'); #$title = ''; # echo($title); } else { echo ''; } ?>

[*]Sunt onorat să mă aflu astăzi aici, la această întreită sărbătoare: hramul al doilea al Catedralei (Ortodoxe din Cluj-Napoca), zece ani de la întronizarea regretatului Mitropolit Bartolomeu Anania și cinci ani de la venirea în acest Scaun mitropolitan a Înaltpreasfințitului Părinte Andrei. Ar fi, fără îndoială, dificil de relatat pe larg întregul parcurs al Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului și bogata lucrare a celor doi ierarhi care au călăuzit-o după 2005. Ferindu-mă de „duhul grăirii în deșert”, cum o cere rugăciunea prin excelență a Postului Mare, aş vrea să evoc în doar câteva cuvinte modul în care doi ierarhi cu personalități atât de diferite au știut să urmeze o viziune comună pentru renașterea spirituală și culturală a românilor ortodocşi din Transilvania.

Am avut privilegiul de a-i cunoaște pe cei doi mitropoliți ai Clujului; (în anii '70 pe Părintele Bartolomeu şi în primăvara anului 1990 pe Preasfinţitul Părinte Episcop Andrei) și le-am urmărit îndeaproape, cu atenție, de multe ori cu admirație, lucrarea ca ierarhi. După ani lungi de interdicții, de închisoare, de urmărire, de peregrinări și temporară retragere, după revoluționarul an 1989, când arhimandritul-cărturar s-a aflat de la bun început în prima linie a înnoirii vieții bisericești, Bartolomeu Valeriu Anania urca în scaunul de la Cluj aducând energia, viziunea și suflul nou, necesare renașterii în libertate a Bisericii Ortodoxe.

Regretatul Bartolomeu Anania, ierarhul-cărturar a știut să-și pună la lucru spiritul liber, talentul literar și oratoric, pasiunea pentru frumos, loialitatea față de Biserica Ortodoxă și nu în ultimul rând un patriotism fără fisură. Toate aceste formidabile forțe pe care Părintele Bartolomeu le-a investit în lucrarea sa ca arhiereu i-au câștigat pe bună dreptate supranumele de „Leul Ardealului”. Ca o formă de recunoaștere a efervescenței spirituale și culturale a Ortodoxiei clujene, Scaunul arhiepiscopal de la Cluj a fost ridicat la rangul de Mitropolie, recuperând totodată vechea tradiție, potrivit căreia Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare așezase la Feleac un ierarh ortodox, cu titlul de conducător spiritual al românilor ortodocși de aici.

Lucrarea Arhiepiscopului, apoi a Mitropolitului Bartolomeu a fost una de refondare – de la întemeierea de biserici, mănăstiri, ridicarea școlii teologice clujene la binemeritatul prestigiu de care se bucură astăzi, proiecte sociale și culturale de amploare, cele mai multe dintre ele continuând și astăzi. Și-a făcut o prioritate din comunicare – prin presa bisericească clujeană, prin postul de radio „Renașterea”, prin predică, prin întâlniri cu tineri, cu oameni de cultură ș.a.m.d., cunoscând forța cuvântului rostit la vreme, și inimă către inimă. A reluat venerabila tradiție a fundațiilor bisericești, Fundația „Mitropolitul Bartolomeu” de astăzi fiind o mărturie vie în acest sens. Având o profundă înțelegere a necesității reîntoarcerii Bisericii în centrul spațiului public, a afirmat mereu, cu stăruință, uneori chiar cu vehemență, necesitatea respectării unor criterii etice în actul public, cu precădere în viața politică. Mitropolitul Bartolomeu a fost până la capăt, un slujitor al Ortodoxiei în mijlocul cetății.

După trecerea în veșnicie a Mitropolitului Bartolomeu, Înaltpreasfințitul Andrei a lăsat Scaunul arhiepiscopal al Albei-Iulia, unde făcuse vreme de peste 20 de ani tot o lucrare de refondare, pentru a-și asuma răspunderea Mitropoliei Clujului. De fapt, ar fi imposibil să vorbim despre Înaltpreasfințitul Andrei fără a evoca lucrarea sa de la Alba, începută, iată, cu mai bine de un sfert de veac în urmă, călăuzit de acea viziune comună pentru renașterea vieții bisericești și a societății românești în ansamblu despre care aminteam mai devreme, viziunea unei Biserici vii, active în societate și părtașă la construirea binelui comun.

