrul Liturghiei săvârşite în urmă cu mai bine de şase ani, au fost sfinţite şi Antimisele pentru parohiile şi mănăstirile Episcopiei Europei de Nord.

Ne-am întors atunci acasă bucuroşi, cu gândul că am întâlnit o comunitate unită, cu mulţi români plecaţi mai ales din Banatul Sârbesc, dar şi cu o umbră de tristeţe pentru faptul că nu aveau un loc al lor în care să se roage şi să-L slujească pe Dumnezeu. Îmi amintesc şi faptul că ÎPS Andrei le-a urat să-şi afle cât mai curând un loc care să le aparţină.

Au trecut abia mai bine de şase ani şi iată că Părintele Mitropolit Andrei a fost din nou invitat în Suedia, la aceeaşi comunitate de români din Jönköping, numai că, de data aceasta motivul era unul mult mai fericit. Cu mult efort, comunitatea din localitatea de pe malul Lacului Vättern, a reuşit să-şi achiziţioneze o biserică frumoasă, care urma să fie târnosită.

În prima zi a vizitei în Regatul Suediei, Mitropolitul Andrei, împreună cu Mitropolitul locului, Serafim, şi cu Episcopul locului, Macarie, au asistat la Sfânta Liturghie în biserica Ortodoxă Română din Sölvesborg, prima biserică românească ridicată din temelie în spaţiul scandinav. Aceasta a fost târnosită în data de 12 septembrie a anului trecut. Este o biserică de lemn, construită pe terenul generos, de 2500 metri pătraţi, cumpărat de către comunitatea românească. Ea este închinată „Sfinţilor Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni”.

Sâmbătă, 27 septembrie, fără a fi o zi de sărbătoare, biserica s-a dovedit a fi neîncăpătoare, în ea aflându-se credincioşi români dar şi câţiva suedezi convertiţi la Ortodoxie. În cuvântul său, Mitropolitul Andrei şi-a exprimat bucuria pe care a simţit-o văzând ce minunată biserică s-a construit acolo, spaţiul respectiv devenind un colţ cald şi curat de Românie, într-o Scandinavie îndepărtată şi rece, felicitând deopotrivă, ierarh, preot paroh şi credincioşi. În semn de apreciere, a conferit părintelui paroh Alin-Ioan Popa, distincţia „Crucea Arhiepiscopală”, dăruind totodată bisericii o Cruce de binecuvântare, un Liturghier şi un Ceaslov, iar credincioşilor prezenţi iconiţe cu Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni.

După alte câteva zeci de minute petrecute alături de credincioşii prezenţi, moment în care a fost lansat şi albumul dedicat Sfântului Locaş - album alcătuit de jurnalistul şi publicistul creştin Răzvan Bucuroiu -, ne-am îndreptat spre Jönköping, acolo unde eram aşteptaţi de părintele paroh, care ne-a întâmpinat cu multă bucurie dar şi cu satisfacţia împlinirii unui deziderat, care în urmă cu şase ani era doar o dorinţă arzândă.

În prag de seară, la ceas de lumină lină, într-un amurg liniştitor, într-un cartier rezidenţial de pe malul lacului Vättern, am ajuns în faţa unei biserici care era aşa cum ne aşteptam mai puţin să fie. Obişnuiţi să vedem biserici apusene mari, ne-am găsit în faţa unei vechi biserici de dimensiuni fireşti, construită în anii 1880-1881, în stil neo-gotic. Ne găseam parcă într-un basm al lui Andersen.

Odată intraţi în ea, mirosul de tămâie proaspăt arsă şi de ulei încins, dar mai ales iconostasul sculptat în lemn de cireş, într-un stil pur brâncovenesc, în care erau înrămate icoane bizantine, ne-a transpus din lumea basmului scandinav, într-o lume de poveste mioritică a lui Galaction.

A doua zi, la ora 9:30, cei trei ierarhi, ÎPS Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, ÎPS Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Centrale şi de Nord, şi PS Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, au fost întâmpinaţi la intrarea în curtea bisericii de soborul de slujitori veniţi din toată episcopia, dar şi de o mulţime de credincioşi de-ai locului şi nu numai. Am aflat că printre ei erau unii veniţi de la mii de kilometri depărtare, doar pentru a participa la acest minunat şi important eveniment. Întâmpinarea s-a făcut în mod tradiţional, în sunet de clopot, cu tineri îmbrăcaţi în costume populare, flori, pâine şi sare.

