'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

Interviu luat Părintelui Arhimandrit Dumitru Cobzaru de către dr. Laurian Rus pentru postul de televiziune Trinitas, cu prilejul participării - în cadrul unei delegaţii reprezentative din Patriarhia Română, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor - la festivităţile prilejuite de proclamarea oficială a canonizării Sfântului Ioan Iacob Hozevitul de către Patriarhia Ierusalimului, duminică, 31 ianuarie 2016. Hotărârea de proclamare a canonizării Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ a fost luată în şedinţa Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului din toamna anului 2015. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinţilor în 20 iunie 1992, sub numele de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, având zi de prăznuire 5 august, data trecerii sale la Domnul.

Laurian Rus (L.R.): - Cât de mare și cum se exprimă evlavia față de Sfântul Ioan Iacob în Ardeal?

Arhim. Dumitru Cobzaru:- Evlavia ardelenilor față de Sfântul Ioan Iacob se regăsește în cea generală față de Sfinții Români. Românii ardeleni știu să-și cinstească înaintașii și mai ales sfinții. Ardeleanul evalvios îl caută pe sfânt, îl găsește și intră în comuniune cu el. Cum? Îl caută în calendar, îl găsește în biserică și vorbește cu el în rugăciune! În mod concret, în Eparhia Clujului avem o mânăstire închinată acestui mare sfânt, cea de la Piatra Craiului, din nord-vestul Transilvaniei, unde, încă din ajunul zilei pomenirii Sfântului Ioan Iacob, li se alătură monahilor mulțime de credincioși dimpreună cu preoții lor și, bineînțeles, eparhiotul, în cazul nostru: ÎPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei. Așadar, evlavia deosebită față de Sfântul Ioan Iacob Românul este prezentă în Ardeal și continuată frecvent la Hozeva prin numeroasele pelerinaje organizate de Arhiepiscopia noastră!

L.R.: - Ce fel de model reprezintă Sfântul Ioan Iacob pentru monahi dar și pentru mireni?

Arhim. Dumitru Cobzaru: - Viața duhovnicească este un deziderat creștin; deopotrivă, mireanul și monahul trebuie să se angajeze în lucrarea devenirii având ținta asemănării cu Dumnezeu. Este adevărat că monahul își ia în serios menirea, ceea ce i-a fost caracteristic Sfântului Ioan Iacob, model desăvârșit de nevoință, ascultare și smerenie. În ce-i privește pe credincioși în general, aș sublinia „rucodelia” spirituală, dar și duhovnicească, a sfântului: poezia! Cât de frumoasă poate fi rugăciunea ca poem...!

L.R.: - Cum v-ați simțit făcând parte din delegația reprezentativă a Patriarhiei Române, care a participat la proclamarea canonizării Sfântului Ioan Iacob?

Arhim. Dumitru Cobzaru: - La întoarcerea din pelerinaj, i-am transmis Preafericitului Părinte Patriarh Daniel un mesaj, pe care vi-l reproduc întocmai: „Părinte Patriarh, Vă mulțumim din suflet și Vă suntem recunoscători pentru șansa de a fi pelerini în Țara Sfântă și în comuniune cu Sfântul Ioan Iacob și excepționalul grup...!” Așadar, ni s-a făcut onoarea și acordat șansa de a fi prezenți la proclamarea canonizării sfântului, și vreau să mulțumesc, pe această cale, și ÎPS. Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, care m-a delegat dimpreună cu Părintele Protos. Antonie Flore – starețul Mânăstirii „Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț” Piatra Craiului, jud. Cluj, și Părintele Protos. Gavril Horț – duhovnicul Mânăstirii „Nașterea Maicii Domnului” de la Piatra Fântânele, jud. Bistrița-Năsăud. Pe lângă onoare și șansă, am trăit o comuniune de excepție cu Sfântul Ioan Iacob și cu toată suflarea românească, și mă refer aici nu doar la cei peste o mie de pelerini români din toate colțurile țării și a lumii prezenți la eveniment, ci și la cei rămași acasă, care au fost părtași prin intemediul Televiziunii și Radioului Trinitas, al înregistrărilor și imaginilor, și mai ales al rugăciunii.

L.R.: - Au existat legături între Ardeal și Sfântul Ioan Iacob?

Arhim. Dumitru Cobzaru: - Da, cu siguranță, chiar dacă nu le știm concret pentru a vi le da exemplu. Însă, aș vrea să adaug neapărat că delegația în sine a fost compusă providențial, la sugestia părintelui Patriarh Daniel, din monahi și monahii, clerici, profesori, chiar și mireni, reprezentativi și din majoritatea eparhiilor și regiunilor țării noastre. Pe lângă faptul că unii ne-am revăzut sau ne-am regăsit, o parte se cunoașteau din corespondențe, cărți sau auzire, ori cu acest prilej ne-am întâlnit pentru prima oară și am avut sentimentul că ne cunoaștem dintotdeauna. Acest lucru, în contextul întrebării dumneavoastră, arată că Sfântul Ioan Iacob este în comuniune cu Ardealul și ardelenii chiar și după moarte!

L.R.: - Care a fost atmosfera la eveniment? Cum a fost împreună-slujirea cu celelalte delegații și cu reprezentanții celorlalte patriarhii?

Arhim. Dumitru Cobzaru: - Cred că din răspunsurile anterioare vă puteți da seama care a fost starea noastră de spirit. La ea s-a adăugat evenimentul în sine: Sfânta Liturghie oficiată în sobor de arhierei și preoți din mai multe țări și Biserici Ortodoxe, condusă de însuși Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului și întregii Palestine; prezența delegației Patriarhiei Române, condusă la superlativ de PS Timotei Prahoveanul – Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor; numeroșii pelerini, dintre care cei mai mulți români, dar și greci, ruși, ucrainieni, și atmosfera bucuroasă pentru gestul așteptat al Proclamării Cuviosului Ioan Iacob ca Sfânt al Bisericii Universale!