Spre deosebire de Mitropolitul Bartolomeu, care își mărturisea, în Memoriile sale o anumită „lipsă de vocație mistică”, „terenul” de predilecție al Înaltpreasfințitului Andrei este tocmai cel al spiritualității – al unei spiritualități ancorate în marea tradiție mistică a Bisericii de Răsărit. În predică, în scrieri, dar și în toate acțiunile sale ca ierarh este animat de o aceeași viziune, care plasează viața creștinului în societate, ca și lucrarea socială, educațională și culturală a Bisericii sub dublul semn al unei universale aspirații de „înduhovnicire a lumii” și al nevoii de asumare a particularității spiritualității românești ca parte a identității comune a societății.

O perspectivă spirituală care nu este însă retragere și pasivitate, ci care devine motor al acțiunii în și pentru societate. Efectele acestei viziuni, pe care a adus-o cu sine și la Cluj, se văd astăzi în moștenirea pe care a lăsat-o la Alba-Iulia: sub călăuzirea sa, Arhiepiscopia de Alba-Iulia a devenit nu doar un loc al renașterii liturgice și spiritualității filocalice – în parohii ca și în viața monahală –, ci și una dintre eparhiile cele mai active în planul activităților educaționale și social-filantropice – foarte multe și importante. Înaltpreasfințitul Mitropolit Andrei a ridicat practic de la zero Facultatea de Teologie și Seminarul Teologic din Alba-Iulia. A făcut din catehizarea tinerilor o prioritate absolută: prin activitatea sa ca profesor, prin conferințe, întâlniri, cateheze. Dintre numeroasele proiecte sociale ridicate prin grija sa, aș aminti doar Asociația „Filantropia” Alba-Iulia, model de dezvoltare și bune practici pentru celelalte asociații social-filantropice din Biserica Ortodoxă Română. În sfârșit, înțelegând nevoia de a face auzit glasul Bisericii în societate, s-a implicat activ în dezvoltarea presei și a radioului bisericesc, devenind încă din anii ’90 și un redutabil publicist, gata să se pronunțe cu claritate asupra principalelor probleme cu care se confrunta atunci societatea românească.

În cei cinci ani de la venirea sa în Scaunul mitropolitan, vedem că Înaltpreasfinția Sa a adus cu sine această substanțială experiență ca ierarh, pe care a pus-o la lucru în folosul Mitropoliei clujene și totodată o viziune care o continuă firesc și care o dezvoltă pe cea a Mitropolitului Bartolomeu, de consolidare a identității românești și ortodoxe în spațiul transilvan, prin așezarea Mitropoliei Clujului la locul cuvenit în societate, pe măsura prestigiului acestui vechi Scaun al românilor din Ardeal.

Roadele acestei experiențe și ale acestei viziuni se văd deja: Înaltpreasfinția Sa a reușit să ducă la bun sfârșit proiectul de construire a noului sediu al Facultății de Teologie Ortodoxă de aici, a susținut proiectele sociale din spațiul Mitropoliei Clujului și a dezvoltat altele noi. Nu mai departe de anul trecut, Mitropolia Clujului a organizat și găzduit, în cadrul proiectului Cluj-Capitală Europeană a Tineretului, Reuniunea Internațională a Tineretului Ortodox, la care au participat mii de tineri din întreaga lume.

O aniversare cum este cea de astăzi este un prilej de bucurie, de amintire, dar și de reflecție și de exprimare a așteptărilor pentru viitor. Am schițat mai sus parcursul Mitropoliei Clujului sub călăuzirea a doi ierarhi cu o profundă înțelegere asupra nevoilor locului, prin lucrarea cărora aceasta s-a afirmat ca un adevărat pol de consolidare a identității românești și ortodoxe și ca participant activ la construirea binelui comun al societății.

După cum remarca filosoful Jürgen Habermas, într-o societate democratică, Bisericile sunt unul dintre actorii esențiali ai societății civile. În această calitate, ele participă la consolidarea solidarităților sociale, la edificarea identităților comunitare, la dezbaterea publică, la articularea în spațiul public a unor valori și idei care pot deveni motorul acțiunii. Contribuția lor la construcția unui proiect comun de societate este esențială, iar o societate care nu recunoaște această contribuție și acest rol al Bisericilor riscă să devină mult mai săracă.

În acest moment aniversar, aș dori să îmi exprim convingerea că Mitropolia Clujului va continua să își asume și să își dezvolte acest rol în societate, cu aceeași energie cu care a făcut-o și până acum, și cu roade pe măsură.

Întru mulți ani, Înaltpreasfinția Voastră!

---

[*] Alocuţiune rostită la Buna Vestire în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, cu prilejul festivităților prilejuite de Hramul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului și de împlinirea a cinci ani de la înscăunarea ÎPS Andrei ca Mitropolit la Cluj, 25 martie 2016.