--- Ediţia online --- SUMAR: Numărul Martie 2016, nr. 3 (311), an XXVII (serie nouă)
Cronica
--- pagina: 10

La Facultatea de Istorie a Universității din Padova (Italia), o prezență festivă românească ortodoxă consistentă, grație unui… Doctorat de excepție!

de Arhim. prof. Teofil Tia

Marți, 19 ianuarie 2016, la ora 10.00, a avut loc susținerea publică a celei de a doua teze de doctorat a Părintelui Protosinghel Benedict (Valentin) Vesa, la Universitatea din Padova, la Facultatea de Istorie, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Andrei și a unui auditoriu deosebit. (Padova “concurează” cu Bologna pentru locul de întâietate în Europa sub aspectul vechimii cercetărilor “de rang” universitar.)

Îndrumătorul tezei de doctorat a fost Profesorul universitar dr. Paolo Bettiolo (titular al disciplinei Istoria creștinismului de la Facultatea de Istorie a universității padovane, specialist în Istoria Bisericilor de limbă siriacă și în Literatură siriacă). Conform prevederilor legislative universitare italiene, îndrumătorul nu a mai făcut parte din comisia de susținere publică a lucrării doctorale, ci s-a lăsat absorbit de masa mare a auditoriului.

La prezidiu au fost trei membri ai comisiei exponenți ai altor universități (decât cea gazdă): Prof. Alberto Camplani (Universitatea La Sapienza Roma), Prof. Luigi Canetti (Universitatea din Bologna) și Prof. Carla Noce (Universitatea Roma Tre) în dialog cu susținătorul lucrării, Părintele Protosinghel Asist. univ. Dr. Benedict Vesa de la Cluj-Napoca – Secretarul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului (care și-a încheiat cu mult succes, prin acest demers, studiile și bursa doctorală de la Padova). Membrii comisiei au fost la unison în a aprecia excepționala contribuție la istoria gândirii dintr-un perimetru geografic bine delimitat a lucrării propuse drept teză doctorală (gândire vertebrată teologic și cu foarte multe nervuri de coloratură religioasă – fapt specific perioadei). În epoca analizată, hegemonia în cunoaștere (și demersul speculativ) o avea religiosul, spre deosebire de lumea noastră postmodernă în care tronează speculația având conținut imanent, pragmatic și materialist.

Timp de mai bine de o oră s-a derulat un dialog de mare profunzime academică și de mare vibrație istoric-culturală între candidat și cei trei membri ai prezidiului. Fiecare profesor și-a creionat nuanțat atitudinea, invitând candidatul să se poziționeze public față de niște nuanțe pe care ei le-au dorit a fi expuse oral de candidat, prin recursul la bibliografia accesată anterior (chiar dacă acestea nu au fost detaliate în teză). Toate luările de poziție ale membrilor comisiei au fost elogiative, în mod special ei insistând pe caracterul de maximă originalitate a tezei și pe arhitectura foarte armonioasă a produsului final, dovadă a unei munci consistente, etapizate, bine focalizate și riguros susținute de-a lungul mai multor ani.

Problematica tezei se poate sintetiza succint, într-o terminologie nepretențioasă, astfel: în contextul hristologiei diofizite radicale (profesate de Biserica Siro-orientală), care elimina posibilitatea comunicării însușirilor în cazul lui Hristos, mai poate exista un contact real al omului cu Dumnezeu, o cunoaștere a Lui, o simțire a lui Dumnezeu, o “vedere” a Lui? În epocă se pot identifica două direcții – una scolastico-academică (reprezentată de teologi, ierarhie și unii monahi), și o alta – mistico-practică (reprezentată de monahii harismatici). Pentru aceștia din urmă, teologia (ca discurs științific) are rol secundar, acela de a transpune teoretic, într-un mod sistematic, experiența lor proprie de simțire a lui Dumnezeu.

Lucrarea inventariază diferite poziții hristologice din epocă (Henana, Sahdona, Babai cel Mare, Catolicosul George) care depășesc limitele teologiei oficiale siro-orientale (din momentul în care, acceptând comunicarea dintre firea umană și cea divină în persoana lui Hristos, se deschide posibilitatea experienței mistice), proclamând posibilitatea de a intra într-o legătură intimă cu Dumnezeu. Ulterior lucrarea se concentrează pe formele de exprimare a experienței duhovnicești la autorii mistici (Simon Taibuteh, Iosif Hazzaya, Ioan Dalyatha) ai acestei perioade, cu accent pe discursurile Sfântului Isaac Sirul.

A impresionat subtil pe toți cei prezenți elocința candidatului (limbi cunoscute: engleză, italiană, franceză), teza presupunând o cunoaștere aprofundată și a grafiei și a limbii siriace (a epocii avute în obiectiv). Candidatul a făcut – de altfel – și o deplasare de cercetare în spațiul siriac cercetat (în Estul Turciei, la frontiera cu Siria, la Tur Abdin, ex-reședință a Patriarhiei Siro-ortodoxe). Conform uzanțelor din spațiul italian, nu s-au susținut nici un fel de alocuțiuni publice în contextul dat, în aula respectivă, cu excepția celor desemnați de protocol, respectiv cei din configurația 3+1, dar la o pauză de câteva ore, după ce candidatul a fost declarat solemn “Doctor al Universității din Padova” (“Dottore di ricerca”) o parte din membrii auditoriului și-au exprimat gândurile vizavi de liniile directoare ale lucrării expuse oral de Părintele Dr. Benedict Vesa; memorabil a rămas cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei, al cărui cuvânt a fost tradus pentru membrii comisiei în limba italiană de către Părintele Liviu Gheorghe Verzea – parohul Comunității Ortodoxe Române din Padova. A fost un cuvânt de suflet, cu încărcătură emoțională, care a avut drept epicentru tematic proclamarea exigenței unei misiuni tot mai dinamice în lumea noastră, misiune cu deschidere ecumenică, dinamizată de o trăire duhovnicească similară măcar parțial marilor mistici din tulpina siriacă a Ortodoxiei, pentru a revărsa în lume dragostea și pacea, și pentru a contracara izbucnirile înverșunate de ură și totalitarism religios venite din partea unor exponenți ai unei religii greșit înțelese.

Din auditoriu au făcut parte preoții slujitori ai comunităților românești din Padova și din localitățile învecinate. Masa festivă s-a organizat la un restaurant românesc din Padova, prilej special de adunare a liderilor români ai comunităților de credință ortodoxă și ai mai multor credincioși. Momentul a punctat decisiv conștiința publică ortodoxă românească din arealul de cultură și civilizație padovană, iar nucleul declanșator cu reverberație în spațiul de cercetare științifică italiană a fost cercetarea și reflecția academică propusă de Părintele Protosinghel Asist. univ. dr. Benedict (Valentin-Cosmin) Vesa, protagonistul evenimentului, titular la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca și secretarul eparhial clujean.

Îl felicităm cu multă căldură și îi dorim mult spor sfânt în misiunea sfântă de astăzi!