A urmat slujba de târnosire a bisericii, moment aşteptat de toţi cei prezenţi. S-a trecut uşor, în pace şi linişte prin fiecare din momentele ce fac parte din rânduială: înconjurarea bisericii, stropirea cu aghiasmă şi ungerea cu Sfântul şi Marele Mir, citirea Hrisovului, aşezarea lui şi a Sfintelor Moaşte în piciorul Sfintei Mese, aşezarea icoanelor celor patru evanghelişti în cele patru colţuri ale Sfintei Mese, pecetluirea şi îmbrăcarea acesteia, sfinţirea icoanelor şi stropirea cu Aghiasmă şi ungerea cu Sfântul şi Marele Mir a pereţilor interiori. Unii dintre cei prezenţi se aflau pentru întâia oară la un asemenea eveniment. Pe chipul fiecăruia se citea bucuria, entuziasmul, dar şi curiozitatea. Au asistat în linişte şi autorităţile locale, care chiar dacă nu au înţeles mare lucru din cele întâmplate, s-au declarat încântaţi de ceea ce puţinii români din parohia respectivă au reuşit să facă într-un timp atât de scurt.

A urmat apoi Sfânta Liturghie. După Evanghelie, Mitropolitul Andrei a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel trimis cu acest prilej, după care a rostit un scurt cuvânt de învăţătură, plecând de la pericopa evanghelică ce s-a citit, cea a fiului risipitor.

La momentul potrivit, la auzul cuvintelor „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-vă!”, foarte mulţi credincioşi s-au apropiat de potir, împărtăşindu-se cu Trupul şi Sângele Domnului, împlinind astfel chemarea şi demonstrând că şi acolo, departe de ţară, Hristos îi uneşte.

La finalul Liturghiei, ÎPS Andrei a oferit Preasfinţitului Macarie o bederniţă pe care era brodată icoana Maicii Domnului, Ocrotitoarea României, dar şi un epitrahil şi un omofor cu care să slujească românilor din peninsulă. Pentru toată truda depusă, părintelui paroh Ovidiu Teodor Băncilă, Mitropolitul Andrei i-a conferit distincţia „Crucea Arhiepiscopală”, oferind totodată pentru biserică o Cruce de binecuvântare, un Liturghier şi un Ceaslov, iar tuturor credincioşilor prezenţi, din partea Preafericitului părinte Patriarh Daniel, le-a oferit câte o iconiţă a Sfântului Antim Ivireanul.

La rândul său, Preasfinţitul Părinte Macarie, a oferit celor doi mitropoliţi distincţia „Crucea Nordului”, în semn de mulţumire şi preţuire.

La final, toţi credincioşii prezenţi, bărbaţi şi femei deopotrivă, după cum e tradiţia bisericească şi românească, au intrat în linişte, cu pioşenie, în Sfântul Altar, sărutând Sfânta Masă, în care au fost aşezate moaşte de sfinţi. Au fost momente de înălţare duhovnicească şi de mândrie românească.

Seara, am ajuns în capitală, la Stockholm, la Reşedinţa Episcopală. Este o clădire frumoasă, impunătoare, cumpărată cu sprijinul Statului Român, care după modificările necesare, a devenit potrivită pentru a servi nevoile unui centru eparhial. În prezent se lucrează la amenajarea unei capele la parterul clădirii. Este o altă realizare importantă în Episcopia Europei de Nord. În urmă cu 6 ani se foloseau de un spaţiu împrumutat, aflat la mulţi kilometri distanţă, iar astăzi se află în capitală, într-un spaţiu al lor.

Ultima zi a şederii noastre în Suedia a fost dedicată vizitării oraşului capitală, Stockholm. Cum era şi firesc am poposit câteva clipe la sediul Institutului Cultural Român, unde am fost primiţi cu bucurie de domnul director Dan Shafran, împreună cu echipa domniei sale. Am intrat şi în catedrala oraşului, construită în anul 1306. Ca o atracţie din interiorul ei trebuie amintită statuia de peste trei metri ce îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe, călare, ucigând balaurul, ridicată în amintirea victoriei armatei suedeze împotriva danezilor. Ne-am mai plimbat câteva minute pe străzile înguste ale oraşului istoric, care fac legătura, pe un perimetru foarte mic, între alte trei biserici, dintre care una finlandeză şi alta germană, după care, la propunerea Preasfinţitului Macarie, ne-am decis să vizităm muzeul Vasa.

Muzeul îşi ia numele de la corabia ce este adăpostită acolo. E vorba despre o corabie uriaşă, ce datează din secolul XVII, care la prima ieşire în larg s-a scufundat, rămânând conservată în mâlul de pe fundul mării mai bine de trei sute de ani, până în 1961, când a fost adusă la suprafaţă.

Înainte de a ne reîntoarce le reşedinţa episcopală, am poposit un moment şi la Catedrala Ortodoxă Sârbă din Stockholm.

Seara, la cină, discutând despre cele trei zile petrecute acolo, în Suedia, Mitropolitul Andrei, Episcopul Macarie şi domnul Răzvan Bucuroiu, au tras o concluzie justă: prezenţa românilor şi a preoţilor jertfelnici care-i slujesc, pot încălzi (nu la propriu) acel colţ de lume îndepărtat şi rece din punct de vedere spiritual.